Mare cat o lacusta si deja are format spiritul de razboinic! O bucata de lemn, o matura... totul devine o arma in mainile sale. Ii plac jocurile de genul "Pana, esti mort". Atractiile pentru arme si rachete la baieti este un pas necesar in formarea identitatii lor. Cum sa faceti fata aceastei fascinatii?

Copilul vostru iubeste jucariile de razboi

Intre 2 si 3 ani dupa faza de opozitie, concretizata printr-un "Nu! " repetitiv, copilul incepe sa arate un interes pentru arme. La inceput el considera adultii ca fiind niste giganti talentati, cu puterea de viata si de moarte, iar in cele din urma indrazneste sa se afirme si el, incepe sa se simta puternici. Si jocurile de razboi simbolizeaza aceasta preluare de putere. Prin aceste jocuri, baiatul isi exprima impulsurile agresive naturale. El descopera puterea de a face rau, dar si cea de  a proteja. Acesta este, de asemenea, momentul in care isi descopera apartenenta sexuala: se numara printre barbati, deoarece el are un penis. Ca reprezentari simbolice: falusul, sabia si pistoalele permit baiatul sa isi mareasca masculinitatea. Si sa devina cel care o protejeaza pe mama lui.

Rolul vostru: ajuta-ti tanarul razboinic sa faca distinctia intre momentele de joaca ce se refera la situatii imaginare si situatiile reale. Mai bine, ii interziceti sa vizeze zonele vitale (cap, torace) cum ar face un "adevarat personaj negativ "; in joc, in cazul in care se vizeaza cineva acesta se loveste doar in partea inferioara a picioarelor.

Sa interzic copilului jucariile de razboi?

jucarie razboi sabie cu armuraDaca baiatul isi descarca agresivitatea prin pistoalele sale, dorinta de a-si folosi pumnii cand se joaca va fi mai mica. In plus, in cazul in care nu sunt canalizate in joc, pornirile sale agresive vor fi prezente mai mult, in stare latenta: crescand, acesta poate retine o parte mai mica de cruzime si nu isi mai formeaza instinctul de aparare si protejare. In cazul in care i se interzice sa se exprime, copilul isi poate suprima complet agresiunea. Acesta poate deveni pasiv. In comunitate, el nu va reusi sa se apere si va adopta in permanenta rolul de tap ispasitor.

Impulsurile agresive au o alta functie: datorita lor copilul se confrunta cu provocari, intra in concurenta cu altii si, mai tarziu, va participa la concursuri, castiga. In cazul in care sunt fortati sa nu isi exprime aceste instincte prea devreme, copilul va creste, temandu-se de evaluari, de ocazii de a concura cu altii. El nu va avea incredere suficienta pentru a lua locul pe care il merita.

Rolul vostru: sa nu refuzati jocuri care descriu violenta pentru ca va temeti sa nu ii dezvoltati un temperament violent si autoritar. Pentru ca refuzati sa il lasati sa isi canalizeze agresivitatea in joc exista riscul de a ii dezechilibra personalitatea.

Ajutati-va copilul sa isi depaseasca fascinatia pentru jucariile de razboi

Trage in tot ce misca? La 3 ani, modul in care el se joaca de-a razboiul este simplista. Dar intre 4 si 6 ani, jocurile sale vor avea mai multe scenarii si vor include mai multe reguli stricte. El va intelege atunci, cu ajutorul vostru, ca violenta nejustificata nu are sens si utilizarea fortei nu are sens decat pentru o cauza dreapta, in respectarea legilor.

jucarie cowboy cu pistoaleEl vrea sa se confrunte cu colegii sai de clasa? Incercati sa ii explicati ca exista si alte moduri de confruntare decat violenta fizica. Prin jocuri sau ghicitori simple, baiatul poate arata ca este campion  la viteza de reactie, inteligenta, viclenie si simtul umorului. Astfel il veti face sa inteleaga ca exista zeci de moduri de a fi mai puternic. Nu renunta la arma? Aratati-i ca exista si alte modalitati de a se face respectat. Acesta este momentul sa subliniati faptul ca, atunci cand nu sunteti de acord cu cineva, reglati conflictul prin cuvinte si nu prin violenta. Si atunci va intelege ca victoriile fizice nu sunt cele mai puternice.

Rolul vostru: In general, incercati sa intelegeti de ce are acest comportament si de unde vine fascinatia lui. Discutati aceste probleme cu el. Dati-le un sens (un pic de "morala" nu este daunatoare), si in cazul in care este posibil, oferiti-i alternative mai putin violente, mai pozitive.

Articol de Antoneta Barbu

 

Mai multe articole