Este invocat caracterul terapeutic al stiintei fapt ce se sustine prin cercetarile care avanseaza pe drumul rezolvarii unor boli incurabile, in special a celor de natura genetica. 

Fecundarea intraspecifica

Aceasta tehnica, ce depaseste orice limita a conditiei umane, presupune fecundarea hibrida intre gameti de animal, dar si intre gameti umani si cei animali. Se urmareste implantarea embrionilor unui animal in uterul altuia dintr-o alta specie. Sunt cunoscute deja experimentele si cu participarea omului, ca in cazul fecundarii femelei de cimpanzeu cu sperma umana. Printr-un asemenea act manipulatoriu, se pot obtine fie organe pentru transplant, fie fiinte "subumane", care pot fi utilizate in alte experimente stiintifice. In felul acesta, este evitata legislatia restrictiva, care, in asemenea cazuri, priveste doar persoanele umane. Sunt speculate golurile din sistemele juridice - ca in cazul Romaniei -, cale ce permite trecerea usoara peste granitele demnitatii umane.

Legi, mentalitati privind experimentul pe embrion

Noile biotehnologii, in pofida multor succese evidente in domeniul medicinii, pregatesc terenul pentru instaurarea unei culturi in favoarea mortii, fapt care se evidentiaza prin numeroasele modificari aduse vietii umane, prin tehnicile FIV, motivatii ce conduc la interventii pe embrionii umani, care sunt vazuti mai mult ca obiecte necesare cercetarii. Organizatiile pro-vita sustin ca peste tot in lume se fac cercetari pe organismele embrionilor sau fetilor avortati. Marea majoritate a embrionilor, care sunt folositi in cercetare, au fost nascuti in laboratoarele de procreare asistata cu scopul declarat de a fi utilizati in tratamentul fertilitatii.

Interventiile asupra embrionilor umani urmaresc si eliminarea sau reducerea unor defecte sau malformatii. Motivatiile, pentru a justifica dimensiunea umana a terapiei, ar trebui sa fie asociate cu statutul de persoana umana al embrionului, statut echivalent cu cel al adultului. Inca de la inceputul lor, cercetarile facute in aceste conditii, vizand exclusiv criterii terapeutice, au starnit numeroase discutii, chiar in sanul comunitatii medicale. Asociatia Medicala Mondiala (Helsinki, 30 octombrie 1983) sustine ca aceste metode ar trebui sa urmareasca doar promovarea "omului fara sa-i ameninte integritatea". Punctul de vedere al lumii medicale se suprapune cu cel al traditiei crestine. Unii cercetatori au atacat insa acest principiu fundamental al eticii medicale. Peter Braude, director al Unitatii de Fertilizare de la Rose Maternity Hospital din Cambridge, considera ca: "Acordul Helsinki a fost elaborat cu mult inainte sa inceapa cercetarea embrionului, iar gandirea intre timp a evoluat." In Marea Britanie, de altfel, discutiile pe marginea temei cercetarii pe embrioni au evoluat mult. Pozitii diverse au fost exprimate la nivelul intregii societati, mai ales in perioada introduceri Legii fertilizarii si embriologiei umane (1990). Marea Britanie de altfel este singura tara care are o institutie investita cu competente in acest domeniu, Autoritatea pentru Fertilizare si Embriologie Umana.

Folosirea embrionilor si a fetilor in cercetare a fost limitata prin Recomandarea 1046 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (24 septembrie 1986). Documentul, insa, nu poate fi folosit decat dupa ce va fi ratificat de fiecare stat-membru in parte. Totusi, in acest text, se specifica faptul ca sunt autorizate toate interventiile cercetatorilor si medicilor, care sprijina copilul si contribuie la dezvoltarea sa. In multe state ale lumii, unde continua interventiile pe feti avortati si pe embrioni, cercetatorii sustin ca exista adesea o complicitate intre mama care avorteaza si omul de stiinta, care are nevoie de un avorton pentru cercetare. Nu numai embrionii rezultati din avorturi induse constituie obiect de cercetare si experimentare, ci multi embrioni se obtin "in eprubeta", exclusiv in acest scop. Asupra statutului embrionului au fost exprimate puncte de vedere capitale in Raportul Warnock, dat publicitatii in 1984. Dupa 1978, cand s-a nascut primul copil in eprubeta, Louise Brown, la Manchester, in Marea Britanie, a aparut necesitatea elaborarii unei legi, prin care sa se poata controla ceea ce se intampla cu embrionii conceputi in laboratoare. Guvernul britanic a propus infiintarea Comisiei pentru fertilizare umana si embriologie, numita si Comisia Warnock, ce trebuia sa faca recomandari, necesare conceperii si dezbaterii in Parlament al unui asemenea proiect legislativ. Contributia documentului final consta in aceea ca a stabilit o distinctie clara intre fecundare si momentul aparitiei vietii umane. Aceasta precizare a incurajat, de fapt, si mai mult experimentele pe embrioni.

Pornind de la raspunsul dat intrebarii fundamentale, cand incepe viata umana, Comisia Warnock a creat conditia ca omul sa amplifice greseala in care se gasea, de la inceput, dandu-si acordul pentru continuarea experimentelor sau pentru omorarea embrionilor. In viziunea Raportului Warnock, "produsul imediat al conceptiei" nu este o fiinta umana, insistandu-se asupra faptului ca inceputul vietii umane constituie mai degraba o problema de etica decat una biologica. In formularea raspunsului, nu s-a tinut cont de faptul ca dezvoltarea umana trebuie inteleasa ca un proces continuu, de la formarea zigotului si pana la nasterea propriu-zisa, fiecare stadiu fiind la fel de important, ca cel al unui adult, stadiu recunoscut ca model evident asociat cu statutul de persoana umana.

Astfel raportul Warnock a stabilit ca inainte de a 14-a zi de la concepere, embrionul nu poate fi considerat un organism individual. In preajma acestui moment, apare forma primitiva a tubului neural al embrionului, ce constituie debutul dezvoltarii sistemului nervos. A mai fost evocat, in sprijinul acestei viziuni, fenomenul aparitiei gemenilor. Inceputul vietii umane individuale, in aceasta acceptie, coincide cu momentul pierderii capacitatii embrionului de a se divide, pentru a forma cele doua organisme distincte. Aceasta teza nesocoteste faptul ca embrionul uman, atat inainte, cat si dupa a 14-a zi, se afla pe parcursul desfasurarii unui proces continuu, propriu unei persoane umane.

Criteriile Comisiei Warnock, dupa cum se vede, au fost stabilite in mod arbitrar. Inconsecventele Raportului final reies chiar din textul sau: "O data ce procesul a inceput, nu exista nici o parte a sa care sa fie mai importanta decat alta. Toate fac parte dintr-un proces continuu... Astfel, din punct de vedere biologic, nu exista nici o singura faza identificata in dezvoltarea embrionului, dupa care embrionii conceputi in eprubeta nu pot fi tinuti in viata. Cu toate acestea, am cazut de acord ca aceasta ar putea fi o zona in care poate fi luata o decizie clara, pentru a risipi nelinistea publica."Teza de baza a Raportului Warnock se regaseste in legislatia in acest domeniu, care s-a elaborate, dupa aceea, in toate tarile occidentale. Un exemplu evident il constituie Legea privind embriologia si fertilizarea umana (1990) din Marea Britanie. In comparatie cu legile similare din Franta si Suedia, cea din Marea B ritanie are cele mai putine restrictii. Exista si tari care nu au o legislatie in domeniu, fapt echivalat cu cel al unei legislatii permisive. Nici in Romania nu a fost elaborat cadrul legislativ, desi activitatea de fertilizare artificiala, activitate care poate fi inclusa, la limita, in vastul domeniu al investigatiilor pe embrionul uman, a inceput din 1995.

Curentul de opinie care sustine cercetarea pe embrioni este atat de puternic incat a luat in valul sau si multi reprezentanti ai bisericilor. Dr. John Habgood, Arhiepiscop de York, sustine un punct de vedere, care este in dezacord atat cu biologia, cat si cu cristologia traditionala. In traditia ebraica, fiinta conceputa este considerata "simpla apa", pana in a 40-a zi. Eliminarea embrionului, pana in acest moment, nu echivaleaza cu un avort. Acest principiu sta la baza dreptului ebraic rabinic. Este pedepsita doar persoana care suprima viata unui embrion, dupa a 40-a zi. Experimentele pe embrioni nu sunt interzise nici in traditia valdeza, unde s-a impus aceasta viziune, pornind de la beneficiile si avantajele care ar rezulta din urma experimentelor.

Marea majoritate a bisericilor crestine a considerat totdeauna ca fiinta umana isi incepe viata in momentul conceperii ei. In felul acesta, embrionul are statut de persoana umana, cu toate drepturile care deriva de aici. Acest respect absolut pentru embrionul uman se regaseste in ideile documentului "Instructiuni privind respectul vietii umane nenascute si demnitatea procreatiei", emis de Congregatia pentru Doctrina Credintei26 a Bisericii Catolice. Fertilizarea in vitro, avand drept scop unic cel al experimentarii, incalca, in aceasta viziune, principiile fundamentale ale moralei crestine. In acelasi fel este inteleasa si distrugerea embrionilor supranumerali, rezultati din aplicarea tehnicilor FIV, fiind permise doar interventiile care nu pun in pericol viata si integritatea trupeasca a fiintei umane.

Exista o minoritate a teologilor catolici, care incearca sa rezolve problema statutului embrionului uman, cu ajutorul conceptelor filozofice. Ei considera ca trupul este rezultatul fuziunii dintre suflet si materialitate, teorie acreditata de Conciliul tinut la Viena in 1312. Teologia catolica, depasind conceptia tomista,sustine ca omul are statut de persoana umana, in toate fazele dezvoltarii sale, incepand cu momentul conceperii. Biserica Ortodoxa, atunci cand incearca sa adauge descoperirile stiintei "intelepciunii de sus", da o intaietate conceptelor biblice.

 

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4

Mai multe articole