Povesti ... cu talc

[AnUtZyIk]

Compunere scrisa de un copil african: "Cand ma nasc, sunt Negru, cand cresc, sunt negru, cand stau la soare, sunt negru, cand mi-e frig, sunt negru, cand sunt speriat, sunt negru, cand sunt bolnav, sunt negru, iar cand mor, sunt tot negru. Iar tu, omule alb, cand te nasti, esti roz, cand cresti, esti alb, cand stai la soare, esti rosu, cand ti-e frig, esti albastru, cand esti speriat, esti galben, cand esti bolnav, esti verde, iar cand mori, esti cenusiu. Si tu ma numesti pe mine "de culoare"???

[AnUtZyIk]

Sunt recunoscator ...
>>>>
>>>> Sotului (sotiei) care sforaie toata noaptea,
>>>> Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva !
>>>>
>>>> Fiicei mele adolescente care se plange ca trebuie sa
>>>> spele vasele, Pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi.
>>>>
>>>> Impozitelor pe care le platesc,
>>>> Pentru ca inseamna ca sunt angajat.
>>>>
>>>> Murdariei de curatat dupa o petrecere,
>>>> Pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni.
>>>>
>>>> Hainelor care sunt putin cam strimte,
>>>> Pentru ca inseamna ca am destul de mincare.
>>>>
>>>> Umbrei mele care ma insoteste la munca,
>>>> Pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui.
>>>>
>>>> Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care
>>>> trebuiesc spalate,
>>>> Pentru ca inseamna ca am o locuinta.
>>>>
>>>> Tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le
>>>> aud,Pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvintului.
>>>>
>>>> Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul
>>>> parcarii,Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am
>>>> fost binecuvantat cu un mijloc de transport.
>>>>
>>>> Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini,
>>>> Pentru ca inseamna ca pot auzi.
>>>>
>>>> Gramezii de rufe de spalat si calcat,
>>>> Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat.
>>>>
>>>> Oboselii si durerilor musculare la sfarsitul unei
>>>> zile,Pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc
>>>> din greu.
>>>>
>>>> Soneriei care ma trezeste in zorii zilei,
>>>> Pentru ca inseamna ca sunt viu.
>>>>
>>>> SI, IN SFARSIT, ... pentru prea multe e-mail-uri,
>>>> Deoarece inseamna ca am prieteni care se gandesc la
>>>> mine

[corynica]

Va pot impartasi ceva?
Paganini si o pilda pe masura lui

ERA odată un mare violonist pe nume: PAGANINI
Unii spuneau că el era foarte ciudat.
Alţii, că era supranatural.

Notele magice pe care le scotea vioara sa aveau un sunet diferit, de aceea nimeni nu voia să piardă şansa de a vedea spectacolele sale.

Într-o seară, loja unui auditoriu ticsit de admiratori era pregătită pentru a-l primi. Orchestra intră şi a fost aplaudată. Dirijorul a fost, şi el, ovaţionat.

Mai mult, când apăru figura lui Paganini, triumfant, publicul deliră.
Doimi şi note întregi, treizecidoimi şi şaizecipătrimi, şeisprezecimi şi semişeisprezecimi păreau să aibă aripi şi să zboare la atingerea degetelor sale încântătoare.

Paganini aşeză vioara sa la umăr şi ceea ce se auzea era indescriptibil.

Deodată, un sunet straniu întrerupse amuzamentul de la parter.
Una din corzile vioarei lui Paganini se rupse.
Dirijorul se opri.
Dar Paganini nu se opri.
Uitându-se la partitura sa, continua să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu probleme.

Orchesta se opri.
Publicul se opri.
Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet perturbator distrase atenţia spectatorilor.

Dirijorul şi orchestra, exaltaţi, începură să cânte.
Se rupse o altă coardă a vioarei lui Paganini.
Dirijorul se opri din nou.
Orchestra se opri şi ea.
Dar Paganini nu se opri.

Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, el uită dificultăţile şi înaintă scoţând sunete dintre cele mai imposibile.

Dirijorul şi orchestra, impresionaţi, se întoarseră la cântat.
Dar publicul nu-şi putea imagina ceea ce avea să se întâmple.
Toţi spectatorii, uluiţi, exclamau: OHHH!

Se rupse o a treia coardă a vioarei lui Paganini.
Dirijorul se blocă.
Orchestra se opri.
Respiraţia spectatorilor se tăie.
Însă Paganini continuă.

Scoase toate sunetele de la unica coardă care rămase din vioara sa distrusă, ca şi cum ar fi fost un contorsionist muzical.
Nicio notă muzicală nu a fost uitată.
Dirijorul se încurajă.
Orchestra se motivă.

Publicul trecu de la linişte la euforie, de la inerţie la delir.
Paganini ajunse la glorie.
Numele său străbate timpul.
Nu este tocmai un violinist genial.
Este simbolul profesionistului care continuă să meargă înainte în ciuda imposibilului.

Nu ştiu ce tip de probleme ai acum.
Poate fi o problemă personală, familială, profesională…, nu ştiu.
Dar un lucru ştiu:
Nu totul e pierdut.
Mereu există o coardă;
Cântând la ea, exersezi talentele tale.
Cântând la ea, vei vibra.

Morala istorioarei
Învaţă să accepţi că viaţa îţi va lăsa mereu o ultimă coardă.
Când vei fi descurajat, să nu renunţi niciodată.
Atunci va exista în tine coarda perseverenţei inteligente: “de a încerca încă o dată”, de a mai face un pas cu un nou entuziasm.
Trezeşte-l pe Paganini care se află în tine şi avansează pentru a învinge.
Victoria este arta de a continua.

Când totul pare că se prăbuşeşte, dă-ţi o şansă şi continuă mai departe.
Atinge coarda motivaţiei şi scoate sunete, rezultate pozitive.
Înainte, însă, întreabă-te:
Cine-l motivează pe motivator?
Adică: Cine motivează creierul tău, care pune în funcţiune mâna, care cântă la vioară?
Nu te frustra, nu te descuraja!
Aminteşte-ţi: acum mai este o coardă:
Coarda învăţării din nou pentru a gândi şi genera soluţii.

Niciodată nu ţi se vor rupe în viaţă toate corzile.
Dacă rezultatele sunt rele, atunci este şansa ta de a cânta la ultima coardă, aceea a imaginaţiei care reinventează viitorul cu o înnoire continuă.
Este mereu coarda uitată care îţi va da cel mai bun rezultat.
Însă dacă, din întâmplare, vei fi la fundul prăpastiei, aceasta va fi şansa ta de a atinge cea mai bună coardă din univers:
ÎNCREDEREA ÎN TINE

[corynica]

O alta femeie
E-mail
Soţia mea mi-a recomandat sa ies cu o alta femeie.
"Tu ştii ca o iubeşti !" - îmi zise intr-o zi, luându-mă prin surprindere. "Viata este foarte scurta, dedica-i timp "...
- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
- "Ştiu, dar o iubeşti si pe Ea, deasemenea".

Cealaltă femeie pe care soţia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, văduvă de nişte ani, dar serviciul si copiii mei făceau ca sa o vizitez numai ocazional.
In seara asta am sunat-o sa o invit la cina si la film.

- "Ce s-a întâmplat ? Eşti bine ?" m-a întrebat.

Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara târziu, noaptea, sau o invitaţie surpriza este un indiciu de veste rea.

- "Am crezut ca ar fi plăcut sa petrec ceva timp cu Tine", am răspuns, "amândoi, singuri...ce părere ai ?".
Reflectând un moment la asta, zise:
- "Mi-ar place foarte mult"...

Vineri, in timp ce conduceam, după serviciu, sa o iau, mă simţeam nervos, nervozitatea care precede o întâlnire... Si, pentru Dumnezeu !, când am sosit la casa ei, am văzut ca si Ea era foarte emoţionată !
Mă aştepta in poarta, îmbrăcată în vechiul ei palton, îşi încreţise părul şi îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare de nunta; faţa ei râdea si iradia lumină ca un înger.

"Le-am spus prietenelor mele că o sa ies cu fiul meu şi au fost foarte emoţionate" - îmi povesti urcând in maşină.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea se sprijini de braţul meu ca si cum era "Prima Doamna a Naţiunii".
După ce ne-am aşezat, a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai literele mari.
Pe la mijlocul listei, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea, aşezată pe partea cealaltă a mesei, doar mă privea. Un surâs nostalgic se vedea pe buzele ei.

-"Când erai micuţ, eu eram cea care iţi citea meniul. Iţi aminteşti ?".

- "Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiţi sa-ti înapoiez favoarea", am răspuns.

In timpul cinei am avut o conversaţie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atâta, ca am pierdut filmul.

- "Voi ieşi cu tine altădată, dar numai daca mă laşi sa te invit eu ", spuse mama mea.
Când am dus-o acasă îmi părea rău ca ne despărţeam, am sărutat-o, am îmbrăţişat-o şi i-am spus cât o iubesc.

- "Cum a fost întâlnirea?" a vrut sa ştie soţia mea când m-am întors in noaptea aceea.

- "Foarte plăcuta, iţi mulţumesc", am privit-o recunoscător spunându-i, mult mai mult decât mi-am imaginat".

Câteva zile mai târziu Mama mea muri de un infarct; totul a fost atât de rapid, ca nu am putut face nimic.

După puţin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Conţinea o nota care spunea :

Cina este plătită anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am plătit pentru tine si soţia ta...., niciodată nu vei putea înţelege ce a însemnat noaptea aceea pentru mine.... TE IUBESC ! Mama ta.

In acest moment am înţeles importanţa de a spune la timp TE IUBESC si de a le oferi fiinţelor noastre dragi timpul (spaţiul) pe care îl merita. Nimic in viata nu este mai important decât Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru că ei nu pot aştepta.

Daca Mama ta trăieşte....distreaz-o !
Daca nu....aminteşte-ţi-o !
Daca ai Mama....retrimite acest mesaj, faci ca sa reacţioneze pe cineva care a uitat puţin aceasta fiinţă minunata care este MAMA.
Si aminteşte-ti mereu ! Dumnezeu iartă, dar Timpul nu iartă niciodată!

NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!

[corynica]

Poveste...sau povata

Omul a soptit: Doamne vorbeste-mi!
Si o ciocarlie a inceput sa cante, dar omul nu a auzit.

Asa ca omul a strigat: Doamne vorbeste-mi!
Si bubuitul tunetului a rasunat de la o margine a cerului la cealalta, dar omul nu a ascultat.

Omul a privit in jurul sau si a spus: Dumnezeule, da-mi voie sa Te vad!
Si o stea a stralucit scanteietoare, dar omul nu a observat-o.

Si omul a strigat: Doamne, arata-mi o minune!
Si o viata s-a nascut, dar omul nu a stiut.

Asa ca omul a strigat in disperare: Doamne, atinge-ma ca sa stiu ca esti aici!
La care Dumnezeu s-a aplecat si l-a atins pe om. Insa omul a dat cu mana alungand fluturele, si si-a vazut mai departe de drum.

Nu lasa sa-ti scape vreo binecuvantare, numai fiindca nu o primesti in felul in care o astepti!

[corynica]

Soaptele sufletului

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!"
Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vr ei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau."
Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

[AnUtZyIk]

Monologul lui Dumnezeu

"-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.

Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru
a merge la serviciu..
Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata!
Dar erai mult prea ocupat.
Prea ocupat pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.
Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.
Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta
placere iti vei aduce aminte de Mine.
In schimb, suparat, M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga!
Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.
Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori
pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...
Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata..
Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou.
Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin
timp din timpul daruit tie.

Ai o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos !
Al tau , Dumnezeu."

Tu decizi ce vei face dupa ce il citesti, nimeni altcineva nu ne mai
conditioneaza.

[AnUtZyIk]

Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?


Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..

Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.


Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)

Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum.

Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.

La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.

La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu " si merge oriunde isi doreste.

La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.

La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata.

La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.



Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!

[AnUtZyIk]

Catelusul schiop

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”
Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 20 şi 40$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.15 $ … şi apoi întreabă:
“-Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!
Băieţelul întreabă:
“- De ce căţeluşul astă şchioapătă ?”
Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!
“- Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas.
“- Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat şi a răspuns:
“- Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”
“- Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“- Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
“- Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”
Morala:
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!

[AnUtZyIk]

Camera oglinzilor
Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.
Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini.
Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie.
Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu-si coltii fiorosi.
Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie - se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari.
In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suflare si plin de sange.

Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare!

[AnUtZyIk]

Casa sufletului
Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii.
Era înca în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa.
Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie.
Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa.
Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea.
Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:

"Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!"
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel. Asa e si cu noi.
Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi. Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocm ai cum ti-o cladesti.

Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine.