Este iarnă, ce minune,
Pomi din zahăr,
De cristal -
Câmpul,
Iazul ca oglinda
Şi imensul policandru
De pe cer,
Ca pentru bal,
Luminiţele-şi aprinde..Numai luna nu se prinde
Încă-n horă... Animale
Fel de fel se-adună-n vale
Şi pe deal.
De prin coclauri
Ies cei mai cuminţi balauri:
Lupi şi vulpi,
Uniţi de-o vrajă,
Stând - o noapte doar -
De strajă,
Ca să poată dănţui,
Vesel,
Cine ar dori... Prin văzduh,
Zburând, ca ziua,
Păsările, îmbătate.
Din crenguţă în crenguţă,
Veveriţe deşuchiate,
Răsturnând,
De fericire,
Pudriera cu zăpadă
Peste-un iepuraş ieşit
Ţup,
Minunea să o vadă. - Poate dau de un prieten...
A zis el, însufleţit... - De-un prieten, rosti gândul
Şi pieri neauzit... - De-o prietenă, mai bine...
- De-o prietenă...
- Pe mine,
Ce mă miră foarte tare... - Ce mă miră, ce mă miră... - Foarte tare! - Foarte tare... - E că luna - pe lumină! -
Nu ră... - Nu ră... - Nu răsare... Dar, când luna răsări,
Colo, lângă o vâlcea,
Iepuraşul o zbughi,
Urmărit, brrr, de ceva
Imens,
Negru
Şi cu coarne,
Gata, gata să-l răstoarne,
Ca pe-un bulgăre. Ce zic,
Căzu singur,
Cât de mic
Şi de speriat, se pare,
Fu de umbra-i; arătare, Ce-l lăsă fără suflare... Poezie din seria - Din lumea celor care nu cuvântă de Elia David
|
