Cat de important este sa intelegem si sa discutam despre emotiile copiilor?

Doi ani. Trei ani. Patru. Toti acesti ani din viata unui copil sunt marcati de crize isterice si rabufniri pentru ca el nu stie deocamdata cum sa-si controleze propriile emotii. In loc sa asteptati ca dificultatile emotionale sa treaca de la sine pentru a depasi etapa aceasta dificila, tineti cont de urmatoarele recomandari de gestionare a emotiilor. Beneficiile se vor vedea atat imediat, cat si pe termen lung.

Cercetatorii confirma eficienta unui training explicit al inteligentei emotionale de la o varsta frageda. Mai multe studii demonstreza ca prescolarii care se implica in activitati socio-emotionale sunt mai putin agresivi si au un nivel de anxietate mult mai mic. De asemenea, ei tind sa se descurce mai bine in solutionarea problemelor sociale.

Rezultatele nu vor consta doar intr-un climat mai pasnic in prezent, ci beneficiile se vor extinde si mai tarziu in viata: comportamentul prosocial din copilarie este puternic legat de performanta academica viitoare si chiar de sanatatea mintala. Altfel spus, atunci cand copiii invata cum sa se calmeze, isi exprima verbal sentimentele si ii trateaza pe cei din jur cu bunatate, se construiesc bazele pentru succesul si bunastarea lor de mai tarziu.

Nu este nevoie de un curriculum formal. Parintii si educatoarele pot face cateva lucruri simple pentru a stimula alfabetizarea emotionala a copiilor.

Ce pot face parintii si educatoarele

1. Denumirea emotiilor

Ascultarea reflexiva reprezinta un semn distinctiv al consilierii eficiente. Terapeutii ii asculta pe pacienti si apoi vorbesc despre informatiile receptionate cu scopul de a consolida auto-intelegerea pacientilor. Copiii mici si prescolarii au competente lingvistice limitate, dar educatoarele si parintii le pot "asculta" comportamentul - fie ca este vorba despre plans, strigate, refuz - si pot sa-l "exprime" inapoi in cuvinte, oferind astfel o denumire unui anumit sentiment. Ca sa fie mai clar, vom expemplifica putin:

"Esti nervos! Fratele tau mai mic ti-a rupt poza si acum esti NERVOS."

"Esti trist! Bunica a plecat, iar tu vroiai ca ea sa mai ramana. Te simti foarte, foarte TRIST."

"Esti fericit! Ai un balon mare si sari in sus de bucurie pentru ca esti FERICIT!"

Pe masura ce copilul se maturizeaza, puteti folosi aceasta metoda pentru a introduce nuante noi pentru imbogatirea vocabularului emotional. De exemplu:

"Cred ca esti frustrat. Turnul inalt pe care l-au construit cu greu s-a daramat. E dezamagitor" sau "Pari speriat! Tunetul asta a fost foarte puternic si te-a luat prin surprindere."

2. Normalizarea emotiilor

Emotiile nu ar trebui impartite in bune si rele. Emotiile puternice pot speria sau coplesi copilul, asa ca normalizarea raspunsului sau la stimuli (ajutandu-l sa inteleaga ca toata lumea se simte rau, trista sau speriata cateodata) ii poate asigura un anumit confort necesar si ajuta la construirea abilitatilor de solutionare a problemelor.

Dupa ce copilul s-a linistit, discutati pe scurt despre ceea ce s-a intamplat si despre ce a simtit el in acel moment. Apoi, amintiti-i ca toata lumea - inclusiv dumneavoastra - va simtiti la fel, in anumite situatii.

De exemplu: "Cand bunica a plecat in aceasta dimineata, ai fost foarte trist. Ai lovit cu piciorul si ai inceput sa plangi. Iti doreai ca ea sa mai ramana si sa se joace cu tine. Toata lumea se simte uneori trista. Si eu am fost suparata ca a plecat bunica. Imi place sa vorbesc cu ea si imi place sa o privesc cand iti citeste. E trist cand oamenii trebuie sa plece. Vrei sa o sunam maine sau sa faci un desen cu chipul ei?"

Atentie: Sa nu va uimeasca faptul ca micutul vrea sa auda la nesfarsit ce s-a intamplat cand "m-am suparat pe Mihai." Dar si aceste repetari sunt benefice. Avand in trecut un eveniment declansator in conditii de siguranta, dumneavoastra si copilul il puteti utiliza pe acestaca punct de referinta atunci cand va confruntati cu alti stimuli emotionali.

3. Dezvoltarea strategiilor.

La un moment dat, aproape oricine invata ca nu este o alegere inteleapta sa dai frau liber furiei cand aceasta clocoteste mai tare, dar asta nu inseamna ca nu ne simtim frustrati atunci cand intarziem sau cand ne lovim la un moment dat de un obstacol. Nu putem controla intotdeauna ceea ce simtim, dar putem controla modul in care ne exprimam emotiile.

Exista mai multe exercitii care arata modul in care copiii pot raspunde la stresul emotional:

- "Cand esti atat de nervos incat iti vine sa tipi, respira profund si numara pana la patru."

- "In primul rand trebuie sa spui imi pare rau, iar apoi sa intrebi cum poti ajuta."

- "Poti sa te joci putin cu ea si apoi mi-o dai inapoi."

Puteti ajuta copilul sa se dezvolte folosind asemenea metode, simple dar memorabile. Daca un copil se lupta cu un anumit comportament agresiv, ajutati-l sa verbalizeze si sa exprime ceea ce simte in cuvinte (si ceea ce poate face, dar si ceea ce nu poate face).

De exemplu: "Cand sunt nervos nu am voie sa dau in fratele meu, dar pot sa dau din picior sau sa-mi tin strans mingea in brate."

Puteti modela de asemenea, legatura dintre o stare de spirit si o alimentatie sanatoasa, exercitii fizice si somn.

De exemplu: "Uneori cand sunt nervos, iau o gustare sanatoasa, trag un pui de somn, iar apoi ma voi simti mai bine."

4. "Citirea" imaginilor

Cercetarile indica faptul ca fictiunea duce la empatie. In cazul unui copil mic, cartile ilustrate sunt un instrument suplimentar pentru alfabetizarea emotionala: ilustratiile care servesc ca indicii vizuale de context. Cand intr-o poveste are loc un eveniment fericit, infricosator sau frustrant, faceti pauza si uitati-va impreuna la imagini.

"Uita-te la ea - cum crezi ca se simte acum?"

Examinati expresiile faciale ale personajelor, in ce pozitie se afla si ce fac mai exact in acel moment. Utilizati aceeasi tehnica atunci cand va uitati impreuna la filmulete.

Cativa autori de carti ilustrate care sunt deosebit de talentati in surprinderea si explorarea emotiilor in imagini sunt Kevin Henkes, Patricia Polacco si Mo Willems.

5. Exersati "mindfulness"

Aceasta tehnica "mindfulness" isi are radacinile in budism, dar a fost adoptata de multi terapeuti si profesori ca fiind o modalitate de a sustine sanatatea mintala si imbunatatirea auto-reglarii emotionale. Un principiu cheie folosit in aceasta practica este calmarea corpului si a mintii si acordarea unei atentii sporite stimulilor din jurul nostru - sunete, mirosuri si privelisti.

Exersati aceasta tehnica stand in liniste cu copilul sau cu elevii dumneavoastra timp de 60 de secunde - apoi vorbiti despre ce a auzit si a vazut fiecare. Puteti face acest lucru in parc sau pe strada. Inainte de culcare, sau la sfarsitul orelor, discutati despre lucrurile mici care v-au facut fericiti.

In cele din urma, alfabetizarea emotionala este la fel de importanta ca si ABC-ul clasic. In calitate de psiholog, Daniel Goleman ne aminteste ca "Daca nu ai deprinderi emotionale, daca nu ai constiinta de sine, daca nu esti capabil sa-ti gestionezi emotiile puternice, daca nu stii sa empatizezi si sa construiesti relatii eficiente, atunci nu conteaza cat esti de destept, caci nu vei ajunge prea departe."

http://ww2.kqed.org/mindshift/2015/04/13/the-benefits-of-helping-preschoolers-understand-and-discuss-their-emotions/

• Prec
• Mai departe