Maternitatea Isis Constanta , NASTERE VAGINALA DUPA OPERATIE CEZARIANA(NBAC)

[ramona32]

Cu mare placere Elena. Urmareste jurnalul pentru a citi noi povesti frumoase. te pup.

[elena88]

Ramona daca stii si ma poti ajuta , eu dupa ce am nascut , aproape 7 luni am avut depresie post natala sau cum se numeste . Si intrebarea mea este daca la a doua sarcina si nastere poate reaparea , ai idee ?Ai mai auzit la alte gravidute asa ceva?
Pe maternitatea Isis Constanta sunt decat povestilea alea de pe prima pagina sau exista si in alta parte ?am citit acolo unde scrie jurnalul maternitatii .... etc.Dar sunt decat vreo 6-7 povesti , sau trebuie sa intru eu in alta parte?

[ramona32]

elena pe prima pagina Jurnalul Maternitatii Isis , undeva in partea stanga scrie"Ce scriem si ce am scris" acolo este arhiva jurnalului pe luni unde vei gasi mai multe povesti frumoase

[ramona32]

depresia post natala, un subiect foarte delicat care poate ca ar trebui dezbatut intr-un topic separat pentru ca multe mamici s-au confruntat probabil cu o astfel de problema.Spui ca dupa prima nastere ai avut depresie postnatala.....de ce crezi asta?Cum s-a manifestat la tine? Ce anume crezi ca a dus la situatia asta? Ce te nemultumea? ce te intrista? cat a durat? Si de ce ti-e teama ca s-ar putea repeta?cam multe intrebari
In cursul zilei de maine sper sa-mi fac mai mult timp sa vorbim despre asta elena, pana atunci poate imi povestesti mai multe despre acea perioada. O seara frumoasa.

[elena88]

ms , mult am gasit acolo unde m-ai trimis tu la jurnalul maternitatii... despre toate intrebarile care mi le-ai pus tu iti voi raspunde in cursul zilei de maine pt ca astazi am avut probleme cu netul si acum trebuie bebe sa faca somnic.iti urez si tie noapte buna , pe maine.pup!!

[elena88]

Deci la mine , depresia asta renumita s-a manifestat in felul urmator :Nu ma puteam concetra asupra lucrurilor pe care vroiam sa le fac , plangeam tot timpul din nimicuri nici eu singura nu ma intelegeam , cand il aveam pe bebic langa mine , nu-l vroiam , iar cand nu-l aveam imi faceam mustrari de constiinta de ce nu mi-l doresc ? Imi doream mereu companie niciodata nu vroiam sa fiu singura (sotul trebuia sa se duca la munca) ,cand ma vedeam singura incepeam sa plang , cu toate ca eram cu ingerasul meu si asta trebuia sa ma motiveze dar nu reuseam deloc sa ma conving pe mine insasi.Nu stiu parca eram cu totul pe alta lume . Totul a inceput imediat dupa nastere , la cateva ore . Am tot incercat sa-mi pun tot felul de intrebari de ce si cum dar fara nici un raspuns.Am citit mult , f. mult pe internet sa vad daca alte mamaici se mai afla in situatia mea si de la ce se face aceasta depresie dar nu am gasit un raspuns concret , numai ca unele femei o fac dupa nastere din cauza hormonilor sau cam asa ceva si va trece.La mine a durat in primele 3-4 luni iar pe urma a trecut , eu inca mai alaptam pe bebe numai la san fara surplus de lapte praf sau mancare , cand de-odata bebe (implinise 7 luni) nu mai vroia sa manance din sanul stang sugea numai 2-3 minute iar din dreptul ceva mai mult vreo 5-6 minute nu stiu de ce (subliniez ca eu inca mai aveam lapte chiar f. mult).In urmatoarele 3 zile a inceput sanul stang sa se umfle tare , sa fac febra si sa ma doara chiar daca bebe sugea .Am decis sa ma duc la doctor sa vad de ce nu-mi mai trece durerea de san si de la ce este ... doctora mi-a spus ca trebuie sa incetez alaptarea ca daca nu voi face abcces la sanul stang si pe urma mastita daca voi continua pt ca s-au inflamat canalele de lapte.Mi-a dat pastile pt oprirea lactatiei , si eu ca proasta in loc sa-i mai dau lui bebe sa suga pana seara si pe urma sa iau pastilele , le-am luat direct atunci cand mi le-a dat ea ceasul fiind vreo 3 dupa amiaza deci sanul era plin de lapte .
Din cauza aceasta in cateva ore febra mare , dureri de nu mai puteam , sanii erau ca doua bombe aproape sa explodeze deci nu mai puteam rezista .Dar asta nu este tot si pt bebicut a fost greu ca era si alergic la lapte normal si ala de soia nici nu vroia sa-l vada , manacare nici atat ,nu mai stiam incotro , eu aveam dureri de nu mai puteam de bebe nu prea puteam sa ma ocup si asa mai departe noroc cu cumnatamea ca ea ma ajutat f. mult pe toata perioada asta.Din toate problemele astea am dat iar in depresii , dar de data asta mi se pareau mai rele decat la inceput , nu stiu de ce.Imi tot reprosam ca din cauza mea nu are bebe papa si tot felul de lucruri din astea.Toata lumea imi spunea ca nu este asa dar eu tot plangeam si-mi reprosam intruna ca din cauza mea nu mai are bebe ce sa manance ca daca eu nu intrerupeam alaptarea nu se mai intamplau toate astea . Intr-un final am gasit laptele corespunzator pt el care-i placea si eu mi-am revenit dupa vreo 4 zile cu sanii .Depresia asta a mai durat cam vreo 3 saptamani nu mai mult dar parca a fost mai puternica decat prima nu-mi mai doream pur si simplu sa mai traiesc asa , vroiam sa fiu eu care am fost si inainte , eu Elena , o persoana dinamica si tot timpul pusa pe ras si glume , "nebuna" asa cum sunt sa ma pot bucura de bijuteria mea care am asteptat-o asa de mult... . De aceea imi este frica de a doua nastere pt ca am avut mult de suferit.Poate ca a fost si din cauza cezarienei ca eu mi-am dorit foarte mult sa nasc normal si nu stiu ... travaliul a fost lung si dureros ... sau poate pur si simplu asa a fost sa fie.Daca prima nastere a fost asa trebuie si cea de-a doua sa recurga la fel ? Asta nu stiu.
Am scris mult ... plictisitor ... dar am simtit nevoia sa discut cu cineva despre asta .Stiu ca daca vrei sa fii mama trebuie sa induri mult pt puiul tau dar ma marcat un pic nasterea asta.poate si unde nu am stiut ce inseamna aia o nastere si nici nu am luat curs lamaze . iti multumesc Ramona ca ai avut timp pt mine si rabdare sa citesti si sa ma sfatuiesti!M-ai ajutat foarte mult ! multumesc .

[ramona32]

Elena, nu e deloc plictisitor ce ai scris , dimpotriva am citit cu mare atentie mesajul tau si m-am intristat sa aflu ca ai trecut prin astfel de stari, stari cu care multe mamici se confrunta mai ales dupa prima nastere.Dar e foarte important ca tu constientizezi ca ai avut niste probleme si ca-ti doresti ca pe viitor sa le eviti.Si sunt convinsa ca vei reusi, pentru ca deja ai facut primii pasi: discuti despre aceasta problema, TE INFORMEZI.Asta este el mai important. Intotdeauna suntem nesiguri in fata situatiilor pe care nu le stapanim. Te informezi despre nastere, despre alaptare, despre depresie, cu siguranta astea te vor ajuta.Te vor ajuta si persoanele din jur sotul prieteni si chiar puiul tau mic.
problema cu care te-ai confruntat tu, legata de alaptare , da, uneori copilasii fac o pasiune pentru un anumit san, refuzandu-l pe celalalt insa nu trebuie neglijat.sanul "nepreferat" de copil trebuie si el golit cumva ,este sanul pe care i-l oferi primul copilului, cand ii este foarte foame,sau cand e foarte somnoros, te mulgi cu o pompa ca sa nu ai astfel de probleme.Nu mai e cazul sa spun ca "sfatul" acelui medic de a intrerupe alaptarea e ....deloc pe placul meu.Erai la primul copil, este normal sa te simti nesigura de aceea cred ca e necesar sa ceri ajutor, chiar aceasta forma de comuinicare, socializare pe un forum cred ca ajuta mult mamicile.Nu e usor sa realizezi intr-o buna zi ca de fapt nimic din ce faceai inante nu mai este posibil, sa constati ca ai ramas cu ceva kg in plus ca nu ai timp sa-ti faci unghiile, ca nu ai timp sa te rasfeti intr-o cada plina cu apa, sa alergi prin magazine , sa iesi cu prietenele in oras.
Si eu am avut stari din astea , nu le numesc depresii, si au fost momente in care chiar sotul meu m-a ajutat sa ies din starile astea.
cand apare un pui de om in viata noastra bineinteles ca totul se schimba, dar depinde de noi Elena cum percepem aceasta schimbare, cum o gestionam. Nu mai ai timp de tine?imposibil....imposibil sa nu gasesti dimineata 1 sfert de ora in care sa te aranjezi chiar sa te machiezi daca asta te face sa te simti mai bine, esti obosita, dar ai chiuveta plina de vase..... si ce? culca-te langa bebe o ora ca nu se intampla nimic. Spui ca esti o persoana dinamica, nebuna mereu pusa pe glume, MINUNAT, de asta are nevoie copilul tau, de o mamica frumoasa , nebunatica mereu pusa pe glume.
Ai nascut prin cezariana desi ti-ai fi dorit sa nasti natural, nu trebuie sa regreti asta ci sa-i multumesti lui Dumnezeu ca tu si copilul sunteti perfect sanatosi. Si daca a 2a oara nu vei reusi ceea ce ti-ai propus , sa nasti natural sa nu regreti, poti sa incerci, acum ai vazut bine ca se poate, insa nu toate gravidutele reusesc asta. Poti sa faci cursurile Lamaze, te vor ajuta, si citeste mult despre alatare. Eu sunt convinsa ca nu vei mai avea probleme, deja ai experienta cu primul bebe si totusi....daca vreodata vei simtii ca te lasa puterile, nervii sau pur si simplu simti nevoia sa vorbesti cu cineva intra pe forum. Eu si alte mamici cu siguranta te vom sprijini. Ai grija te tine si....curaj Elena.

[elena88]

Merci mult de tot Ramona , din tot sufletul . Mi-a facut placere sa stau cu cineva de vorba sa-mi pot descarca sufletul , si mai ales cu cineva care ma asculta si-mi da sfaturi .Se vede ca faci din suflet , nu multa lume face asta.Multumesc.
Bineinteles ca la cea d-ea doua nastere voi stii cum sa procedez si ce trebuie sa fac ca sa fie bine .Cu siguranta voi lua un curs lamaze si daca voi mai avea probleme am sa intru pe forum si am sa vorbesc ce se intampla . Acest forum si tu mi-au dat curaj sa mai fac un bebe si sa ma mai lupt o data pt o nastere normala si pt starea mea dupa nastere . Stiu ca nu va fi usor dar voi incerca si ma voi lupta cu toate fortele mele sa fie bine. Iar la mine nu era vorba ca nu mai aveam timp pentru mine sau ca nu mai puteam iesi afara , nu aveam pur si simplu vointa incercam sa fac ceva care sa ma faca sa uit starile acelea dar pur si simplu incepeam sa plang si nu ma mai puteam concentra asupra lucrulului pe care vroiam sa-l fac . Ai dreptate ca nu ar fi trebuit sa ma supar ca nu am nacsut normal si ca ar fi trebuit sa fiu fericita ca s-a nascut bebe sanatos si nu au fost probleme. M-am bucurat cand i-am auzit pt prima oara gurita si am fost cea mai fericita femeie din lume dar totusi am fost un pic dezamagita . Acum a trecut tot am uitat tot si ma bucur ca am un baietel cuminte frumos si sanatos .Ma bucur ca a trecut tot si acum ma pot bucura de ingerasul meu si de familia mea.
Ai si tu copii ?Cati?tu cum ai nascut?

[ramona32]

Da, Elena, lucrurile se vor aseza . Iar la momentul potrivit te vei descurca de minune cu toate, sunt convinsa.Eu am 2 copii Raisa 4 ani jumate si Denis 2 ani si 4 luni.Nici mie nu mi-a fost usor, a trebuit sa ma descurc singura neavand nici un sprijin in afara e sotul meu. Parintii stau in alte localitati.La primul copil faceam greseli , la al doilea deja lucrurile mergeau de la sine).Am nascut pe cale naturala de 2 ori , prima oara pe uscat, la un spital de stat a 2a oara la Isis in apa. Dr Mohamed Zaher a asistat ambele nasteri.Pupa puiul din partea mea

[elena88]

Merci mult , sa-ti traiasca copii mari , frumosi , cuminti si sa te bucuri de ei . Iti doresc toata fericirea din lume sa ai parte numai de sanatate . L-am pupat pe David bebele meu , dulce in locul tau.Care nastere ti-a placut mai mult cea in apa , sau cealalta? iti doresc o familie fericita sa ai.

[liliana_t]

Buna!
Am citit despre dorinta ta de a avea o nastere vaginala dupa operatie cezariana.
Suntem o mana de oameni in Romania care sustinem si promovam acest lucru pe internet.
Exista forumuri unde mamici informate traduc articolele despre NVDC.

Ma ocup de Jurnalul Isis, fiindca asa cum spuneai tu, imi doresc sa schimb perceptia femeii despre nastere, iar aici in Isis, am gasit sustinerea manegerului, cat si deschiderea intregului personal medical.
Aici se trateaza un subiect, insa se pare ca s-a dezvoltat ideea de baza de la care porneste dorinta femeii de a avea o nastere vaginala dupa cezariana.

Daca in acest moment in Romania, nasterea vaginala dupa ce ai avut un uter sectionat, este privita cu reticenta, in maternitatea noastra, sunt medici receptivi sa asigure in conditii de siguranta aceasta nastere.

Voi ati vorbit despre depresia postpartum, este un termen uzitat, dar de cele mai multe ori exista o stare speciala dupa nastere, caracteristica multor schimbari din viata, iar acest diagnostic este mult prea dur si neconcludent in cazul de mai sus.
Femeile care si-u dorit o nastere naturala si nu au avut-o, se pot centra pe aceasta experienta si o percep ca pe o nereusita. Dupa nastere, exista o stare speciala a mamicii, cand sunt predispuse sa planga adesea, cand nu stiu ce cale sa adopte, cand apar multe schimbari in viata persoanala, in trairi, in viata de familie si continua adaptare la nevoile bebelusului nou nascut.
Aceste stari sunt normale!
Daca starea de tristete sau neincredere o tratam ca pe o stare negativa si o catalogam ca fiind o depresie, atunci cu greu ne vom reechilibra.
De aceea, nu va catalogati simtirile, percete-le normale!
Este normal sa plangi, daca asta simti, te descarci.
Este normal sa fi fericita, apoi dezamagita.
Este normal, ca acum sa ai o stare euforica, apoi sa te simti deznadajduita.
Aceste stari sunt amplificate de predispozitia hormonala, de mediul familial, care iti poate fi sprijin sau critic.

Cum gestionam aceste situatii?
(daca considerati necesar sa deschideti subiect pentru starea de anxietate de dupa nastere, copiati acest mesaj )
Permiteti-va sa va odihniti, dar nu atat de mult incat sa va simtiti vesnic obosite.
Permiteti-va sa fiti dezamagite de noua viata si de ceea ce visati ca va fi, dar nu atat de mult incat sa vedeti numai partea goala a paharului.
In fiecare eveniment care va surprinde, cautati partea pozitiva. Bucurati-va de un zambet, de o strangere in brate a bebelusului, a sotului, a prietenilor, a familiei.
Bucurati-va ca este noapte, ca e zi, ca e luna plina.
Vedeti lucrurile frumoase si zambiti.
Poate fi greu la inceput, dar daca controlati acest lucru mental, va deveni un obicei, iar copilul vostru are nevoie de chipul vostru fericit.
Un bebelus fericit este cel care este inconjurat de zambete, controlati acest raport si nu sperati ca un bebelus sa fie de la sine fericit, daca tu, ca mama, stai mereu trista si te axezi pe partea negativa a situatiei.

Ramona, m-a invitat sa scriu cateva randuri aici si cu mare drag, voi mai reveni in masura in care timpul imi permite.
Pana atunci, descopar femeia insarcinata, feeia care naste, familia ei si nevoile ei si vi le impartasesc voua, celor care sunteti avide de cunoastere, in Jurnalul Maternitatii Isis.

[ramona32]

Multumim frumos Liliana.