Primii ani de viata sunt adesea insotiti de boli usoare, cea mai mare parte dintre ele fiind benigne; cu toate astea copii ar trebui sa fie bine tratati, cu atat mai mult cu cat complicatiile apar relativ repede la sugari.

Sistemul imunitar al nou-nascutului este inca imatur si nu poate lupta foarte eficient impotriva bacteriilor si a virusilor. Chiar si atunci cand parintii si-au luat toate masurile de precautie este destul de dificil sa se evite aceste infectii , mai ales in timpul anotimpului rece. Imunitatea scazuta fata de infectii, lumenul mare al cailor aeriene si distantele mici de propagare a infectiei, toate astea fac ca transmiterea bolii sa fie extrem de rapida, mai ales in colectivitati. Netratarea unei boli simple, cum ar fi rinofaringita, poate sa duca la diverse complicatii.

Semnele ce caracterizeaza imbolnavirile respiratorii sunt: obstructia nazala cu greutate in respiratie, dispneea (respiratia grea) insotita de tiraj costal, polipneea, cianoza care apare in primul rand perioral si nazal si se generalizeaza in bolile grave si tusea ( copilul nu expectoreaza si inghite sputa ).
Repectarea unor reguli simple de igiena, cum ar fi: spalatul pe maini atunci cand se vine din exterior, spalarea regulata a jucariilor copilului, aerisirea de mai multe ori a camerei in care sta copilul si evitarea fumatului in prezenta acestuia pot limita riscul de contaminare.

Rinofaringita acuta

Rinofaringita acuta este boala cea mai frecventa dintre afectiunile aparatului respirator la sugari si inseamna inflamatia mucoasei nasului si a mucoasei faringelui. In majoritatea cazurilor rinofaringita acuta este data de virusuri si debuteaza cu febra care poate dura pana la cateva zile. Apetitul scade, vioiciunea dispare, respiratia devine mai frecventa, apare tusea iar somnul este mai agitat. Daca infectia cuprinde laringele tusea se accentueaza , vocea devinde ragusita si respiratia greoaie. Semnul clinic dominant este obstructia si secretia muco-purulenta, copilul fiind obligat sa intrerupa suptul pentru a respira.

La inceput nu se observa secretii nazale insa copilul respira cu gura deschisa si suge greu din cauza edemului mucoasei nazale; mai tarziu pot apare secretii iar faringele copilului este rosu. Dupa 3-4 zile persista numai guturaiul iar tusea devine mai rara.

Anginele acute (amidgalitele acute ).

orl otitaAngina este infectia sau inflamatia acuta a gatului, localizata la amigdale sau la nivelul lor. Amigdalele devin rosii si umflate si pot fi acoperite de "puncte albe" .
Amigdalitele sunt produse de virusuri sau de bacterii, dintre care cele mai frecvente sunt: streptococul si stafilococul. Exista trei tipuri de amigdalite:
1. Angina rosie sau eritematoasa de origine virala. Se caracterizeaza de regula printr-o iritatie difuza a gatului si a traheei, cu tuse si uneori raguseala. Mai pot apare: roseata conjunctivelor, marirea unor ganglioni sau dureri musculare.
Boala apare mai des la prescolari si scolari si debuteaza cu febra mica ( 37-38 grade C ), tuse seaca si voce ragusita. Fundul gatului este rosu, cu sau fara depozite de puroi, ganglionii se maresc putin, dar nu sunt durerosi, apar dureri de cap, dureri musculare, oboseala si lipsa poftei de mancare. Uneori, la sugari, boala determina convulsii.
2. Angina rosie bacteriana ( amigdalita eritematoasa acuta ). Se caracterizeaza prin dureri la inghitit, marirea ganglionilor submaxilari si febra. Uneori apar si dureri de cap sau tulburari digestive ( varsaturi, inapetenta ).
3. Angina alba ( amigdalita pultacee ) este de fapt stadiul mai avansat al anginei rosii. Se caracterizeaza prin aparitia pe suprafata amigdalelor a unor puncte albicioase. De obicei febra este mare, 39-40 grade C. La inceput unii copii se plang de dureri de cap, uneori chiar de dureri abdominale, si varsa. In zilele urmatoare se adauga durerile de gat, dificultati de inghitire, amigdalele sunt umflate, rosii, acoperite cu puncte albe, iar limba este de cele mai multe ori alburie.

Adenoidita cronica

Adenoidita cronica este o inflamatie infectioasa a vegetatiilor adenoide ( amigdala faringiana ) si apare in special la copii cu diateze exudative. Adenoidita este cauza frecventa a distrofiilor, pielonefritelor, etc. iar obstructia si secretiile nazale sunt mai accentuate decat in rinofaringita simpla.

O complicatie frecventa a rinofaringitelor si adenoiditelor este otita, o inflamare a urechii foarte comuna inainte de 3 ani. Otita medie acuta este un motiv foarte frecvent pentru controalele pediatrice. La aparitia acestei complicatii febra creste, copilul plange mult, este agitat, intrerupe somnul si incepe sa tipe din cauza durerii.

Copii cu adenoidite cronice fac frecvent si otite cronice care supureaza intermitent. Acestea poate fi de fapt o inflamatie a unei parti a urechii (urechea medie), cu secretie seroasa.

Otita

Otita medie inseamna inflamatia urechii medii. In orice otita exista si tulburari de ventilatie ale trompei; la sugari si copilul mic cele doua trompe sunt largi, scurte si orizontale, ceea ce favorizeaza propagarea infectiei din faringe spre urechea medie.
Sugarii stau mai mult culcati, asa ca secretiile stagneaza in faringe in zona orificiilor ce fac legatura cu trompele. Distrofia, alergia, hipovitaminozele sau unele boli cum ar fi scarlatina, rujeola, gripa favorizeaza aparitia otitei.

Otita medie poate fi congestiva si purulenta. Durerile survin de cele mai multe ori brusc si pot fi variate, de la moderate pana la violente. Sugarul este agitat, uneori tipa, isi misca mereu capul, iar copilul mai mare duce mai mereu manuta la urechi. Febra nu este o regula. In schimb, daca se apasa zona din jurul urechii, copilul tipa de durere. In unele cazuri apare supuratia urechilor, adica scurgerea puroiului in urma perforarii spontane a timpanului.

Laringita

Laringita este o afectiune foarte grava din cauza pericolului de asfixie prin blocarea respiratiei. Parintii au datoria ca la aparitia unor semne alarmante de suferinta a laringelui sa apeleze imediat la medic.

Copilul trebuie sa fie examinat de medicul specialist inca de la primele semne: raguseala, stare de agitatie, inspiratie zgomotoasa. Pana la controlul medical copilul va fi tinut intr-o camera cu aer umidificat si i se va pune o compresa cu apa calda in jurul gatului.

Evolutia unei laringite este una imprevizibila. Se manifesta prin: tuse aspra sau latratoare, voce ragusita, rar stinsa, cianoza ( invinetire ) a fetei; atunci cand se extinde si persista cianoza este semn clar de agravare a bolii. Alte semne: batai grave ale inimii, agitatie care poate fi inlocuita ulterior, daca boala se agraveaza, cu somnolenta, etc.

 

Mai multe articole