Povestea Evei
Ca o mica introducere, pentru cine nu e la current, eu am avut prima nastere cezariana de urgenta, ceea ce m-a marcat mult si din tot sufletul mi-am dorit ca a doua nastere sa fie naturala.
Ramanand insarcinnata a doua oara, am sperat din tot sufletul sa ma lase doctorii sa incerc sa nasc normal. Interdictii nu am avut.
Ma pregateam intens de nastere: literature, cursuri prenatale, exercitii de respiratie, acupunctura, ceaiuri de pregatire a nasterii. Am incercat tot ce se putea ca sa-i usurez venirea pe lume a bebelinei noastre.
Vineri 8 aprilie, cu o zi inainte de DPN, am avut control la spital, m-a vazut doctoral, a zis ca e totul bine, pot naste normal, cu o conditie - bebe sa vina pan ape 14 aprilie., daca nu vine pana atunci - cezariana programata.
Aici a inceput nelinistea. Am vorbit cu Eva, am ugat-o sa vina singura.
Duminica, 10 aprilie, am sarbatorit ziua de nastere a sotului… asteptam – nimic.
Luni – eu ma simt bine, bebe nu da semne sa s-ar grabi. Am fost la cumparaturi, m-am obosit bine, dar… nimic.
Noaptea de luni spre marti pe la 2.30 ma trezesc sa merg la baie. Ma pun in pat si simt durere ca de ciclu, imi e frica sa ma gandesc si sa ma bucur ca ar putea fi durerile pe care le-am asteptat atata.
Incerc sa dorm, dar de emotii gandurile nu vor sa ma asculte si nu pot inchide ochii.
Pe la 3 a visat Daniel ceva si a venit la noi in pat, iar eu evadez in patul lui.
Cu teama si emotie cronometrez contractiile – 2-3 minute, durata 45-60 sec.
In ideea mea cica sunt neregulate, caci mai variaza un pic.
Pe la 4 jumate contractile devin mai intense si mai lungi, trebuie sa le respir.
Inca nu sunt sigura ca e travaliu adevarat, asa ca nu ma stresez tare.
Pe la 6.30 imi trezesc sotul si ii spun ca s-a inceput, el reactionat linistit si am vazut o sclipire de fericire in ochii lui.
Imi umplu cada cu apa si ma bag sa fac o baie (sa fiu sigura ca nu e fals travaliul).
Si ce biiine e in apa. Dupa o jumatate de ora ceva face poc in mine si simt chiar si in apa cum se scurge ceva. Imi strig sotul si ii zic ca am impresia ca mi s-a rupt apa, aici el a intrat in panica.
Nu stia de ce sa se apuce.
Il linistesc ca are timp sa se pregateasca.
Dar se pare ca nu a fost apa, a fost doar restul de dop. Iesind din cada, contractiile s-au intensificat momentan. Apare dorinta nebuna de a intra iar in apa sis a raman acolo.
In timp ce sotul il pragatea pe Daniel de gradi (hahaha, copilul trebuia dus la gradi, nu ? Noroc ca e gradinita aproape)
Eu stateam in genunchi spijinita de pat. Contractii la 2 mnute, durata 1.30-1.45 min.
Pana s-a intors sotul, eu am resusit sa ma imbrac, in pauzele dintre contractii).
Ajunsi la spital, (pe la 8 si ceva) durerile erau déjà insuportabile, trebuia sa astept sa streaca contractia sa raspund la intrebari.
Moasa ma controleaza – dilatatie 3 cm. Ceeeeeee ? 3 cm. ? si eu am senzatia ca gata nu mai pot nici sa respir.
Cer cezariana. (hahaha)
Vine doctorita peste vreo 5 minute, iar control, dilatatie – 5 cm.
Cica – facem epidurala si dupa aia mai vedem cum nastem.
Contractiile sunt insuportabil de puternice, ajung la limita de sus a graficului.
Sotul ma tine de mana si ma sprijina, asta imi da putere.
Intr-un final vine anestezistul si imi face epidurala, in catea minute devin euforica, deurerile au trecut complet, am chef de glume…si de nascut.
Iar control- dilatatie 9 waw, asta da progres.
Mi se face o injecie sa stopeze contractile, colul nu e inca complet dilatat, iar la intensitatea pe care o aveau, era prea mult.
Si asa am stat in sala de nasteri, glumind si asteptand momentul cand era sa vina Eva.
La 10.30 intra doctorita si ne intreaba daca suntem pregatiti, cum sa nu? Sigur ca suntem.
Se fac ultimele pregatiri, apoi urmeaza 4 contractii, imping la indicatiile moasei, caci eu simt nimic si… se naste Eva, minunea noastra, pe care am asteptat-o cu mult drag. A inceput imediat sa tipe, primul tipat, care aduce atata fericie in inimile parintilor.
Sotul nici nu se mai straduia sa-si retina lacrimile, era euforic.
Cand mi-au pus ghemotocul ala atat de cald si de micut pe burta, abia atunci au inceput sa-mi curga si mie lacrimile, am reusit, noi toti am reusit, eu, sotul, Eva.
Sentimentele ce le-am simtit atunci nu le pot descrie, nu exista asa cuvine in nicio limba.
Sunt atat de fericita ca am reusit sa-mi implinesc visul sis a ma simt si eu MAMA pana la capat.
Mi-au trecut frustraile, am lasat in urma amintirile neplacute ale primei nasteri si am simtit fericirea de a da nastere unui copil si pentru Daniel.
20Likes
LinkBack URL
About LinkBacks
Daniel 03.07.2006
Replica cu citat
Moderator
Povestea Evei, VBAC reusit - un vis implinit 
Membru
Citat din Lalira
Reguli postare
