Alaptarea biologica

... Mi-am auzit copilulul tipand si asa cum era, l-am prins la san imediat. Mi-am ascultat corpul si inima si am inceput sa vorbesc micutei mele fetite, sa o mangai si s-o imbratisez. Ea a inceput sa suga si acolo, asa cum era, am iubit-o cu o dragoste intensa. Cordonul a fost taiat la 20 minute dupa nasterea ei. Placenta s-a detasat fara interventia medicilor. Olga n-a fost spalata nici orbita cu nitrat de argint, nici masurata.

O aveam in bratele mele si nimeni nu mi-a luat-o. Am iesit inlantuite, impreuna, din sala de nastere. Ne-am regasit toti trei, micuta, sotul meu si cu mine, in sala de veghe. Am zambit si deodata, am spus sotului meu: ... "Acum sunt o femeie". Da simteam ca eram cineva, realizasem ceva. Nimic nu mi se mai parea imposibil.... am inceput sa vorbim impreuna. Bebelusul era intotdeauna acolo. Sugea... sugea dupa cum ii placea... La opt ore dupa nasterea sa, micuta mea si eu, am iesit din spital intorcandu-ne acasa... Eram plina de energie, sigura pe mine. Aveam linistea si asigurarea de a avea in mine tot ce tinea de nevoile ei de copil: aveam lapte, brate, o voce, un zambet, maini pentru a o mangaia... A doua noastra noapte, am petrecut-o ca si pe prima stranse una langa alta. Micul patut cu gratii a ramas gol. Copilul sugea dupa cum dorea si de multe ori, noaptea nu ma trezea deloc. La intrebarea clasica "de cate ori trebuie alaptat?" eu n- as fi stiut sa raspund. Eu nu am bagat de seama, a alapta a devenit pentru mine o a doua natura, o activitate naturala, feminina si normala. Alaptam spontan, cu bucurie, relaxata. Alaptam dormind, mancand, citind, plimbandu-ma, vorbind, gatind, alaptatul iti lasa intotdeauna un brat liber...

Alaptarea biologica este rezultatul unei relatii de dragoste intre mama si copilul ei, stabilita printr-un contact imediat si prelungit chiar de la nasterea copilului. Ea nu cunoaste nici o regula care sa restranga suptul copilului. Alaptarea continua fara intrerupere, zi si noapte si presupune un contact strans intre mama si copil.

De fapt alaptarea biologica creeaza un cuplu unic. Pentru acest cuplu sanul devine atat sursa de hrana cat si o sursa de consolare, de siguranta, de caldura, de recomfortare. a pune copilul la san, pentru oricare din aceste motive, devine o actiune instinctiva si agreabila pentru mama. Intr-o alaptare biologica, suptul incepe de la nastere, inaintea taierii cordonului ombilical si continua cu o frecventa mare, la fiecare doua ore, in primele saptamini, pentru a urma apoi cu un ritm de cinci sau sase ori pe zi, in ultima jumatate a primului an de viata a copilului. Aceasta alaptare spontana, dirijata de copil si indreptata spre satisfacera imediata a nevoilor sale, nu duce la infundarea, fisurarea sau abcedarea sanilor. Copilul mereu langa mama, are acces la sanii ei fara oprelisti. Mereu goliti, sanii ramin moi si supli. Astfel stimulati ei produc lapte din belsug si mama nu cauta sa-l masoare. Ea are o incredere deplina in capacitatile sale si instinctele sale ii indica foarte clar ca copilul care e pe cale sa adoarma si-a luat portia de laptic.

Alaptarea biologica ignora cu totul biberonul. Laptele matern este un aliment perfect si raspunde tuturor nevoilor copilului. Ea ignora si suplimentele vitaminice si minerale pentru copil si solidele date cu lingurita unei fiinte care inca nu tine capul, nu are dinti si nu poate mastica. Ea ignora si asa numita perioada a intarcarii fiindca acesta este reglata de copil, atunci cand, avand cativa dinti si reflexul de a duce obiecte la gura, el incepe sa rontaie cate-o coaja de paine sau fructe si se amuza moflaindu-le. pe masura ce capacitatile sale masticatorii cresc, copilul mananca mai mult si suge mai putin.

Laptele ramane pentru un timp de inca un an sau doi o sursa esentiala de proteine, mijlocul de a-i intarii convingerea indispensabila ca el este un individ acceptat si iubit si deci nevoile afective sunt imediat implinite. Sanul ii permite in primul an de viata sa traiasca intru-n mod consient prima relatie de dragoste intensa, cu persoana unica ce nu-l deceptioneaza niciodata, mama sa. Alaptarea biologica afirma spontan ca "homo sapiens" este un mamifer, un purtator de sani, nu in scop estetic ci alimentar... S-a uitat faptul ca prima caracteristica a unui mamifer nu este de a naste pe cale vaginala, ci de a avea grija de progenitura, oferindu-i in mod liber si spontan sanii...

Mamele care isi alaptau primul copil, mi-au spus foarte frecvent ca el plange in mod constant, ca nu doarme decat la san sau in brate, ca se trezeste de 5, 6, 7 si chiar de 8 ori pe noapte, sa suga... Nelinistite ele s-au intrebat ce se petrece. "Laptele meu trebuie sa fie tare slab" s-au gandit ele..."si ii este foame!" O, nu mamelor! El are nevoie de Voi, de dragostea voastra ! El va imblinzeste". Vrea sa va ajute sa stabiliti legaturi cu el, sa va deschideti inaintea lui si sa-l acceptati. El va simte departe, simte ca nu sunteti in largul vostru, tinute intru-n rol pe care nu l-ati invatat niciodata, el simte ca sunteti agitata, simte ca sunteti nemultumita. El cauta sa va scape de feminitatea culturala, sa faca sa iasa la suprafata din voi adevarata mama, feminitatea biologica, sa atraga inima dvs. ca sa fie atins cu deplina afectiune, sa obtina mangaierile, legaturile, tandretea de mii de feluri de care are absoluta nevoie sa traiasca. Surasul lui precoce, care care este mijlocul lui de a stabili contactul, n-a doborat inca tabu-urile din spiritul vostru. Atunci el plange si va forteaza astfel sa va intoarceti spre el si el suge, si astfel se agata de tine. cu indarjirea pe care i-o da dorinta de viata.

Aceleasi mame cand au avut al doilea sau al treilea copil al lor, mi-au spus cu neliniste o alta intrebare. "Nu stiu ce are copilul acesta este asa de linistit, nu suge decat sa manance. Ce se intampla? " Se intampla ca primul copil a reusit sa scoata mama din voi. Acum sunteti o mama spontana si bucuroasa si copilul vostru. cel nou nu incearca nici teama nici singuratate la contactul cu voi. Ati invatat sa raspundeti la prima lui nevoie, cea in afara careia el nu poate trai, si el se simte in siguranta, linistit si fericit...

Una din caracteristicile fundamentale ale maternitatii biologoce este atitudinea "fata in fata "... contactul vizual constant al mamei cu copilul ei. Alaptarea ofera copilului contactul vizual, fata in fata, prin care el obtine certitudinea de a fi iubit iar prin contactul fizic ii da caldura, blandetea necesara, ea ii daruieste o atentie concentrata, totala, deplina, care ii permite sa-si afirme individualitatea. Orice mama care si-a crescut copilul prin alaptare, afirma cu profunda surprindere: dupa atata dependenta, atat atasament, copilul arata o independenta, o detasare fericita, increzatoare si linistita. In el, s-a imprimat asigurarea unei iubiri fara lacune.

Nu-i va fi frica de lumea de afara. Copilul mic care poate sa se ataseze in felul acesta de mama sa si prin intermediul ei sa se racordeze la realitatea lumii, va cunoaste mai tarziu, adevaratul atasament al vietii sale adulte. Permitandu-i acest atasament cu totul dezinteresat fata de ea, mama pregateste pentru copil posibilitatea de a o rupe cu universul copilariei sale, de fapt ii pregateste forta psihologica necesara detasarii...

Alaptarea nu este doar un mod de alimentatie, ci si o manifestare a iubirii, raspunzand nevoilor primare ale copilului: atasamentul... prima functie a mamei care alapteaza este de a fi mama a copilului ei, de a il iubi, de a il indragi, oferandu-i un san mereu disponibil... alaptarea nu poate fi fugitiva, trecatoare, ocazionala, intrerupta. Ea nu va fi dirijata exclusiv de mama ci si de copil, pana cand el a dobandit puterea psihologica de detasare si cand dorinta de intarcare survine cum ii dicteaza instinctul... alaptarea, atat de legata de ingrijirile materne, se initieaza imediat dupa nastere si se continua de la sine, biologic.

Aceasta mama nu va cunoaste dificultatile dureroase ale infundarii dureroase ale canalelor galactofore, problema al carei singur remediu este alaptarea fecventa la intervale apropiate si evitarea solutiilor obijnuite, a acelor rezolvari care pot duce la esecul maternitatii: hormonii pentru reducerea tensiunii din san, alaptarea limitata si faimoasa tetina, daruita atat de generos la cel mai mic pretext. Acestea impiedica contactul direct dintre mama si copil, iar aceasta suctiune artificiala a unei bucati de cauciuc perturba reflexul de secretie a laptelui de catre mame, care in curand va vedea cum laptele sau se imputineaza si copilul ei slabeste deoarece alimentatia lui este insuficienta.

Laptele cu adevarat hranitor vine dupa instalarea reflexului de secretie (ejectie). Primul lapte este un lapte care potoleste setea. Grav este faptul cand copilul obisnuit cu biberonul atunci cand este deodata lipsit de el, refuza categoric sanul. Fara multa hotarare din partea mamei, el nu va invata niciodata sa suga la san si se va intoarce la biberon. Orice mama doritoare de a-si alapta copilul natural, trebuie sa refuze categoric folosirea biberonului si sa pretinda ca copilul ei sa n-o paraseasca pana ce el nu suge din toate puterile lui...

Problema alaptarii, solutia la toate aceste dezbateri (pentru sau contra, lunga sau scurta, culturala sau biologica, totala sau partiala) nu se situeaza la nivelul sanului femeii ci al inimii sale si inflorirea inimii ei se petrece nu atunci cand sanii se umplu de lapte ci atunci cand ea tine in bratele sale, prima data dupa iesirea lui in lume, copilul, cand il atinge, cand il mangaie, cand il imbratiseaza, cand ii vorbeste, cand ii surade si descopera in ochii lui larg deschisi un interes unic.

Atunci cand copilul simte sanul si suge, mama se abandoneaza acestei noi relatii cu placere si nu-si mai pune intrebari. Ea este de acum inainte, intens unita cu copilul ei prin "legaturi omenesti cu funii de dragoste", pe oceanul acestei vieti, acest copil va avea cea mai buna parte: dragostea manifestata prin priviri, atingeri si atentia intr-o relatie unica a unei persoane cu cealalta persoana.

(selectii din cartea " Cele cinci dimensiuni ale sexualitatii feminine " de Daniele Starenkyj ).

"Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecului ei?"

• Prec
• Mai departe