Dorina-Grațiela Aolăriți (n. 1981) a absolvit Universitatea Națională de Arte din București (2004). A participat ca artist-ceramist la expoziții organizate de galeriile de artă din București și în cadrul unor simpozioane de artă internaționale. Este profesor de arte în Buftea. Scrie și ilustrează povești pentru copii, proză scurtă și poezie. În 2014 a câștigat Concursului de Debut „Adenium Start” organizat de Editura Adenium, secțiunea „Literatură pentru copii“.

Dorina-Graţiela Aolăriţi: Secretul fetei frumoase nu este doar o poveste pe care am scris-o sub binecuvântarea unei inspiraţii de moment, ci o lucrare realizată de mine de integral, text şi ilustraţii. În realitate, parcursul n-a fost „de la manuscris la carte”, ci unul poate uşor atipic, de la ilustraţii la manuscris. Povestea s-a născut cu o ilustraţie, după care au mai urmat încă vreo trei, într-un final m-am aşezat la calculator şi i-am dat Alei un rol, o rătăcire, pe parcurs nişte metafore ale conştiinţei ei în chip de animale prietenoase şi o descoperire a sinelui.

Care este secretul fetei frumoase?

            „Secretul fetei frumoase” este o poveste care face referire directă la conduita părinţilor şi a bunicilor contemporani faţă de copiii din familiile lor. Aceştia îşi iubesc atât de mult copiii şi nepoţii, încât multe dintre laudele lor tind să se rezume la aspectul fizic. De obicei, aceste remarci sunt adresate în mod deosebit fetelor, ele înţelegând în maniera aceasta că este de datoria lor să fie frumoase şi cam atât; or, s-a dovedit deja în nenumărate rânduri că aceste stereotipuri sexiste - “frumuseţea mea”, “eşti frumoasă ca o prinţesă/ca o păpuşă” etc. - pe care cu siguranţă le strecurăm din pură dragoste în educaţia copiilor noştri, îi pot pune în pericolul de a interioriza aspectul fizic ca valoare absolută, ca fiind un aspect vital în viaţa individului, nemaicontând nimic altceva.

cartea - Secretul fetei frumoase

            Nu este o carte tipică pentru copii, nu se citeşte pentru a adormi, ci pentru a trezi. Întâi, „Secretul fetei frumoase” începe cu sfârşitul. Nu este o poveste sângeroasă, nu are monştri, zmei, dragoni, nici măcar vrăjitoare care îngraşă copiii în ideea ce a se ospăta din ei mai târziu, aşa că am simţit nevoia să-i ţes anumite elemente surpriză, dar mai ales de suspans, atât prin text şi în egală măsură prin ilustraţii.

            Astfel, mesajul cărţii de faţă, acompaniat de ilustraţiile atat de inedite, transformă povestea pentru copii, „Secretul Fetei Frumoase”, într-una de răsfoit în cel puţin doi: adult şi copil.

Ilustrațiile vă aparțin. Care este tehnica de realizare a acestora?

            Pentru ilustraţii, am optat pentru tehnicile tradiţionale - creioane colorate, acuarele, tuş - variantă care sper să trezească micului cititor pofta pentru desen, culori frumoase şi bun gust.

Ce așteptări aveați în momentul în care ați scris și ilustrat acest volum?

            Am scris „Secretul fetei frumoase" fără niciun fel de aşteptare. Nu ştiam ce va urma, ce impact va avea şi nici nu am încercat vreun moment să-mi fac un film mental legat de toate acestea.        La scurt timp după lansare, mi s-a spus, în nenumărate rânduri, că „Secretul fetei frumoase" este o carte de care era nevoie. Mi s-a mai spus că nu pare prima mea poveste (şi chiar avea dreptate, scriu de când mă ţin minte). Am avut ocazia să citesc cu voce tare unui public format din copii şi am văzut că, dacă pe alocuri povestea are unele pasaje triste, ilustraţiile sunt cele care iscă - nu zâmbete, ci râsete. Însă cel mai mult m-a impresionat când am aflat de la câţiva părinţi că ai lor copii, cunoscându-mi activitatea, s-au apucat de scris şi de ilustrat poveşti.

Ce urmează?

            Momentan, am în lucru un volum alcătuit din trei poveşti ce îi au în vizor, ca şi destinatari, tot pe părinţi şi copii. Şi de această dată am abordat câteva dintre subiectele care nu prea dau pace părinţilor actuali şi astfel am mai pus la colţ câteva dintre prejudecăţile care, de-a lungul timpului, n-au făcut bine nimănui în creşterea copilului. Dacă părintele poate accesa oricând are nevoie literatura de specialitate din zona parenting, psihologia copilului, etc, la copil nu poţi ajunge cu informaţii preţioase decât intrând măcar un pic în lumea lui, vorbind pe limba lui. Eu asta încerc să fac. Însă, tocmai pentru ca surpriza să rămână, totuşi, surpriză, nu aş da foarte multe detalii de pe acum; pot spune doar că una dintre poveşti o are ca protagonistă chiar pe Ala, personajul central din „Secretul fetei frumoase". Încă mai am instrumentele de finisare îndreptate asupra acestui volum, deoarece parcursul lucrului este adesea întrerupt de multe alte alte activităţi de creaţie (când nu-mi ilustrez propriile poveşti, ilustrez poveştile adevărate de dragoste ale unor oameni care-mi urmăresc parcursul artistic şi care sunt compatibili cu stilul meu) şi astfel se întâmplă, probabil, să evoluez, răzgândindu-mă destul de des asupra conţinutului. Spre exemplu, am înlocuit recent a treia poveste cu o alta care mi-a părut „mai în tonul volumului" în discuţie. Conceptul grafic rămâne aceeaşi sferă, deşi cu siguranţă mai elaborat, prin urmare insist în continuare pe ilustraţia „de mână", aşa-numită „tradiţională" (creion, acuarele, tuş, creioane colorate) care, din fericire, a prins o mare şi binemeritată priză la publicul ilustraţiei de carte din ultimii ani.

Volumul „Secretul fetei frumoase” este disponibil pe site-ul editurii Adenium atât în format tipărit, cât și eBook. În colecția „Căsuța fermecată” copii pot descoperi și alte cărți care îi vor încânta atât prin text, cât și prin ilustrații: Capra cu trei iezi și alte povești în versuri (autor Lidia Batali, ilustrații de Adrian Barbu), Anotimpurile (autor Aurora Georgescu, ilustrații de Șerban Andreescu), Poezioare mici-mici (autor Aurora georgescu, ilustrații de Mirela Pete) și Povețe cu multe fețe (autor Adela Dobran, ilustrații de Anda Cofaru). Despre acest ultim volum puteți citi o recenzie aici.

 

Mai multe articole