printre atâtea flori care ar fi dorit,
locul, pe pământ,
să ţi-l ia

Dacă mă gândesc mult
la florile frumoase,...dar pieritoare,
mi se face şi frică să îţi răspund la-ntrebare

Hai, mai bine, să ne bucurăm de faptul
că eşti o fetiţă nostimă
şi deschisă
ca o floare numită narcisă

Meditativă şi delicată
precum o panseluţă în lumină
scăldată

Că ai obrazul unei petale de trandafir
şi privire de lăcrămioară,
timiditate de ghiocel şi, deloc nu mă mir,
avântul păpădiei...când zboară

Că parfumul tău de petunie
îl împrumută, seară de seară, o pijama,
în timp ce din zâmbet îşi extrag, matinale,
culorile,
o zambilă şi o lalea

Tu ştii că, atunci când te comporţi elegant
şi cuminte, ca o fetiţă,
îmi vine să te strig...‘Garofiţă'?

Iar când eşti neastâmpărată
şi fierbi de nerăbdare, ca un băieţel,
îmi vine să te strig...‘Muşeţel'?

 

Mai multe articole