Povesti ... cu talc

[corynica]

M-am gandit sa deschid acest topic, unde, putem pune dialoguri, povesti cu talc, de unde ai sa desprinzi ceva ...
Va astept!

[corynica]

Poveste cu talc. Morala excelenta.

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.

[corynica]

Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (oarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...

[corynica]

Varianta II

Era o data o fata frumoasa foc de-ti lua ochii pe nume NEBUNIA si era un barbat chipes cu un suflet incredibil puternic la suprafatza dar avea un singur defect avea ochii extrem de sensibili, se numea AMORU. Mergeau ei o data pe strada singuri si abatuti si ingandurati si s-au ciocnit intamplator SI din momentul cand si-au intalnit privirile s-au indragostit ireversibil. Atunci Amoru a hotarat sa o cheme pe Nebunia in lacasul lui SI cand Amoru pleca la munca, Nebunia se gandi sa-i faca o surpriza iubitului ei si se gandi sa-i ofere o masa copioasa si romantica. Ajunsa la piata dupa ce cumparase tot ce avea nevoie dadu cu ochii spre un buchet de trandafiri superbi si se gandi ca e pacat sa nu cumpere si ea, macar unul. A cumparat trandafirul s-a dus acasa a gatit a aranjat masa si a venit si cand Amoru a ajuns acasa Nebunia nu a putut astepta si ia oferit trandafirul Amorului insa tepii trandafirului i-au ranit ochii Amorului si de atunci nebunia a ramas ochii amorului nu s-au mai despartit niciodata.

[corynica]

erau doi bolnavi, ce nu se puteau misca din pat, in acelasi salon de spital
unul era la fereastra si celalalt nu .
se intelegeau bine. cel de la fereastra mereu ii povestea celuilalt ce privea pe acolo : un parculet inflorit cu perechi de indragostiti sarutandu-se, copii ce se gioaca si multa lume vesela ce se plimba .

intr-o zi cel de la geam a avut un atac, si in timp ce medicii se chinuiau sa il resuscite, cel ce nu era la fereastra s-a gandit : "ce bine-ar fi sa moara"
desi il indragea, desi se intelegeau atat de bine, el a gandit asa .
caci voia sa ii ia locul in patul de la geam, ca sa poata vedea si el tooate minunile acelea, caci se saturase sa priveasca doar tavanul si peretii salonului .

si pacientul de la fereastra a murit chiar in acea noapte

dimineata, cand se schimbau asternuturile, el l-a rugat pe ingrijitor sa il mute in patul de la fereastra .
acesta s-a aratat destul de mirat, dar nu a avut nimic impotriva si l-a mutat in locul mortului

bolnavul sa uitat prin fereastra prin care a dorit atat de mult sa priveasca .
si a inceput sa planga

caci pe fereastra nu se vedea decat peretele vechi al cladirii de vizavi

[corynica]

Ultimul biscuite Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment
dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la
mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a
inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un
comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a
facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?” Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut
inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un
sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El
a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta
indignat, superior sau furios.
MORALA: Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru! Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoie…Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit! POVESTE DIN RAI Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soareluri. Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei. - Scuzati-ma, unde ne aflam?
- In Rai, a raspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apa?
- Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi.
- Singur? Prietenul meu nu poate intra? - Regret, nu permitem intrarea animalelor... Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand
au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de
poarta si citea dintr-o carte.
- Putem primii putina apa? - Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul. Cei doi au trecut portarul.Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit. - Multumim, dar unde ne aflam?
- In Rai, le-a raspuns portarul.
- Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai...
- Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!
- Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi sa ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de
acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!

[corynica]

"Am avut un vis in noaptea de Craciun...
Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,
Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:
Una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri
Reprezentau o zi din viata mea...
M-am oprit ca sa privesc in urma
Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,
Nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele...
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
Corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:
Zile de neliniste si de rea-vointa,
Zile de egoism sau de proasta dispozitie,
Zile de incercari si de indoiala,
Zile de nesuportat,
Zile in care eu fusesem de nesuportat...
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:
"Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata,
In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."
Iar Domnul mi-a raspuns:
"Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
Decat o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate..."

Ademar Barros (poet brazilian)

[corynica]

"Povestea Primului Trandafir

A fost o data un trandafir rosu. Eu sunt acela! M-am nascut in Brazilia si am calatorit alaturi de prietenii mei cu un JumboJet pana la aeorportul de la marginea Bucurestiului. Acolo, eu si cu prietenii mei din buchet am fost luati din cutia intunecata si pusi intr-o vaza mai mare de cat oricare pe care o vazusem eu pana atunci. Avea doua stamine albastre si un pistil cam lipit de cele doua stamine, din care floarea emana hrana noastra, pentru fotosinteza. Pe moment, eu si cu fratiorii mei am crezut ca ea este o mama adoptiva, care vrea sa ne hraneasca. Dar pe urma m-am simtit inconjurat de zeci de asemenea flori cu petale brunete, blonde, roscate, dar toate pareau sa se ofileasca. Frunzele erau vestejite si parca asteptau sa le ia vatul! La inceput ne-a fost mila de ele, dar pana la urma nici o floare nu s-a vestejit si ne-am dat seama ca nu-si are rostul grija noastra. Curand tanara floare ne-a dus intr-un loc umbrit, un pic mai mare si mai luminos de cat mediul in care am fost transportati. Dar nici acolo nu am stationat mult timp, floare gigantica, cea care ne-a dat de baut ne-a si scos guritele retezate din apa si calatoria noastra a continuat. Din nou soarele a inceput sa se iveasca iar pentru prima data de cand ajunsesem in locul acesta ciudat am vazut ceva cunoscut. Seamana cu batranul bananier care ne tinea umbra in fiecare diminea, dar nu e el! Oricum, nu am apucat sa il zarim bine caci peisajul se schimba repede. Am intrat din nou intr-un mediu umbrit unde eu am vazut cea mai frumoasa floare din viata mea. Avea petalele galbene si lungi, parca si ele uscate, ca si frunzulitzele ei, dar culoarea staminelor m-a fermecat. Nici pe aceasta nu am apucat sa o zaresc bine, curand am fost pusi din nou la masa si ni s-a dat de baut. Timp de 3 ore nu s-a mai intamplat nimic. Atunci, cand vroiam si noi sa ne cuncam a aparut fiinta minunata din nou.
-Tu esti primul trandafir, spune aceasta, uitandu-se la mine. Tu esti primul trandafir pe care il voi arunca la gunoi. Deja ai inceput sa te vestejesti. Brusc rezerva de apa a disparut din nou si am fost aruncat intr-un mod brutal inapoi intr-un spatiu inchis, asemanator cu cel cu care calatorisem aici. Dar nu,... Parfumul meu fermecat nu a putut face fata duhorii din acel mediu. Si acuma zac tot aici, ofilit de tot, asteptandu-mi sfarsitul. Astazi m-a intrebat o bucata de paine tare si un pic verde pe la colturi daca stiu cand duce stapana gunoiul. Eu nestiind la ce se refera cu cele spuse am tacut, si asta voi
face pana la final. "

[corynica]

Hartia aurie de impachetat

"Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat,foarte scumpa.
Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a
folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.
Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata
urmatoare spunindu-i: "Acesta este pentru tine, taticule".
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar
supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala.

El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a
zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi
pina cind s-a umplut."

Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se
spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.

Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.


Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si
saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai pretios decit asta."

[corynica]

Era odata un baiat nascut cu o grava maladie. O maladie pentru care nu exista un leac. Avea 17 ani, dar putea muri in orice moment. Traia in casa lui, sub asistenta permanenta a mamei sale...
Obosit de stat in casa, a decis sa iasa macar o data. Ceruse permisiunea mamei sale. Ea a acceptat. Mergand prin cartierul sau, se uita pe la magazine.
Trecand pe langa un magazin de muzica, privi prin vitrina si observa prezenta unei tinere fete de varsta lui. A fost dragoste la prima vedere. Deschise usa si intra, privind la nimic altceva decat la fata.
Apropiindu-se incet, sosi la tejgheaua unde era fata. Ea il privi si ii spuse surazand: "Pot sa te ajut?'' In timpul acesta el gandea ca acela era cel mai frumos zambet pe care l-a vazut in viata sa. Simtea impulsul de a o saruta. Balbaindu-se ii spuse: "Da........hmmmmmmm...........ummmmmm. Mi-ar placea sa cumpar un CD. Fara sa se gandeasca, prinde primul CD pe care il vede si ii da banii. "Vrei sa ti-l impachetez?" intreaba fata zambind din nou. El ii raspunse ca da. Incetisor, ea merse in magazie si se intoarse cu pachetul si i-l da baiatului. El il ia si iese din magazin...
Se intoarse acasa si, din acea zi, mergea la acel magazin in fiecare zi sa cumpere un CD. Fata il impacheta mereu, iar el se intorcea acasa si il baga in sertar.El era prea timid pentru a o invita in oras si de cate ori incerca, nu reusea niciodata. Mama lui a aflat de aceasta situatie si il incuraja sa incerce... asadar in ziua urmatoare el isi facuse curaj si se duse la magazin. Ca in toate celelalte zile... isi cumpara un CD si ca intotdeauana ea il impacheta. El a luat CD -ul si in momentul in care fata era distrata, a pus repede o foaie cu numarul lui de telefon pe tejghea, apoi a iesit in fuga din magazin.
"Dringggggggg'' Mama lui raspunde la telefon. "Alo?????'' Era fata ce intreba de fiul ei. Mama indurerata a inceput sa planga in timp ce zicea: "Nu stii??????... a murit ieri." A fost o tacere indelungata intrerupta de plansul mamei. Mai tarziu mama lui a intrat in camera fiului pentru a si-l aminti. Decise de a incepe sa se uite prin lucrurile lui. Deschise sertarul si cu mare suprindere gasise un munte de CD-uri impachetate. Nu era nici macar unul deschis. A cuprins-o curiozitatea, vazand atatea si nu putu rezista: a luat un CD si s-a asezat pe pat, uitandu-se, cand un bilet iese din pachetul din plastic... Mama l-a luat pentru a-l citi, scria: "Esti frumos!!!!!!!! Ai vrea sa iesi cu mine?? Te iubesc... Sofia." Mama emotionata deschise si alte CD uri si gasise si alte bilete; pe toate scria acelasi lucru.
MORALA: Asta e viata. Nu astepta prea mult pentru a-i spune cuiva special ceea ce simti. Spune-i astazi. Maine va putea fi prea tarziu. Acest mesaj a fost scris pt. a te face sa reflectezi asupra acestor lucruri... incetul cu incetul... poti schimba lumea...

[corynica]

Alegoria broscutelor

Lectia Nr. 1 pentru viata
A fost odata un grup de broscute...
… care voiau sa se ia la intrecere.
Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt.

Se adunasera deja multi spectatori,
pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.

Cursa urma sa inceapa...
Totusi...
Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului.
Tot ce se auzea era exclamatii de genul:
„Oh, ce obositor!!!
Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“
sau:
„Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!“
Broscutele incepura se abandoneze
...Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...

Spectatorii continuau sa strige:
„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“

Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... ...Doar una singura se catara consecvent mai departe...
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!

In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului.


Asa se afla ca...

Broscuta invingatoare era SURDA !!!



Morala?

Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti...
…fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!

Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor,
caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!

Deci:




Fii MEREU … OPTIMIST!
Si mai ales
Fii pur si simplu SURD cind cineva iti spune
ca nu-ti poti realiza visurile!
Gindeste-te:
Poti reusi in viata daca vrei cu adevarat!

[corynica]

Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucată de viată

scrisa de marele Gabriel Garcia Marquez

Dacă, pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiată de cârpă si mi-ar oferi o bucată de viată, fără îndoială că n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-as gândi la tot ceea ce spun.
As aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat.
As dormi putin, n-as mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumină.
As merge când ceilalti se opresc, m-as trezi când altii adorm.
As asculta când altii vorbesc, si as savura o înghetată bună de ciocolată.
As "trăi ca îndrăgostit de dragoste"
Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucătică de viată, m-as îmbrăca simplu, as cădea în genunchi în fata soarelui, lăsându-mi goale corpul si sufletul.
Dumnezeule, dacă as avea o inimă, mi-as scrie ura pe ghiată si as astepta primele raze de soare.
Cu un vis al lui Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cântec de Serrat.
As stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sărutul rosu al petalelor.
Dumnezeule, dacă as avea o bucată de viată... n-as lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc.
As convinge fiecare bărbat, fiecare femeie că ei sunt preferatii mei si as trăi ca îndrăgostit de dragoste.
As demonstra oamenilor cât se înseală crezând că încetează să se îndrăgostească îmbătrânind, fără să stie că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească!
I-as da aripi unui copil, dar l-as lăsa să învete singur să zboare.
"Când mă vor pune în cutie..."
I-as învăta pe bătrâni că moartea nu vine o dată cu bătrânetea, ci cu uitarea.
Am învătat atât de mult de la voi, oamenilor! Am învătat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să stie că adevărata fericire constă în felul în care escaladezi muntele.
Am învătat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna.
Am învătat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.
E adevărat că multe am putut învăta de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, când mă vor pune în această cutie, vai,eu voi fi murit deja.