ajutor! relatie complicata cu fetita din prima casatorie

[edithxx]

Buna fetelor,
am
si eu o problema pe care nu stiu cum sa o gestionez. Pe sotul meu l-am cunoscut la putin dupa divortul de prima sotie ( divort la cererea ei). Ei au o fetita de 6 ani. Relatiile intre noi 3, dultii au fost incordate din motive lesne de inteles ( din partea ei, eu nu aveam nicio vina..). am incercat mereu sa avem o relatie ok de dragul copilului. Vizitele erau conform hotararii judecatoresti dar mai mult in functie de toanele mamei ei care incerca sa se razbune , momente in care se razgandea si regreta divortul samd.de multe ori cand mergea sa vada copilul ( mama s-a mutat si acum locuim la 300 km)mama se 'razgandea, ii lua copilul din brate, copilul plangea samd.. s-a ajuns si sa vada copilul prin ordonanta presedentiala si alte chestii urate. anul trecut noi ne-am casatorit, am incercat sa facem tot posibilul pentru a obtine de la mama ei o atitudine mai pozitiva care sa nu indeparteze copilul..mai multi bani, o masina, cumparaturi de cate ori mergeam la ea si altele..o perioada a functionat, pana in vara cand in ultima zi de gradinita am iesit cu totii iar fata s-a purtat foarte cald cu noi si de fata cu mama ei i-a spus ca acum ca ne-am casatorit in sfarsit are o familie. sunt convinsa ca mamei nu i-a cazut bine, nici mie nu mi-r fi cazut. urmatoarea data cand am mers sa o vedem a fost prima oara cand fata a refuzat sa vina, stateam in fata portii dupa un drum de 5 ore ( de regula in we ne cazam in orasul unde e ea) si ea nu voia. a iesit afara si a acceptat sa mergem la o scurta plimbare iar pe drum a spus ceva de genul: vreau sa mori, ca sa nu mai vi sa ma iei de langa mami, cand eu plec cu tine mami sufera ca ea nu are pe nimeni si cand vin acasa plange ca i-a fost dor de mine....asta ne-a lasat speachless si nu am mai vrut sa o fortam. de atunci a refuzt sa mai vina cu noi, mergeam pana acolo stateam 2 ore cu ea si ne intorceam. cu o singura exceptie-o excursie in strainatate unde si-a dorit prea mult sa mearga nu am mai avut-o la noi, la telefon raspunde din oficiu cu nu vreau sa vii la mine samd.... deci acesta e contextul..

acum:

n-am fost niciodata genul de persoana care sa-si doreasca fff mult un copil..dupa ce am cunoscut-o insa pe fiica sotului perceptia despre copii mi s-a schimbat si iata acum dupa 1 an de casnicie urmeaza sa avem noi un bebe. sarcina e la inceput dar keeps loading.. ...nu stiu ce/sum sa facem..cand sa ii spunem fetitei ca o sa aba un fratior/surioara? cum sa ii spunem? problema e cu atat mai dificila cu cat la inceputul relatiei noastre dupa ce mama fetei a vazut ca intre noi e ceva serios, la unul din showurile : nu iti mai dau copilul ca m-am razgandit in timp ce i-o lua din brate sa o duca inapoi in casa a spus ceva de genul: oricum o sa faceti voi un copil pe care o sa-l iubiti si o sa uitati de fata...lucru pe care fetita il tine minte si ne-a mai intrebat cateodata daca o sa o mai iubim dupa ce apare 'fratiorul'. deci? cum sa fac? cum sa prcedez? cum sa o anuntam? cand? nu-mi doresc dect armonie in familia noastra, eu pe fata oricum o vad ca si pe a mea, i-am facut camera ei..in care nu a mai calcat de un an..stateam la povesti cu ea cu orele, relatia era minunata...pana nu demult..acum nici nu mai stiu cum e [entru ca nu mai vrea sa vina si daca o vedem 1 ora sta tacuta si nu mai povesteste ci doar intreaba: da ma duci inapoi la mami, da? nu ma duci cu tine acasa, ma duci la mami, da?

astept sfaturi

[ady_deea]

Pfff....ce situatie complicata.
Cred ca se vor rezolva multe cu rabdare si vorba buna.
Fata se va mai mari si in timp o sa gandeasca altfel.

Parerea mea (desi nu am trecut prin asa ceva), este ca ar trebui sa ii spuneti in fata, ci nu la telefon. Sa ii spuneti amandoi, nu doar unul dintre voi.
Si sa o asigurati inainte de toate ca o iubiti foarte mult, sa ii specificati mereu ca nu o luati de langa mama ei ca sa fie linistita, apoi sa ii spuneti ca veti avea un copil, dar ca asta nu va schimba cu nimic situatia, ca o veti iubi la fel de mult.

Rabdare si iar rabdare..parerea mea. Cu cat se mareste, cu atat va intelege mai multe.

[Danudza]

m-ai lasat speachless...chiar nu ma gandeam ca mai exista astfel de oameni egoistii... no comment..
si eu cred ca ar trebui vorbit din timp cu fetita, intre 6 ochi - poate si cu mama desi nu sunt prea convinsa ca ar trebui sa fie si ea prezenta...
fetita trebuie asigurata ca voi o sa o iubiti in continuare si chiar ca vreti sa contati pe sprijinul ei sa fie o sora mai mare pentru noul bebe, incercati sa scoateti in evidenta faptul asta... poate treziti in ea un sentiment ok si va vrea sa fie mai prezenta in viata voastra de familie....

ar fi indicat dupa parerea mea, sa vorbiti mai des la telefon, chiar daca ea nu va vrea sa va vorbeasca, poate doar sa ii spuneti ca a-ti sunat doar pentru ca va era dor de ea si poate sa ii spuneti ca a miscat bebele sau aveti poze cu bebe, etc etc
sigur ca mama isi va baga coada si va incerca sa o intoarca impotriva voaastra, dar incercati ca prin telefoane, intalniri face to face sa o combateti...

nu sunt as in psihologia copilului, dar e bine sa mentineti o legatura cu acest copil pentru ca altfel influenta mamei va fi negativa pentru voi...

bafta multa si sanatate la burtica!!

[edithxx]

hello ..noi suntemimpreuna si la topicul de august, nu?

mersi ..oricum era exclus sa ii spunem prin telefon. insa nu stiu daca sa ii spunem acum cand o vedem ( mergem peste 2 sapt pentru ca eu am avut 1 luna jumatate interzis la calatorii pentru ca am fost catalogata drept sarcina cu risc)..sau sa asteptam spre vara cand creste si burtica si constientizeaza mai bine..? si fiind si in vacanta poate o pot amagii sa vina cu noi sa ma ajute la 'pregatiri' sau stiu eu ce..sa o implic cumva. altfel mi-e frica ca in 2 ore nu apucam sa vb pe indelete cu ea, o sa mearga acasa si chiar nu am cum anticipa reactia mamei ei si ce o sa-i bage in cap..

[ady_deea]

Da..suntem burtici de vara.
Eu cred ca ar trebui sa afle de la voi prima data. Adica sa nu afle mama ei, sa ii bage tot felul de ... in cap...apoi sa ii spuneti voi.
Mai bine afla prima data de la voi.

[edithxx]

Buna Danudza,

pe ideea asta mergem si noi, incercam sa ii aratam ca suntetm acolo pentru ea..si e decizia ei daca vine sau nu. faza cu telefoanele nu functioneaza, de la mijlocul lui decembrie am vb cu ea de 3 ori doar. odata a sunat sotul sa intrebe cand e festivitatea, mama ei a zis ca ne anutna cand afla. in ziua festivitatii ne suna fata la ora 2 sa intrebe cand ajungem..noi eram la 300 km, evident ca nu am avut cum ajunge. inca data dupa insistente a raspuns de rev si am vorbit 5 min, de ziua sotului nu a rasp la telefon mama ei, nici ea nu a sunat sa vb fata..acum in we iar au vb 2 min..deci faza cu telefoanele nu functioneaza..degeaba sunam pentru ca nu ni se raspunde iar scuza e: nu vrea fata. problema e ca fata a tot vrut dar cand de fiecare data mama ei urla la poarta acum clar nu mai vrea. de sarbatori pregatisem o surpriza, 5 zile la budapesta la aquapark caci e inebunita dupa locul ala si 1 sapt la ski. ne-a anuntat la mijlocul lui decembrie ca defapt vrea cu mami de sarbatori ( noi in 3 ani nu am avut-o la nicio sarbatoare de nciun fel)..oricum, tot raul spre bine, eu in 17 dec am aflat de sacina , ca e cu rosc mult crescut si am repaos la pat deocamdata)

si totusi..cand sa-i spunem? acum in febr sau mai incolo spre iunie? ..eu nu cred ca o sa pot merge prea des spre brasov data fiind situatia mea acum si ma gandesc ca ar fi de preferat sa fiu acolo cand primeste vestea, nu? deci, trebuie sa ma organizez

[Danudza]

eu sugerez sa ii spuneti intre patru ochi, fara mama, si asta cat de curand iti permite sarcina, adica cand ti se da ok sa calatoresti
pana atunci aveti grija sa nu afle "omu negru" aka mama, ca sa nu o monteze impotriva voastra... poate va luati un liber, si stati in oras mai mult decat cateva ore si asa aveti timp sa o scoateti pe cea mica din casa la plimbare, o cofetarie, un parc zoo daca e...si acolo ii spuneti... bine ar fi sa tratati copilul ca pe un om matur, pentru ca la cat a tras copilul asta, s-a maturizat inainte de vreme..si daca vede ca nu e tratat ca un copil, poate reactioneaza mai bine.

poate dupa aflarea vestii o sa reusiti sa treceti si peste handicapul cu telefoane sau... puteti sa va asteptati ca atunci cand va afla mama sa fie si mai rau, sa nu va mai raspunde deloc la telefoane si chiar in fata portii de-ar fi sa va prezentati, copilul sa nu vrea sub nici o forma sa vb cu voi, pe motiv ca acum aveti alt copil si ea nu o sa mai fie copilul vostru

eu sugerez o chestie: pana apucati sa discutati cu ea, cauta in oras la voi un psiholog pentru copii si discutati o data sau de doua ori. face diferenta daca stii cum sa iei un copil din prima, si psihologul te poate ajuta in acest sens. el te poate invata cum sa vorbesti cu ea, sau cu mama.

bafta!!

[anamari]

Buna mamicilor, va rog sa ma ajutati am si eu o problema mare . Sunt casatorita de 2 ani iar sotul are un baietel de 8 ani dintr-o relatie pasagera .Cand l-am cunoscut acum 5 ani copilul era la mama lui ,ii plateam pensie alimentara etc totul era in regula, dar de anul trecut ni la dat noua baietelul , ea isi gasise un babalac cu avere sa o intretina ,oricum lucra tipa intr-o cafeterie cu torturi din spania ,inca mai lucra. Am crezut ca e ok ma descurc eu , ca doar iubesc copii.Dar cum copilul la scoala nu ii place trebuie sa vad de el. bate copii ,musca ,are niste apucaturi mai urate ,oricum in spania a fost repetent in clasa 1. Si acum ca iam dat educatie copilului si lam pus pe picioare imi reproseaza ca nu stiu cum sa ma port cu copilul ca il cearta din cauza mea in caz, ca face vreo prostioara.Cred ca saptaminal imi reproseaza ceva ca nu fac bine, ne certam ca orbii ,i-am zis ca daca continuam tot asa ajungem la divort, si ar fii mai bine sa il dea inapoi la mama lui decat sa ducem noi o viata plina cu certuri. Va implor sa imi spuneti cum as putea iesii din mizeria asta,deja ma urasc si imi doresc din ce in ce mai mult sa il parasesc

[edithxx]

Buna,

am sa-ti raspund din perspectiva mea, de "mama vitrega". In primul rand, sub nicio forma nu e cazul sa te urasti. Lucrurile in ceea ce ma priveste sunt simple. Si eu iubesc copiii, am acceptat faptul ca sotul meu are un copil din alta relatie si chiar am juns sa-l iubesc ca si pe al meu,insa niciodata nu am acceptat sa fiu pusa la zid din cauza lui. In anumite cazuri cand fetita statea mai mult cu noi, invariabil interveneau si chestiuni ce tin de disciplina, relatie adult-copil samd. Si da, m-am lovit si eu de reprosuri din partea sotului ca ce ma bag, cu ce drept ii cert copilul LUI, ii lua apararea de multe ori in fata mea( chiar daca stia ca fetita a gresit, motivand ca daca o cearta o indeparteaza, si si asa sta putin cu ea..cum sa o mai si certe daca face ceva gresit?) si imi submina autoritatea pe lucruri ce in md normal intr-o familie un tata nu si-ar fi permis vizavi de mama.
RezolvareA in cazul meu a fost simpla. la fel ca si in alte czuri, evident eu ma ocupam mai mult de copil cand era cu noi ( mancare, spalat, haine curate, gatit, povestit)..bineinteles si tatal etrecea timp cu copilul, dar mai putin si mai 'light'..nu-l invinovatesc, el nu mi locuia cu fetita de 5 ani, nu stia ce presupune un copil si grija lui, ca acel copil are ore fixe de somn/mancare, ca daca merge la joaca il imbraci intr-un fel, apoi il schimbi, apoi trebuie sa doarma, ca nu are voie la tv cu orele, chestii de alimentatie,igiena samd ..chestii banale dar pe care noi probabil il stim si instinctiv. Asadar , intr-o seara pe la 12, fetita nu dormea din diverse motive s-a gandit sa-i dea capsuni cu zahar ( fetita are anumite probleme alimentare si stiam ca sub nicio forma asa ceva nu ii prinde bine la acea ora) iar eu i-am sugerat ca ora nu e potrivita. la care el a inceput sa urle la mine ca ce? ca nu are voie sa-i dea copilului LUI capsuni cand are chef? ca nu-s maica-sa sa pot emite pareri. ei, in acel moment fain frumos i-am amintit cum/cat ma ocup eu de fata LUI si cat se ocupa el ( fata nefiind din acelasi oras, cand o luam la noi, unul din noi obligatoriu trebuia sa aiba liber..ori el cum nu putea, evident eu imi luam concediu sa stau cu fata), ca habar nu are ce haine are fata in bagaj, cu ce crema trebuie sa o ung pentru iritatii..si ma rog, toata lista luuuunga pe care o femeile le face si nu se vede. si apoi i-am subliniat CLAR ca daca isi mai permite vreodta sa ridice tonul la mine pe INDIFERENT ce motiv legat de copilul LUI ( care niciodata nu a fost unul de rautate pentru ca am zis si mai sus, efectiv o iubesc ca si cum ar fi a mea, si cu sangele meu m-as purta la fel precum cu ea) inclusiv un motiv intemeiat cum ca nu ar fi de acord cu o decizie de a mea ( care in mod normal se discuta de catre parinti nu se striga in contradictoriu in fata copilului) ei bine e liber sa-si faca bagajul si sa plece cu tot cu copilul LUI unde vrea. din acel moment nu am mai avut niciodata vreo cearta legat de cresterea/educarea copilului.
Nu uita ca esti casatorita cu acel barbat, stati in casa VOASTRA si nu are niciun drept sa aiba vreo cearta cu tine pe o cauza de care nu tu esti responsabila. ai dovedit intelegere ca ai primit copilul lui in casa voastra sunt convinsa ca orice ai face incerci sa faci spre binele copilului dar conditiile si regulile trebuie respectate si ne-negociate. Nu uita ca un copil creste si daca acum e o problema intre voi , trebuie sa o rezolvi de pe acum..altfel cand o sa fie mai mare o sa fi tot mai mult pusa la zid iar replica frecventa o sa fie : Nu esti mama mea, nu ai niciun drept sa...
o alta varianta ar fi sa te dai in spate de la tot ce inseamna copilul ( incepand de la spalat, gatit, lectii sau mai stiu eu ce alte cupatii aveti) si sa-l lasi pe sotul tau sa se loveasca de problema. pe mine nu m-a coafat niciodata ideea ca 'am stiut cu ce m-am maritat'...am stiut in anumite conditii, si astea implicau ca daca iubesti un barbat trebuie sa il primesti cu tot cu copilul lui. insa nu implicau ca daca il iubesti, trebuie sa te ocupi de el ca o mama adevarata si apoi criticata ca un baby sitter de 2 lei, nici ca in casa mea sa am parte de morala ca nu stiu cum sa ma port cu copilul lui...

succes!

[edithxx]

Danudza, iti raspund cu intarziere...guess what: i-am spus fetei, a fost in extaz..ca e cea mai frumoasa veste din viata ei..a inceput sa-mi dea sfaturi ))..ce sa mananc, samd...totul minunat.
o sunam dupa 2 zile, nu raspunde mama ei..tot asa, dupa vreo saptamana surpriza, raspunde: Fata nu mai vrea sa vorbeasca cu tine. si a inchis

the end ( deocamdata..)

[Danudza]

mda... era de asteptat poate.... ce pot sa iti spun, decat bafta in continuare... si ma rog Domnului sa ii dea minte mamei sa vada cat greseste....

sper sa nu fie acesta "the end" si sa formati o familie cat de curand

[Aluion]

Danudza, iti raspund cu intarziere...guess what: i-am spus fetei, a fost in extaz..ca e cea mai frumoasa veste din viata ei..a inceput sa-mi dea sfaturi ))..ce sa mananc, samd...totul minunat.
o sunam dupa 2 zile, nu raspunde mama ei..tot asa, dupa vreo saptamana surpriza, raspunde: Fata nu mai vrea sa vorbeasca cu tine. si a inchis

the end ( deocamdata..)

In primul rand, cati ani are fata, caci si asta schimba datele problemei.
Apoi, indiferent de varsta fetei, eu as fi pastrat tacerea asupra amanuntului cu sarcina, pana cand m-as fi intalnit cu ea si ar fi observat singura. Mai ales in cazul copiilor, o atingere sau o imbratisare face mai mult decat o mie de cuvinte, mai ales in astfel de vesti.... Cum nu stiu care sunt perceptiile intime ale copilei, m-as abtine sa ii fac promisiuni de genul: asta nu va schimba nimic, te voi iubi la fel ca si pana acum, etc., pentru ca mai tarziu e posibil ca un gest normal pentru mine sa fie pentru ea o tragedie...
In final, daca fetita are o anumita varsta, cred ca e cazul sa aiba propriul ei telefon, special pentru celalalt parinte, care sa fie in propria ei ingrijire si la care sa raspunda singura....