Ruptura de perineu este o afectiune provocata de fisurarea tesutului perineal ce apare doar la femeile care au nascut, vaginal dar nu este obligatoriu sa apara la orice femeie care naste pe cale naturala. Ruptura de perineu fiind favorizata de presiunea pusa asupra organelor in timpul nasterii, dar poate aparea si la femeia care nu a nascut pe cale vaginala sau la femeile aflate la o varsta mai inaintata, aflate la menopauza.

Ruptura de perineu este frecventa in cazul femeilor aflate la menopauza, ca urmare a scaderii nivelului de estrogen, hormon care mentine fermitatea peretelui pelvin. Ruptura de perineu reprezinta slabirea musculaturii de la nivelul perineului si apare mai ales imediat dupa nasterea naturala sau la multi ani dupa aceasta.

Aceasta zona are ca rol mentinerea organelor interne in cavitatea abdomenului. Aceasta consta intr-o fisura spontana a tesuturilor perineale situate intre comisura posterioara vulvei si anus. Ruptura de perineu se numara printre cauzele principale ale incontinentei urinare la femei si a disconfortului sexual.

Semne si simptome ale rupturii de perineu

Semenele principale prin care se poate diagnostica o ruptura de perineu:
- aparitia incontinentei urinare (pierderi spontane de urina) la efort, tuse, ridicare de greutati, saritura.
- largirea canalului vaginal si aparitia disconfortului sexual sau scaderea placerii sexuale atat pentru femeie cat si pentru partener, iar in cazul femeilor pot duce pana la frigiditate.

ruptura perineu nastere

Ruptura de perineu poate fi diagnosticata de medicul ginecolog dupa o simpla examinare clinica si dupa efectuarea unor teste specifice urodinamice. Daca observati simptomele acestei afectiuni este indicat sa va prezentati cat mai repede la medicul ginecolog pentru un consult ginecologic.

Examenul ginecologic evidentiaza unele afectiuni asociate frecvent cu incontinenta urinara de efort, cum ar fi hernierea vezicii urinare sau a peretelui anterior al rectului in vagin, prolaps uterin sau prezenta de cicatrici ale unor operatii vaginale anterioare, toate acestea modificand anatomia locala si favorizand pierderea involuntara de urina la efort.
Daca ruptura de perineu este diagnosticata inca din primele ei stadii, poate fi tratata prin cateva exercitii fizice simple de tip Kegel, evitandu-se astfel interventiile chirurgicale sau eventualele complicatii.

Tratamentul rupturii de perineu

Tratamentul rupturii de perineu se poate realize prin mai multe metode terapeutice: pe cale chirurgicala, medicamentoasa, asociata sau prin exercitii fizice specifice. Forma de tratament cea mai potrivita poate fi stabilita doar de medicul ginecolog in functie de specificul fiecarui caz in parte.

Exercitii Kegel in ruptura de perineu

Daca rupture de perineu este depistata in stadiul incipient, aceasta poate fi remediata prin exercitii de tip Kegel, fara a fi necesar o interventie chirurgicala. Exercitiile Kegel au rolul de tonifiere a musculaturii perineale si, uneori, chiar de stopare a incontinentei urinare. Este necesar ca Exercitiile kegel sa fie efectuate cat mai des, de 4-5 ori pe parcursul unei zile pe o perioada de minim 2 luni.
Efectele exercitiilor kegel in cazul rupturii de perineu sunt vizibile dupa o perioada mai lunga de practica.

Interventia chirurgicala pentru corectare perineu

Daca ruptura de perineu e in faza avansata, caz mai des intalnit datorita trecerii neobservate a simptomelor de catre majoritatea femeilor, este necesara interventia chirurgicala.
Tratamentul cel mai frecvent in cazul rupturii de perineu este interventia chirugicala, medicii chirurgi recurgand la aceasta metoda in functie de stadiul afectiunii.
Este foarte important ca ruptura de perineu sa fie tratata chirurgical intr-o faza incipienta, pana sa ajunga sa determine aparitia cistocelului (deplasarea in jos a vezicii urinare). In aceasta faza se reface chirurgical numai perineul posterior, peretele vaginal posterior, muschii si mucoasa vaginala. Astfel, peretele vaginal refacut sustine in mod normal ca inainte de nastere peretele vaginal anterior. Se realizeaza astfel profilaxia incontinentei urinare de efort pe de o parte, iar pe de alta parte prin refacerea calibrului vaginal ca inainte de nastere, asigurandu-se confortul si placerea sexuala pentru ambii parteneri.
Chirurgia perineala se poate realiza pe cale vaginala, abdominala sau combinata. O interventie chirugicala de acest gen se efectueaza sub anestezie generala si dureaza pana intr-o ora. Durata interventiei chirurgicale se poate prelungi in cazurile mai grave, atunci cand este necesara repozitionarea organelor pelvice (uretra, vezica, uter).
Perioda de spitalizare poate fi intre 1 si 3 zile. Dupa interventia chirurgicala este recomandat ca in perioada de recuperare (1-2 saptamani) pacienta sa nu depuna nici un efort fizic.
Prin interventia chirurgicala la nivelul perineului se imbunatateste si estetica organelor genitale, ingustare a lumenului vaginal, ceea ce are ca efect imbunatatirea vietii sexuale si un confort sexual ca la 20 de ani.

Tratamenul medicamentos in ruptura de perineu

Printre formele de tratament ale rupturii de perineu se regaseste si cel medicamentos, insa acesta este recomandat ca forma unica de tratament doar anumitor cazuri selectate, fiind folosit, de obicei, in combinatie cu interventia chirurgicala sau ca suport recuperator in urma acesteia.

Complicatiile rupturii de perineu

In cazul in care ruptura de perineu nu este tratata in primele ei stadii, aceasta poate capata forme extrem de grave. Incepand de la posibilitatea ca scurgerile de urina involuntare sa se produca in urma celor mai mici eforturi, pana la aparitia prolapsului genital. In alte cazuri, vezica si uretra pot cadea in interiorul vaginului, provocand complicatii precum cistocelul si uretrocelul, capatand forme extrem de grave, ca prolapsul genital, in momentul in care vezica si uretra ies in afara vaginului.

 

Mai multe articole