dificil atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, iar primele săptămâni de integrare, ne pot ajuta să ne cunoaştem copilașii mai bine.

Ce trebuie urmărit la începutul programului?

Ca în orice situaţie în care părintele are rol de observator, trebuie analizate multiple aspecte. Important este că, în acest proces analitic, să nu existe o idee preconcepută, ci să se ofere şanse egale şi experienţelor pozitive şi conotaţiilor care par negative.

Trebuie urmărită în primul rând reacţia emoţională a copilului în momentul în care el este dus la începutul programului şi luat la sfârşitul programului. Mulţi copii pot avea o reticenţă în momentul în care încep programul. Această reticenţă poate să fie cauzată de mai multe aspecte. În articolul de faţă vom analiza următoarele:

Copilul poate să încerce să te convingă să rămâi cu el sau să îl duci acasă, deoarece ar prefera să îşi petreacă timpul cu tine.

Acest aspect nu reflectă modul în care el (sau ea) se adaptează la grădiniţă, este doar o latură a atașamentului pe care îl are faţă de tine. În această situaţie, poţi să încerci să îi oferi siguranţa necesară pentru a accepta integrarea în mediu, fără a se teme că te va pierde. Poţi face acest lucru păstrând un ton calm şi liniştitor, pregătind copilul de activitate cu o seară înainte şi încercând să aduci o conotaţie pozitivă grădiniţei, pe înţelesul copilului.

Copilul poate a întâlnit o problemă de integrare

Aţi ajuns la uşa grădiniţei, copilul şi-a dorit să revină, dar în faţa sălii de clasă începe să se panicheze şi nu vrea să rămână. Toate eforturile tale de a-l linişti par în zadar.

Comunicarea este cea mai importantă. Vorbeşte cu educatoarea. Încearcă să o introduci tu pe educatoare, ca pe o prelungire a ta, pentru a oferi siguranţă în momentul în care pleci. Discută cu educatoarele despre o eventuală manieră alternativă de abordare a copilului ( poate modalitatea de abordare din grupă este complet diferită de cea de acasă şi este necesară o tranziţie).

Copilul poate să aibă o zi mai dificilă.

O zi de naştere în familie care a amânat somnul cu câteva ore, o durere de burtă sau pur şi simplu, o zi în care nu vrea să participe. Fiecare adult are zile bune şi zile dificile, copilul tău nu trăieşte într-o utopie, ca atare, va avea zile în care nu se va simţi bine, chiar dacă tot ceea ce i se oferă este benefic. Încearcă din nou să comunici. Educatoarea va înţelege că fiecare copil are dimineţi mai dificile şi îl va ajuta să depăşească aceste momente.

copii  la gradinita

Ce trebuie urmărit la sfârşitul programului?

Reacţia care trebuie urmărită la sfârşitul programului este mai simplă. Urmăreşte dacă copilul tău este liniştit, dacă pare în siguranţă, dacă există o comunicare între copil şi personalul care îl îngrijeşte. Urmăreşte-i reacţiile şi pune accent pe cele care reprezintă: încredere, afecţiune, ataşament. Vei observa foarte uşor atunci când copilul reacţionează negativ la mediu sau când îşi exprimă teama sau nesiguranţa.

Ce facem cand nimic nu functioneaza?

Analizează posibilitatea că acest copil să se afle în mediul nepotrivit.

Cere feedback-ul educatoarelor. Copiii pot fi adaptaţi la mediu, dar înainte de a face acest lucru, analizează situaţia. Este această adaptare benefică?Este această adaptare necesară? Dacă da, împreună cu educatoarele, vei reuși să descoperi o modalitate de integrare. Dacă nu, poate copilul tău are nevoie de altceva. Faptul că acest copil nu se adaptează nu reprezintă un eşec parental sau un eşec de integrare. Nu toţi copiii se adaptează în orice mediu.
Raportează propriile tale experienţe la această situaţie. Probabil nici tu, ca adult, nu ai rămas la primul loc de muncă, nu te-ai căsătorit cu prima persoană care te-a ţinut de mâna şi ai rămas rareori într-o situaţie care îţi crea disconfort.

Uneori, indiferent de efortul pe care îl depuneţi împreună cu educatoarea, copilul pare a avea o problema emoţională mai profundă. Plânsul este cel în care poţi să recunoşti frustrarea sau încercarea de a obţine ceva, ceea ce vezi tu este deznădejde şi o incapacitate de a-şi controla emoţiile ( capacitate pe care o avea anterior).

Alege mediul adecvat pentru copilul tău şi persoanele cu care există o rezonanţă. Ai încredere în ceea ce citeşti în copilul tău şi ia deciziile, bazându-te atât pe instinctual tău parental, cât şi pe observaţiile anterioare, iar rezultatul va aduce o adaptare adecvată copilului tău, într-un mediu care i se potriveşte.

Articol de Dr. Sandra O’Connor  de la ceainariamamicilor.ro

Bibliografie:

  • Bowlby, J. (1988). A Secure Base: Clinical Applications of Attachment Theory. London: Routledge.
  • Abbott, S. (1992). Holding on and pushing away: Comparative perspectives on an Eastern Kentucky child rearing practice. Ethos(20), 33-65.
  • Barnard, K., Hammond, M. A., Booth, C. L., Bee, H. L., Mitchell, S. K., & Spieker, S. (1989). Measurement and meaning of parent-child interaction. Applied Developmental Psychology(3), 39-80.

 

Mai multe articole