"De ce doarme nou-născutul meu doar în braţele mele, ce fac greşit?" o întrebare atât de frecvent pusă de noii părinţi epuizaţi. Primele 3 luni de parenting sunt adesea cele mai dificile. Un sfert din toţi copiii de aceste vârste sunt diagnosticaţi ca suferind de colici, un diagnostic pus de medicii care nu ştiu de ce copilul e aşa de nefericit şi părinţii sunt incapabili să le oprească lacrimile.

Există totuşi speranţă, înţelegerea acestei enorme tranziţii pe care nou-născuţii o fac de la "lumea intrauterină", un concept numit "al patrulea trimestru" care se poate dovedi important pentru părinţii deprivaţi de somn.

Când se nasc, copiii sunt incredibil de puţin pregătiţi pentru viaţa în afara uterului. Înţelegând acest lucru şi tratând nou-născutul ca şi când ar fi în continuare în uter pe durata primelor 3 luni de viaţă poate face viaţa mai uşoară noilor familii. În uter este incredibil de întunecat iar copilul stă în apă caldă, permanent la 37 grade Celsius. În plus, ceea ce este în jurul său este moale şi este dezbrăcat.

Când mama este gravidă ea este în contact fizic permanent cu copilul său dar după naştere copilul petrece cea mai mare parte din zi şi noapte singur. În uter zgomotele sunt constant camuflate de bătăile inimii materne şi zgomotele sistemului digestiv matern. După naştere copilul trebuie să se obişnuiască cu o mulţime de sunete diferite. În timpul sarcinii copilul petrece o mulţime de timp ghemuit, pregătit de naştere, după naştere e aşezat pe o suprafaţă plană, pe spate.

Datorită mediului acvatic mirosul e aproape imposibil dar după naştere, trăind în aer, copiii sunt expuşi la sute de noi miresme zilnic. În fine, înainte de naştere copiii nu sunt niciodată flămânzi sau însetaţi, aceste senzaţii sunt în totalitate noi după ce s-au născut. Schimbarea de la viaţa intrauterină este atât de imensă încât nu e de mirare că plâng atât de mult.

bebe plange

E destul de uşor de replicat "lumea intrauterină" după naştere şi aceasta are un efect dramatic asupra plânsului şi somnului copilului.

  • mişcarea - îmbrăţişând ritmic copilul sunt imitate contracţiile Braxton Hicks de la sfârşitul sarcinii şi pe cele care apar ori de câte ori mama se mişcă. După naştere copiii iubesc mişcarea dar sunt deseori puşi jos complet nemişcaţi. Părinţii pot încerca să danseze, să se legene de pe o parte pe alta sau să meargă exagerat de repede.
  • zgomotul - copiii iubesc sunetele dar nu aşa de multe cum credem noi. Mulţi se liniştesc cu zgomotul aspiratorului sau al uscătorului pe păr mai bine decât cu un cântec de leagăn. Zgomotele albe pot ajuta la calmarea copiilor şi îi ajută să doarmă mai mult.
  • poziţia - ţinerea copilului într-o poziţie mai naturală, cu burtica în jos este adesea magică, se opresc din plâns într-o clipă
  • hrănirea - dacă sunt flămânzi, nimic nu îi calmează. Alimentarea este totdeauna mai bună dacă e condusă de copil şi nu stabilită de părinte, ca un program. Copiii pot să nu fie totdeauna flămânzi pentru o alimentaţie completă, uneori doresc doar să bea un pic sau caută confort în supt. Acest supt este important şi ajută oasele capului copilului să revină la normal după naştere. De asemenea, permite stabilirea lactaţiei la mamele care alăptează
  • baia - uneori o baie călduţă poate opri lacrimile copilului într-o secundă. Şi e chiar mai bună dacă mama sau tatăl fac şi ei baie cu copilul pentru că contactul piele-le-piele este minunat pentru calmarea copilului datorită stimulări şi eliberării hormonului fericirii - oxitocina - şi la părinte şi la copil
  • înfăşarea unui copil ajută la imitarea senzaţiei de îmbrăţişare pe care o simte copilul în uter deşi această înfăşare trebuie să nu fie strânsă în jurul coapselor copilului iar părinţii trebuie să înceteze înfăşarea în momentul în care copilul începe să se rostogolească de pe o parte pe alta. În plus părinţii trebuie să fie atenţi să nu piardă semnele de foame ale copilului şi să se asigure că oferă suficient contact piele-la-piele.
  • purtarea copilului într-un sling sau într-un sistem de purtare este un mod minunat de a-l calma şi de a-l face fericit. Cercetările au arătat că copiii care sunt purtaţi regulat plâng semnificativ mai puţin faţă de ceilalţi. Din perspectiva părintelui purtarea copilului înseamnă şi că au două mâini libere pentru a putea mânca sau pentru a prepara hrana
  • dormitul în acelaşi pat cu copilul - în lume circa 60% din părinţi dorm în acelaşi pat cu copilul. Din nefericire acest lucru nu este bine văzut deşi cercetările au arătat că dacă părinţii respectă câteva reguli de siguranţă nu există un risc crescut de moarte subită a sugarului. Dormitul cu copilul în acelaşi pat este un mod fantastic de a dormi mai mult noaptea.

Empatizarea cu experienţa nou-născutului ne poate oferi multiple moduri de a-i ajuta. Interesant, majoritatea acestor metode care sunt recomandate în trimestrul al patrulea sunt aplicate de părinţi instinctiv. Dar în multe cazuri părinţii sunt avertizaţi să nu "răsfeţe" copilul ţinându-l în braţe prea mult. E imposibil să răsfeţi un copil sau să îl ţii în braţe prea mult. Dacă copilul stă în braţele părintelui şi părinţii se simt bine să-l ţină în braţe atunci trebuie ţinut atât de mult cât doreşte părintele.

sursa: http://www.huffingtonpost.co.uk/sarah-ockwellsmith/fourth-trimester-newborns_b_9607642.html

După Sarah Ockwell-Smith; aprilie 2016

Traducere realizata de BABY CARE SIBIU

 

 

Mai multe articole