Despre copilul slab acum - lent, greoi, în urmă. Și, despre eterna frică "dacă-i prost copilul meu?".
Citește greu, socotește greu, vorbește greu, gândește greu.

Și părinții, și dascălii cred că el, de fapt, dacă ar vrea, s-ar ridica la nivelul mediei. Deci, e slab pentru că nu vrea.

Voința e un centru energetic viu dacă există suficientă liniște interioară.
Uneori, copiii "slabi" sunt doar foarte apăsați sufletește. De prea multe ori răniți sau cu frici mari, centrul de comandă al intelectului: atenția și autocontrolul - nu se dezvoltă, pentru că primește doar mesajele de supraviețuire.

Alteori, copilul "greoi" are alte praguri de salt cognitiv. Are nevoie să "stea" mai mult în conceptul abstract, să îl pipăie, să îl miște, să îi găsească asocieri în lumea imediată. 
Copiii greoi sunt repede catalogați și târâți prin aceeași materie, în același ritm cu media clasei. Li se arată mereu unde NU au ajuns. Și dascălilor lor, și părinților lor le e frică să se întoarcă înapoi, exact la momentul de unde a rămas "în urmă". Sunt mereu expuși la ce NU POT face, cu iluzia oarbă a adultului opac că ei, de fapt, NU VOR.

"Nu vrea să fie atent!", "Nu vrea să stea liniștit!", " Nu vrea să finalizeze!". Atenția voluntară, ascultarea activă, perseverența vin dintr-un mușchi interior care se va fi format - în ritmul fiecăruia - dacă adulții VOR să pună mâna pe carte și să înțeleagă resorturi umane simple.

babysitter

Copilul lent nu e prost. Poate avea o extraordinară inteligență tactilă, naturalistă, socială, introspectivă, muzicală, fizică. Sau le poate avea pe toate ok, mai puțin logica secvențială, analitică. Programele noastre însă sunt scrise doar din perspectiva asta de pâlnie a minții analitice. Nu încap toți în ea, deci nu pot, deci nu vor.

Copiii care rămân în urmă față de norma artificială a programei școlare au nevoie de programe personale, cu ținte imediate și pe termen lung, în totală eliberare de restul programelor standard. Cine are curajul să apuce copilul slab de acolo de unde e el și să nu se mai cramponeze de norma cronologică pe clase, are șanse să îl ajute.

Am recuperat mulți copii rămași 3-4 ani în urmă. Numai după ce am aruncat programele și am identificat "ground zero" - momentul de unde el a fost lăsat să creadă că nu mai poate.

Articol preluat de pe pagina Oana Moraru

 

Jucarii pentru copii isteti

Jocul, jucariile si copiii - 7 avantaje ale acestor activitati distractive, dar si educative
Te-ai intrebat vreodata de ce e atat de important pentru copii sa se joace? De ce au nevoie de jucarii si activitati care sa ii relaxeze, care sa ii bucure si, bineinteles, care sa le ajute dezvoltarea? In valtoarea unei vieti prea haotice uneori tindem sa uitam cat de importanta e joaca pentru copiii nostri. Ca un fel de “reminder” in acest sens, iata cateva dintre avantajele activitatilor distractive, dar si educative in care trebuie implicati ...
Mai mult...
10 activitati distractive si educative, perfecte pentru interior
S-au inmultit deja zilele cu temperaturi scazute, asa ca nu ne mai putem juca atat de des in parc sau nu mai putem planifica o iesire la munte in fiecare week-end. Asta nu inseamna, insa, ca lasam ploaia si frigul sa ne strice distractia impreuna cu copilul nostru! Mai ales ca avem la indemana o multime de variante de activitati distractive si educative, perfecte pentru interior. Esti si tu in cautarea unor astfel de solutii “pentru vreme rea”? U...
Mai mult...
Jucării care dezvoltă limbajul copilului
Există o mulțime de modalităti prin care putem ajuta copiii în dezvoltarea abilităților de comunicare. Totuși, cele mai distractive și mai eficace s-au dovedit a fi jocurile adaptate vârstei lor si care vor oferi multiple posibilități de dezvoltare a creativității. Jucăriile alese corect angajează simțurile copilului, îi declanşează imaginația și îl incurajează să comunice. Știi și tu că orice activitate care presupune învățare, poate fi realizat...
Mai mult...

Mai multe articole