În ultima perioada am constatat cu amărăciune cum cateva persoane ce nu îl pot iubi și înțelege pe Dumnezeu, au început un atac împotriva prezenței lui Dumnezeu în scoală. Acești oameni nu înteleg cât de mult contribuie Dragostea de Hristos la formarea unor caractere puternice ce pot astfel manifesta mai multă iubire fată de oameni. Puteți întelege mai bine valoarea educației Hristice în scoala citind rândurile de mai jos scrise de Părintele Nil Dorobanțu în lucrarea "Hristos în şcoală"

O, copiilor! Ce-aţi zice voi, dacă stăpânirea ar da poruncă tiranică şi dictatorială, că nu mai are voie să fie lumină, viaţă, aer, bine, estetic, etic, dreptate, cale, etc, iar vouă, nu v-ar mai da voie, să credeţi că ar mai exista acestea. Aţi râde şi v-aţi încălzi mai departe la lumina soarelui, aţi deschide comutatorul cu lumina electrica, ba încă aţi inventa şi lumina cosmică sau chiar ionică, electronică, gravitaţională, fotonică şi câte feluri de lumini, care mai pot să fie încă.

Noi râdem de anticii, ce nu cunoşteau electricitatea şi de Diogene, care umbla şi ziua cu felinarul, să caute un om, dar cât vor râde oamenii viitorului de noi, cei ce negăm existenţa altei Lumini decât solară , astrală, lunară, electrică, etc. Cine ar da astfel de ordine, hilariante, de interdicţie, e retrograd, reacţionar şi duşman al progresului. Noi, progresiştii, credem în Lumină şi în Cel ce a zis cu curaj: ,,Eu sunt Lumina lumii!‟. ÎL cunoaşteţi, voi copii? Să întrebăm soarele, luna, stelele, hidrocentralele, felinarele, becul, uzina, dacă au curajul, să afirme că ei ar fi lumina. Dar toate tac. 

Nici voi, care spuneţi că luminaţi poporul, nu puteţi spune că sunteţi lumina, căci sunteţi umbră. Uitaţi-vă fiecare la umbra voastră. Nici soarele, care are 6000 de grade, nu ar putea spune că este lumină, pentru că are pete solare precum ştiinţa spune. Iar noi, dacă credem în ştiinţa moartă şi pe oamenii răi, cu atât mai presus în ştiinţa cea vie? Toate luminile relative, nu au valoare şi lumină curate, fără Lumina cea absoluta. Toate se sting, dar Lumina ce luminează tuturor, nu se stinge niciodată. Când se sting toate luminile lumii, rămâne una singură.

În invenţii, ca revelaţii naturale, se arată această lumină tuturor inventatorilor, precum aţi auzit, că şi noi excelăm în invenţii, brevete, etc. Dupa ce a răsărit soarele, nu mai are rost să ţinem lampa, sau chiar lumina electrică aprinsă, ci profităm cât e ziua de mare de raza soarelui. Dar dacă ar apărea vreo lumină mai mare ca soarele, cum ar fi galaxiile şi astrele puternice din alte sisteme solare, nu- i aşa că nu ne-am mai uita la soare, după cum când răsare soarele nu ne mai orientăm după lumina lunii, ci am purcede după lumina cea mai puternică vie şi folositoare? Dar orice lumină, are o cauză şi un scop anticipat. Înainte de toate luminile, a fost Lumina, Cel Prea Luminat, Luminosul.

Materia are umbră, opacitate, întuneric,etc. Ci numai sub flacăra luminii, piatra, silexul, aurul, devin transparente şi curate! Deci lumina, n-a izvorât din materie, după cum nici viaţa, nici mişcarea, nici sămânţa ,nici cuvântu , etc. Există Cauză primă, a tuturor acestora ca şi ultima sau prima verigă a lanţului atârnat de bolţi cereşti şi de domuri basilicale, ori de ogive tainice.

Fotonii sunt numele particulelor infime de lumină, în microcosmos, iar galaxiile sunt numele celor mai enorme parţi, de lumină incandescentă, dar ambele nu sunt cauza luminii, ci sunt pieritoare şi nestabile, având nevoie de energie, de susţinere şi de conducere susţinătoare, sau de pronie.

Şi satan, se arată ca înger luminat, dar nu are nici el lumină proprie ,,sine qua non-en sich…ea ipso‟, că-i diavol întunecat în realitate, care se laudă că vă luminează. Aţi primit ordinul, că nu aveţi voie să credeţi în zei, nici să vă duceţi la Biserică, să nu credeti în superstiţii, idei false, obscurantism, ocultism,vrăjitorii.

Noi, trebuie să vă lămurim dar nu putem fără Lumină, că orb pe orb nu se pot călăuzi şi se duc amândoi în groapă.

În clasă, începe freamăt şi unul din copii aprinde un chibrit, altul suceşte comutatorul electric, dar toţi râd, pentru că lumina aceea e pală şi fără de viaţă, în faţa soarelui de primăvară ce zbucneşte, pe fereastră din plin.

- Copilaşilor, dar oare cu soarele ,cu galaxiile sau cu vreo altă lumină materială, vă voi lumina eu învăţătoarea voastră? Este o altă Lumină nepieritoare, după cum este şi o altă viaţă veşnică, o altă mişcare ,,perpetuum mobile‟ şi o Înviere şi o altă minte ,voinţă ,înţelepciune ,etc."

Un elev îşi face semnul Sfintei Cruci zicând: ,,Hristos este !‟.

Învăţătoarea se miră şi răspunde:

" - Hristos a spus :<<lăsaţi copiii să vină la Mine… nu-i opriţi…că a unora ca acestora este Împărăţia Cerurilor …>>‟.

Deci dacă, voi înşivă, veniţi la Hristos, nici El şi nici noi nu vă dăm afară. Dacă mâncaţi lucrurile cele mai spurcate şi stricate, de ce n-aţi mânca zilnic Trupul şi de ce n-aţi bea Sângele Sfânt al lui Hristos, Cel Precurat şi nemuritor? Dacă vă duceţi în lăcaşurile cele mai rele şi în cele netrebnice, de ce nu v-aţi duce şi în Sfânta Biserică Ortodoxă, în locul cel mai curat, sfânt şi sfinţitor? Că fiecare altar, e zidit prin teofanii, vedenii şi descoperiri, ale Luminii lui Hristos.

Dacă voi sunteţi obligaţi, prin lege, să citiţi toate cărţile oamenilor răi şi nici nu vă poate opri cineva, de ce nu aţi citi şi Biblia Dumnezeului Celui Viu? Dacă sunteţi liberi, a asculta radioteleviziunea, teatre, cinema, etc, de ce nu aţi asculta şi Cuvânt ceresc şi nu aţi fi liberi să vizionaţi vedenii ortodoxe? Dacă recitaţi, improvizaţi roluri artistice, mincinoase şi precare, de ce oare nu aţi fi liberi să lăsaţi pe Sfântul Duh să grăiască prin voi, cu o gură căreia nimeni nu i se poate împotrivi, profeţind şi predicând? Dacă propovăduiţi materia oarbă, cine poate să vă oprească sufletul, de a se propovădui însuşi?

Răspundeţi voi, care este Lumina necreată, nematerială, nepieritoare?

Toţi aveţi nume şi lumini pieritoare şi zidiţi pe nisip şi pe putregai. Toţi sunteţi mitologi, panteişti, superstiţioşi ,ocultişti ,etc. Noi suntem datori, să dăm cinstea, slava şi închinăciunea Aceluia de la care se numără anii. Toate clasele şi toate naţiile de elevi răspund: ,,anii erei noastre progresiste se numără de la Hristos‟.

Astăzi ne ridicăm noi, să–I ridicăm lui Hristos altare şi să-L scoatem din ghearele celor ce-L hulesc. Azi vrem, să-I aducem noi, pruncii, pacea lui Hristos, cea mai presus de minte, să-I dam jos spinii şi piroanele, să-I punem flori, să-L încoronăm ca Împăratul tuturor. Să punem bara transversală orizontală, peste stâlpul înroşit de sânge de la capul morţilor, că şi Crucea şi steaua, s-au înroşit de Sfânt Sângele lui Hristos, care a umplut cerul, cosmosul şi pământul. Noi vrem să fim secerători şi lucrători de mici, în holda lui Hristos.

Învăţătoarea se înfricoşează şi se uită pe fereastră să nu audă cineva, cum din gura pruncilor şi a celor ce sug se aude asemenea laudă, în timp ce copiii entuziasmaţi încep a grai în limbi-glosolalie, a profeţi şi a cânta ,,Hristos a inviat !‟.

Începe ora a doua. Învăţătoarea le spune:

- Am primit ordin, să vă spun, că nu este Hristos, vai mie! Învăţaţi bine, să ştiţi ce să răspundeţi la inspecţie, că vă vor obliga să negaţi pe Dumnezeu, deci fiţi atenţi:

- Nu e Hristos cum e soarele, galaxia, astrul, cosmosul, omul, cele 4 stihii, cele 5 sfere, regnul mineral, floră, faună, etc. Dar este altfel decât toată creatura, că este Însuşi Creatorul! Asta–i calea apofatică şi catafatică. Învăţaţi bine, să ştiţi ce să răspundeţi la inspecţie, când vă vor obliga să-L negaţi pe Dumnezeu. Iată, noi vam demonstrat, că tot cosmosul, cerul şi pământul vor trece, căci sunteţi toţi muritori, dar Hristos Logosul nu va trece, nu va pieri. 

În felul acesta nu-I Hristos: adică nu-I muritor, nu-I mărginit, nu-I răzbunător,nu-I exploatator,nu-I păcătos,nu-I capitalist, nu-I tiran, nu-I dictator, nu-I beţiv ,nu-I desfrânat, nu-I mincinos, nu-I nemulţumitor şi nerecunoscător, nu opreşte plata lucrătorilor ,ci dă un dinar şi celor din ceasul al 11 lea. Nu- I burghez, nu-I fascist, nu-I îmbrăcat; nu-I cu mănuşi sau ghete, ci cu piroane în Mâini şi în Picioare; nu-I cu capul acoperit de mătase, ci e cu spini şi amărăciune; nu-I coafat, ci-I năclăit de sânge; nu-I fardat, ci e scuipat şi pălmuit. Nu-I director de închisori, ci a eliberat pe Baraba şi S-a răstignit în locul lui, pe toţi din temniţa iadului i-a scos, iar pe tâlharul cel de-a dreapta Sa, l-a primit primul în Rai. Nu-I bătăios, ci a fost bătut, nu-I contrarevoltat, ci a făcut cea mai uriaşă revoluţie, încât a despicat Iordanul, cosmosul, istoria şi lumea în două. Nu-I războinic, pentru că a venit să aducă pacea cea mai presus de minte, nu-I sângeros, ci este însângerat şi prigonit, nu-I siluitor, căci nu a avut unde să-şi plece capul, decât pe spini şi pe Cruce ‟.

Toată şcoala ateilor, strigă deodată în cor:

- Destul ,învăţătoareo! Acesta-I Dumnezeul nostru! Acesta-I ţinta noastră ,Prietenul şi Iubitul nostru Stăpân Atotputernic. ÎL recunoaştem, din zeci de mii, dacă este aşa, cum ni L-ai descris! Ce ideal! Ce prototip vrednic de urmat!‟.

- Sst, mai încet ,că parinţii, sub ferestre, se închină cucernic! Iată femeile plâng şi copiii strigă <<Iisuse!>> ; Doamne , mi-am pierdut capul! O sa mă dea afară din şcoală şi rămân pe drumuri cerşetoare…‟.

Învăţătoarea dă să fugă, dar copiii o reţin. Îi spun că, ei în colectiv, au hotărât să pună icoana în clasă, candelă în perete şi ora de religie din nou în şcoală. Învăţătorii se vor opune, dar, cei ce se vor opune, sunt reacţionari şi individualişti, care nu au dreptul să ucidă iniţiativa colectivităţii pruncilor. Învăţătoarea se sperie şi mai tare, văzând copiii, că o fac reacţionară, dar îi e teamă de direcţia culturii şi de partid şi continuă negaţia:

- Iată copilaşilor! În clasă, pe tavan, nu e soarele atârnat, pe podea nu e pământ sau piatră litosferă, cerul nu se vede între cei 4 pereţi, apa din 60% din tot corpul cu sânge şi cu limbă şi cu serul nu se văd; deci cele 4 stihii: foc, pământ, aer şi apă, nu se văd în clasa noastră, deci le negăm. Dar cu toate că suntem 1000 de umbre, nu putem opri soarele, care ne luminează singur prin ferestre; cu toate că au pus podele şi bănci totuşi pe pământul care se zvârcoleşte şi ne susţine în relativitate suntem; cu toate că negăm existenţa vizuală a aerului, expirând CO2 gaz otrăvitor şi hulitor totuşi oxigenul pătrunde triumfător din asimilaţia ahterofiliană a sepalelor şi frunzelor florei. Deci O2, oxigenul şi ozonul vine chiar când îl negăm, ne umple plămânii şi face carburaţia mai departe. Norii şi apa nu plouă în clasă şi în amfiteatru, dar sângele şi apa clocoteşte întru noi, etc.

" - Da, am înţeles, învăţătoareo, că este Hristos, ne îngăduie şi ne rabdă, ne dă viaţă, lumină şi aer, pământ şi apă, după cum sunt şi când le negăm. Lumina ne încălzeşte, aerul ne întăreşte, pământul ne hrăneşte, apa ne adapă, chiar când le negăm. Tot astfel şi Hristos ne dă Cuvânt şi minte, chiar când cu mintea şi cu cuvântul îl negăm.

Şi ne dă logică Logosul ,chiar când ÎL hulim în mod nelogic, zis dialectic. Şi ne lasă să trăim, chiar după ce-L ucidem şi-L răstignim. Dar, pe când, cele 4 stihii şi cele 5 sfere sunt susţinute de ceva, Hristos nu-I susţinut de nimic. El le susţine, iar pe noi ne ţine pe palma Sa şi nu are nevoie de susţinători, căci toţi L-au părăsit pe calvarul Crucii. Noi avem nevoie de El şi ÎL rugăm să nu pună la socoteală greşelile strămoşilor, moşilor şi părinţilor noştri, să îi ierte că n-au ştiut ce fac. Dar noi, luăm hotărâre fermă să lăsăm pe Hristos în şcoală, căci El a zis: <<Lăsaţi copiii să vina la Mine>>.

Lăsaţi-ne să alegem, noi vrem pe Hristos şi Ortodoxia ! Nu mai încercaţi să ascundeţi Lumina sub obroc! Voi porunciţi, dar cine sunteţi voi chipurilor de lut? Ce autoritate aveţi şi de cine sunteţi trimişi şi aleşi, când noi suntem poporul, care vă dă votul de încredere! Iată aici, părinţii şi clasa muncitoare, credem în Hristos şi în Sfânta Biserică Ortodoxă! Nu vă convine? Înapoia mea satano! Iar Hristos e pururea Viu!‟.

Sub ferestre, e rumoare în faţa hotărârii cruciadei copiilor. Între altele, intră ministrul cu inspectorul şi directoarea în amfiteatru, cu chipul maimuţei şi cu oasele "Cro-Magnon-ului" în braţe, ca şi cu un trofeu, zicând:

" - Iată copii şi părinţi ,de la ferestre ,strămoşul nostru!"

Un hohot răsună clocotitor:

" - Daţi-i afară, noi suntem chipul şi asemănarea lui Hristos ! Voi sunteţi urangutani, îmbrăcaţi în mătase şi vison, pe când Hristos e gol şi–I proletarul adevărat, voi sunteţi exploatatori şi credeţi în poveşti cu maimuţe  Voi sunteţi obscurantişti şi mincinoşi ! Cât de copilăroşi sunteţi, încât ne e ruşine nouă, copiilor, cu aşa conducători maimuţoi!‟.

Elevii vin buluc, să le caute coada. Dar învăţătoarea, le spune că sunt miniştri.

" - A, miniştrii şi inspectoarele maimuţelor?! La menajerie cu voi şi la circ, sau în jungla africană !Dar şi de acolo, vă va izgoni Tarzan, voievodul maimuţelor!‟.

Învăţătoarea a plecat, lăsându-i să se descurce singuri cu străbunii lor antropoizi. Unul striga tare:

" - Omul este cea ce mănâncă şi mintea e secreţia creierului, urina a vezicei, bilei, rinichiului etc. Deci noi, care mâncăm linte, fasole,mazăre,bou ,porc suntem….?‟.

Elevii răspund corect:

" - Sunteţi precum se vede: boi, porci, linte, mazăre. Dar vedem că maimuţa vă mănâncă pe voi şi nu devine om, pe când voi, fără să o mâncaţi ne minţiţi că aţi fi maimuţoi sau muţunachi,marionete. Noi, care ne împărtăşim cu Hristos, ne sfinţim şi ne îndumnezeim. Noi, suntem creaţi de Tatăl ,Fiul şi Sfântul Duh şi strămoşul nostru este Adam ‟.

Toţi elevii îşi fac Sfânta Cruce.

" - Dar de ce vă faceţi acest semn superstiţios?."

Elevii răspund:

" - E semnul Adevărului , al binelui , al eticului, sfinţeniei, armă împotriva diavolului, dar şi al ştiinţei. Că fără Sfânta Cruce, nici nu vă puteţi orienta geografic, nu puteţi găsi vreun punct de reazem matematic, nu puteţi munci cu mâinile. Şi fără Sfânta Cruce, ar trebui să umblaţi goi ca nişte maimuţoi, că toate hainele sunt ţesute crucial. Dar ia întindeţi mâinile ! Nu sunteţi Cruce? Voi sunteţi împotriva meridianelor, a punctelor cardinale, împotriva matematicii absciselor, algebrei,etc. Cine v-a ales pe voi, conducători aşa de agramaţi? Nasul şi ochii, cavităţile auriculo-vestibulare şi centurile scapulare şi pelviacele sunt cruciale. Mai progresaţi şi voi odată!

Ce aţi zice voi, dacă cineva fiind tâlhar, ce nici nu merge pe cale, ar ieşi în calea lui Hristos şi ar prigoni pe toţi cei ce merg liniştiţi pe calea strâmtă şi sfântă? Dar ce aţi zice de cineva, care v-ar interzice să respiraţi, să priviţi lumina? Numai morţii v-ar supune unor asemenea ordine criminale, dar noi cei vii ieşim la Lumina lui Hristos, respirăm aerul îndumnezeit, bem Apa cea vie din coasta Sa şi ne împărtăşim cu Scump Sângele Său!‟.

Inspectorul întrebă:

" - Dar ,oare am nimerit la vreun seminar sau institut teologic? Aştia sunt prunci şi ştiu mai bine ca noi? Învăţătoareo,nu ţi-am dat clar dispoziţie ce să-i înveţi, că nu există Dumnezeu?"

Copiii au răspuns:

"- Noi o învăţăm pe ea, că nu ascultăm de învăţători atei, care sunt ramoliţi, al nostru e viitorul! Cine ne împiedică să ieşim pe uşă! Că Hristos e uşa şi Păstorul cel Bun."

Apare şi secretarul de partid, care zise şi el:

" - Avem minte, în materie, în cap!"

Copiii au zis:

" - Daţi-ne voie să vă spargem capul, să vedem şi noi greierii şi gărgăunii cu care ne minţiţi şi ne prostiţi!‟.

Părinţii vociferau împotriva ateilor. Dar, deodată apare Hristos, ca pe calea Damascului, în strălucirea taboreică, în teofanie şi Cuvânt ceresc strigând puternic: " <<Pace vouă!>>. Eu sunt Iisus Hristos, Cel pe care ÎL negaţi şi-L huliti şi l-aţi alungat din şcoală , din cazarmă, din instituţii şi de peste tot! Dar ce aveţi cu copiii? ‟.

Atunci, S-a revărsat Duhul Sfânt peste tot trupul şi copiii au început a profeţi şi a avea vedenii, a grăi Cuvânt ceresc, în faţa ateilor îngroziţi. Iată că, în fiecare şcoală ar trebui să fie, nu numai sfintele icoane, cruci, candele, cărţi sfinte în bibliotecă, ore de religie, dar chiar Sfânta Liturghie zilnică şi împărtăşirea, căci toată şcoala a pornit din tinda Bisericii şi, tot acolo, trebuie să se sfârşească, spre a ajunge ştiinţă, în tinda şi în pridvoarele eternităţii.

Pomul cunoştinţei binelui şi răului a dus la moarte, dar pomul Vieţii duce la Hristos. Nu aveţi timp să veniţi la Biserică? Aducem Biserica la voi. Toată ştiinţa voastră trebuie convertită şi adusă la picioarele Dumnezeului Celui Viu: " omnis scientiae, ad theologiam ancillantur‟. De aceea, la începutul fiecărui an, este rugăciunea de tedium, adică revărsarea harului Sfântului Duh peste învăţători şi şcolari, că Hristos Însuşi, S-a numit pe Sine Învăţător şi deci are dreptul să fie în şcoală. Şi de aici vreţi să-L alungaţi? Cine a mai pomenit asemenea hule? V-aţi îndrăcit, negând pe Hristos! Dacă acesta este scopul desfiinţării, discriminării analfabetismului ,etc , atunci e dezastruoasă şcoala voastră! Putem zice cu Papini: "Chiudiamo le scuole!‟.

Iar dacă şcoala ne duce la viciu şi ateism, atunci e cea mai dăunătoare societăţii. Ce vreţi să faceţi cu falsa-i ignoranţă? Nu ştiţi voi, că şi greieriii strigă numele lui Hristos, dar şi corbii şi ciocârlia? Chiar ferastrăul şi respiraţia strigă: Iisus, Iisus! Chiar nu vedeţi că natura putrezeşte şi o sa vină sfarşitul şi peste voi materialiştilor şi ateilor? La ce vă numiţi învăţători, că Însuşi Hristos este Învăţătorul! Treziţi-vă! Pocaiţi-vă! Ştiinţa ar trebui, mai întâi, să fie epistemologie şi apoi aplicată, că odată practicată nu mai e ştiinţă, ci plinire a civilizaţiei babilonice actuale. Ştiinţa înseamnă depăsirea pământului şi cunoaşterea Cerurilor. Dar când ştiinţa se reduce la lut ,materialism şi ateism morbid, dispare ca epistemologie, cunoaştere şi ca ştiinţă.

Soarele şi-a cunoscut apusul său, dar voi nu vă cunoaşteţi lungul nasului şi nu puteţi face nici un fir de păr. Aşadar, aduceţi pe Hristos în şcoală şi lăsaţi copiii să vină la Dumnezeu! Nu vedeţi cum bate Hristos la uşa-vă? De ce nu deschideţi uşa şi poarta inimii? Hristos strigă spre şcolile noastre : "Iată Eu stau la Uşă şi bat!‟. Puneţi Sfintele icoane în şcoli , că Hristos e viu şi anul acesta şi până la sfarşit cât s-or mai număra anii până ce se vor sfârşi cadrele temporalo-spaţiale, că Hristos e Dumnezeul viilor şi nu al celor morţi. Scoateţi din şcoli idolii voştri de pe pereţi, căci sunt morţi, putrezi şi viermănoşi şi n-au valoare ştiinţifică fără Hristos Învăţătorul, care este “Calea, Adevărul şi Viaţa”. Venit-a vremea să umblăm ca Diogene, dar nu cu felinarul, ci cu Lumina lui Hristos, care luminează tuturor.

Textul de mai sus a fost scris de Ieroschimonah Nil Dorobanţu (1920-1977) sub numele "Hristos în şcoală" primita prin bunavointa parintelui Ionel Adam.

Mai jos gasiti doua din putinele fotografii cu Parintele Nil Dorobantu

Parintele Nil Dorobantu

Parintele Nil Dorobantu - Hristos in scoala

În curs de apariţie la editura Babel din Bacău cartea "Ieroschimonahul Nil Dorobanţu, “nebun pentru Hristos” şi făclier al monahismului secolului XX".

Mai multe despre Parintele Nil Dorobantu puteti gasi pe http://nildorobantu.ro/

Mai multe carti cu scrierile Parintelui Nil Dorobantu le puteti cumpara de aici.

 

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4

Mai multe articole