Deja cred ca stiti: nu imi place deloc cuvantul “tantrum” . Este ca si cand ti-ai compara copilul cu uraganul Katrina sau cu vreun alt fenomen meteorologic de neexplicat si de neoprit. De multe ori vad aproape groaza in ochii parintilor cand spun “Sper sa nu faca vreun tantrum” sau cand realizeaza ca juniorii se apropie de “varsta periculoasa”. Americanii au numit varsta asta “terrible twos” (adica varsta teribila de 2 ani), insa mie (si nu numai) imi place sa o numesc “terrific twos”, pentru ca este o perioada cu adevarat speciala si plina de surprize pentru tine si pentru puiul tau.
Un tantrum nu apare din senin atunci cand copilul tau a implinit 2 ani si nu dispare ca prin minune la 3 sau la 4. Un tantrum nu inseamna ca cel mic are nevoie de ajutor specializat sau ca vrea sa te faca de rusine in supermarket. Din contra, inseamna ca tu, ca parinte, ai nevoie sa intelegi ce se intampla, ai nevoie sa accepti ca se intampla si ai nevoie sa actionezi cu grija si cu atentie.
Nu exista copii rai; nu exista copii care fac lucruri rele ca sa isi supere parintii. Nu exista copii care isi propun sa iti strice ziua tavalindu-se pe jos, urland si dand din maini si din picioare. Exista doar copii obositi, parinti obositi, copii supra-stimulati si parinti care au uitat sa empatizeze. Exista moment e in care si cel mai “cuminte” si linistit copil devine un mic monstrulet care nu mai poate fi controlat; si stai si te uiti la el si te intrebi ce ai gresit sau cum ai putea sa il linistesti.
In primul rand incearca sa intelegi ca ceea ce se intampla este uneori absolut normal; fix in acest moment simt nevoia de a face un tantrum cu tot cu efecte speciale din cauza unui auto-correct enervant pe care nu il pot dezactiva.
De ce apar aceste manifestari?
De cele mai multe ori, din cauza ca puiul tau este foarte obosit. Fie ca ati avut o zi lunga, sau e ora de culcare si inca nu sunteti acasa, uneori cei mici isi manifesta oboseala extrema prin plans, trantit pe jos, refuzul de a mai face orice – nu conteaza ca sunteti in vizita, la magazine sau la plimbare, cand un copil de 2-3 ani este obosit, ii va fi destul de dificil sa iti spuna direct: mami, mi-e somn. Asa ca va alege metodele pe care le stapaneste, in functie de varsta, de oboseala si de modul tau de abordare.
In alte cazuri la fel de des intalnite, oboseala se poate combina si cu o supra-stimulare a celui mic. Poate ca ati intalnit multe persoane noi in ziua respectiva sau poate l-ai implicat in prea multe activitati; “tantrumul” nu este decat metoda lui de a-ti spune “ de ajuns!” sau “gata!”. Am cunoscut multi parinti care simteau nevoia de a-si stimula permanent copiii mici si de a le da mereu ceva de facut; acest lucru poate deveni obositor pentru ca si cei mici au nevoie de liniste, de momente de relaxare in care sa nu faca nimic special.
Uneori, copiii se manifesta in acest fel din cauza ca sunt frustrati; la 2-3 ani un copil isi doreste sa devina din ce in ce mai autonom si sa faca totul de unul singur. In cazul in care nu reuseste, ii este greu sa isi manifeste frustrarea prin cuvinte asa ca va alege o cale mai usoara pentru el.
Ce sa faci in cazul unui tantrum?
In primul rand, ce sa nu faci. Nu te enerva pentru ca nu vei face decat sa agravezi situatia. Repeta-ti de o mie de ori ca puiul tau nu face asta ca sa te enerveze pe tine si ca mai ales acum are nevoie de intelegere si de iubire. Nu il certa si in niciun caz nu il lovi. Nu te simti prost daca sunteti intr-un loc public, nu esti primul parinte caruia i se intampla acest lucru.
Incearca sa iti dai seama din ce cauza se manifesta asa puiul tau; e obosit, frustrat, ii este foame, somn, vrea sa plecati din locul in care sunteti? In functie de raspunsul la aceasta intrebare, vei sti ce sa faci mai departe.
Daca puiul tau este obosit, incearca sa termini cat mai repede activitatea pe care o faceati si sa il duci undeva unde sa se poate odihni. Daca nu reuseste sa faca ceva, incearca sa il linistesti si apoi sa faceti impreuna acel lucru.
O serie de parinti recomanda ignorarea copilului atunci cand face un tantrum, pentru ca asa s-ar linisti mai repede. Altii recomanda sa il iei in brate si sa ii vorbesti pana se linisteste. Eu sunt undeva la mijloc; in primul rand, in timpul unui tantrum, cuvintele nu prea isi au rostul, cel mic oricum nu le va auzi sau nu le va baga in seama. Nu cred ca este o idée buna ignorarea completa a puiului, insa nici sa il iei in brate cu forta nu cred ca este OK. Cred ca interventia ta trebuie sa fie una blanda si atat cat iti permite si copilul; unii isi doresc ca in acele momente sa fie luati in brate, insa altii nu vor suporta sa ii atingi. Nu ramane decat sa ii fi aproape, sa te asiguri ca nu se raneste si sa ii arati ca il iubesti si accepti asa cum este. Cand copilul este mai micut functioneaza si distragerea atentiei, insa cu un copil mai mare lucrurile nu vor fi la fel de usoare. Este esential sa iti cunosti bine copilul, sa stii ce anume ii provoaca aceste manifestari si sa eviti, atunci cand poti, stimulii respectivi.
http://www.elfbebe.ro