Oare este infidelitate?

[fidelia]

Poate ma ajutati si pe mine cu cateva sfaturi.Sotul meu de 1 luna se poarta foarte ciudat, adica:sta tot timpul suparat, nu ma mai atinge, imi spune ca are nevoie de timp ca sa vada ce vrea cu adevarat.Dupa multe discutii si incercari sa-l scot din starea asta, mi-a marturisit ca s-a indragostit si se gandeste la altcineva(o colega de-a lui), dar ca ma mai iubeste si pe mine si ca nu stie daca poate fara copil.Ma acuza pe mine ca l-am impins spre pasul asta cu reprosurile,gelozia mea si altele.Am gresit recunosc,dar cred ca si el are partea lui de vina.Problema e ca-mi iubesc foarte mult sotul si copilul nu stiu cum as putea trai fara el(ar fi cumplit cred)dar afland ca se gandeste la altcineva m-a dat peste cap(sustine ca nu s-a intamplat nimic intre ei pana acum.mie una mi se pare cumplit ce se intampla,sincer cred ca as fi trecut mai usor peste o infifelitate fizica, decat o implicare emotionala. mi se pare un cosmar, pana acum as fi bagat mana in foc ca nu s-ar putea gandi la o alta relatie si ar putea renunta la copil, pe care il iubeste enorm.Nu stiu cum sa reactionez, cum sa trec peste asta.El vrea sa ramanem impreuna pentru copil, dar cum pot eu rezista stiind ca se gandeste si la alta?

[Rucus]

E indragostit doar el sau si "ea"? au o relatie deja sau lui ii zboara doar fluturii prin stomac? Poate ca i s-au aprins calcaile dupa ea dar nu au o relatie. Vezi putin care e starea. Daca doar el s-a indragostit posibil sa-i treaca daca ea nu-l baga in seama.

[fidelia]

Cred ca e reciproc. Nu s-a intamplat nimic intre ei(si il cred cand afirma asta).Nu au discutat intre ei nimic(celk putin asa zice el).Ea este o femeie care nu a avut relatii, o cunosc csi eu, toata ziua statea la munca, e linistita, moale, tocmai asta ma ingrijoreaza.El ziuce ca incearca sa nu se mai gandeasca, dar imi este tare teama, nu stiu cum sa reactionez acum, sa-l las sa-si revina singur?

[lorelay]

Pai ai 2 optiuni:
- ori scoti armele "femeiesti" la bataie..si ii arati ca esti mult mai sus decat ea.Reinvii ce a fost candva, il rasfeti, ii faci pofte ( destul de greu cand te macina gandri negre);
- ori il lasi in bratele aleia si dupa un timp...

Am trecut prin ceva asemanator.E vorba de "taticul" lui Codrin. Sunt aici cativa care-mi stiu povestea.Noi ne-am despartit cand eram eu prin 6 luni insarcinata. In fine, am nascut.si cam cand avea Codrin vreo 9 luni m-am trezit ca ne vrea inapoi ca ne iubeste..bla bla.Sa-i mai dau o sansa.Toata lumea mi-a zis fa-o.Am facut-o.Ne-am mutat impreuna. Era acceptabil. Ceva nu-mi dadea liniste.Stiam ca avusese pe cineva cat nu a fost cu noi da ca nu mai era cu ea. Intr-o seara intarzie acasa. Il sun, inchide.Sun iar..telefonul inchis. Si cemi trece prin cap. Las copilul singur in casa dormind (tampita...inconstienta, bine ca nu s-a intamplat nimic) era cam 22 seara.Si ma duc la el, unde avea apartametul.Bat, sun insistent,ii vazusem masina in parcare.Raspunde intr-un final, cu usa intredeschisa. Am facut un circ...era cu ea. Nici macar nu a vrut sa vina cu mine.A zis ca o duce pe ea, sa ma duc acasa si vorbim dupaia.Am plecat terminata.Dimineatza a venit la mine..rugaminti, regrete...bla, bla...am hotarat sa-l iert. M-am intalnit cu ea, am vb ..stia ca avem un copil a zis ca ei nu il mai trebuie.Cat crezi ca a durat? Vreo luna..dupa care am aflat ca el totusi o iubea. Am hotarat GATA, si GATA a fost.
Oricum acum e cu ea, casatoriti au o fetita.Pe Codrin il vede f rar, cu toate ca are program legal de vizitare da nu vine, pensia nu o plateste.

Dar intre noi e o mare diferenta, adica intre MINE si TINE. Noi nu am fost casatoriti..si in ultima faza nici macar nu-l mai iubeam deloc.Si nu am tinut mortis sa mai fim impreuna. Asemanarea dintre noi este COPILUL.

[Unregistered]

iti multumesc pentru povestioara si sfaturi si imi pare rau ca s-a sfarsit asa.Oricum probabil ca ai putut trece "putin" mai usor ne mai iubindu-l la fel de mult. Noi suntem casatoriti de 5 ani si puteam sa jur ca ma iubeste si nu o sa aud de la el asa ceva.A marturisit pentru ca am insistat eu foarte mult.

[roxanela]

eu cred ca tu in primul rand ar trebui sa-ti clarifici sentimentele si satrile, adica..il poti ierta(da cu adevarat, fara s ate nmai gandesti la asta, nu sa uiti, ci sa-l ierti-ceea ce nu este atat de lesne)..si abia pe ruma o sa stii ce-ai de facut

[Adinela]

Adica cum sa-ti ajuti sotul sa treaca peste asta? Da' ce s-a imbolnavit, i-a murit cineva ca sa aiba nevoie de suport moral? Adica el sta botos, nu mai pune mana pe ea, iar ea trebuie sa fie fericita ca i-a marturisit? Pai daca iubesti pe cineva duci lupta asta tu cu tine in tacere si meditatie, nu o pui pe biata femeie sa se simta ca la concurs (avantaj ea ca are copilu'), in asteptarea deciziei juriului.
Mie mi se pare chiar grav ca a spus-o, parca asteapta sa-l scapi tu ca el n-are curaj sau se teme ca da cioara din mana pe vrabia de pe gard. Eu ti-as spune sa fii mai categorica si ajung la vorba aia siropoasa:"Daca iubesti cu adevarat pe cineva lasa-l sa plece, daca se intoarce e al tau pentru totdeauna, daca nu...inseamna ca nu a fost niciodata". Si pe bune, nu vad cum poti rezista stiind ca se gandeste la alta. Ia cere-i si tu timp de gandire, spune-i ca nu stii ce-ti doresti, ia o pauza de el daca poti, zguduie-l putin ca poate i s-a urat cu binele si are nevoie de variatie.

[LylCri]

Buna, am citit un articol interesant si dragut despre cum sa ne revenim dintr-un divort sau o despartire, vi-l recomand si voua. Pe mine m-a inveselit un pic. Pupici
http://www.afladespre.ro/cum-ne-revenim-dupa-divort-1024.htm