×

Eroare

[OSYouTube] Alledia framework not found

Vocea noastra interioara este acea voce slaba, in surdina, dar omniprezenta in noi. 

In spatele unei voci care te critica, si care este, de cele mai multe ori, ecoul unei voci a trecutului, este totusi si o voce pozitiva care spune : "Fa lucrurile bine, vei fi mandru de tine, si apreciat de ceilalti”.
Aceasta voce iti permite sa construiesti, sa fii mai bun. 

Cand insa, devine prea imperativa, fara nuante, intransigenta, iti aduce suferinta, te face sa te simti ca nu esti bun de nimic, ca rezultatele nu se ridica la inaltimea exigentelor tale. Vocea aceasta iti transmite din nou regulile de viata pe care ti le-ai creat si care iti guverneaza existenta.

  • Care sunt regulile tale de viata? 
  • Trebuie sa fii perfect?
  • Trebuie sa faci mereu pe plac altora?

Problema apare atunci cand vocea interioara negativa predomina atunci cand situatia nu este total negativa, sau vocea interioara pozitiva predomina cand situatia nu e total pozitiva. 

Este necesar ca vocea interioara sa ramana adaptata la context, fara sa il vada cu mai mult optimism decat este necesar sau, dimpotriva, cu prea mult pesimism.

Vocea interioara

Care sunt variantele pe care le ai?

  1.  Te poti supune vocii tale interioare, dar fa-o asumat, in cunostinta de cauza, pentru ca ai inteles-o si ai inteles influenta pe care o are asupra ta. Te supui liber consimtit.
  2.  Te poti opune categoric. Poate ca ai in jurul tau oameni care si-au schimbat brusc sensul vietii , renuntand la valorile lor, la tot?
  3.  Sau poti modela vocea interioara, ii poti vorbi, ii poti spune: "te rog sa ma slabesti putin aici, e prea mult ce imi ceri". 

Alta data, vei putea spune: "da, ai dreptate, asa este, pot si vreau sa fac acest lucru, pot si aleg sa fac bine altora sau sa le daruiesc ceva, din prea-plinul meu". 

Sau ii spunem: "sunt ocupat, discut cu cineva, e inutil sa imi amintesti de toate esecurile si sa imi spui ca nu sunt bun de nimic”

Ne putem domoli vocea interioara critica prin dezbateri, negocieri dar si multa ratiune

Articol scris de Psih. Simona Constantinescu

 

Mai multe articole