Stelele de mare

O teribila furtuna se abatu asupra marii. Vantul sulfa inghetat, brazdand apa si inaltand-o in valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producand curenti care patrundeau in adanc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtandu-le la zeci de metri de tarm.

Atunci cand furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa intindere de noroi unde se zvarcoleau in agonie mii si mii de stele de mare.

Acest lucru facu sa vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stele marine erau aproape nemiscate. Trageau sa moara.

In multime, tinut de mana de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-o data, copilul lasa mana tatalui sau, isi scoase incaltamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare. Apoi, luand-o la fuga, le duse in apa. Dupa aceea, se intoarse inpoi si repeta operatiunea.

De pe parapet, un om striga spre el:

-  Dar ce faci, baiete?

-  Arunc in apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga.

- Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare. Cu siguranta, nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe! Mai striga barbatul. Nu poti schimba lucrurile!

Copilul zambi, mai culese o stea si, aruncand-o in apa, raspunse:

-  Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta stea.

Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, isi scoase pantofii si sosetele si cobora si el pe plaja. Incepu sa adune stele de mare si sa le arunce in apa. O clipa mai tarziu coborara inca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stelele de  mare in apa. Dupa alte cateva minute erau zece, apoi cinzeci, o suta, sute si sute de persoane care aruncau stele de mare in apa. Astfel au fost salvate toate.

Morala: pentru ca lumea sa se schimbe, ar fi suficient sa aiba cineva – chiar si un copil – indrazneala de a incepe. Haideti sa incepem sa schimbam ceva in jurul nostru!

Poveste trimisa de Iustina C.

Sursa: revista ”Biserica din sufletul copilului”

• Prec
• Mai departe