A fost o vreme cand se credea ca asa e bine

A fost o vreme, în istoria omenirii, când copilăria nu exista. Copiii erau percepuți ca adulți în miniatură, forțați să reprime joaca, "neseriozitatea" impulsurilor și apucăturile exploratorii.

A fost și o vreme (în unele țări încă mai e), când copiii erau forță bună de muncă, exploatați în activități productive ore în șir, supuși la caznă și rutină ca să își plătească dependența de tutelă.

A mai fost o vreme când se scriau manuale despre știința pedepselor corporale eficiente, despre excepționalitatea profesorilor severi, duri, abuzivi de nevoie - căci copilăria era atunci un fel de boală, de defecțiune a firii umane păcătoase, pe drumul ei către îndreptare și izbăvire.

E acum o vreme în care copilăria e un fel de contract emoțional: "îți dau/îmi dai; investesc în tine, te iubesc/tu n-ai altă treabă decât să te realizezi, să înveți bine, să îmi confirmi prin ce produci în viața ta că eu sunt un părinte bun".

În toate aceste vremuri, copilul e un obiect exterior nouă, față de care avem pretenții și așteptări. Încă suntem în paradigma asta mecanicistă în care omul este asociat cu corpul său, ființa umană e separată de tot restul și în evoluție dependentă de input.

În toate aceste vremuri, părinții și-au iubit copiii. Numai că și iubirea în sine s-a schimbat de la un secol la altul. Scuza iubirii au folosit-o toți părinții, și cei mai abuzivi.

O să vină o vreme în care copiii vor fi percepuți organic, ca parte din drumul nostru - de creștere și maturizare - al adulților. Copilăria va fi spațiul în care exersăm iubirea necondiționată, acceptarea, trăirea în prezent. Copiii noștri se vor naște nu ca să ajungă adulți, nu ca să muncească pentru noi, nu ca să ne răsplătească, nu să ne împlinească.

Se vor naște în recunoașterea noastră, a tuturor, că fiecare vine în lume cu ceva de dăruit, nu cu datorii de împlinit.

Nu vă mai scuzați ca vă iubiți copiii! În numele iubirii s-au camuflat multe atrocități. Iubirea nu e suficientă fără conștiință.

Și nici nu luați personal ce spun! Vinovățiile voastre vin din otrava acelorași vinovății in care vă creșteți acum copiii!

Sursa: Facebook Oana Moraru

• Prec
• Mai departe