Colicile sugarului. Cum apar colicile?
Atunci cand esti gravida auzi numai lucruri bune, povesti frumoase si felicitari de la...
Exista situatii in care apar tot felul de probleme in alaptarea sugarilor, iar mamica trebuie sa stie cum sa le faca fata si sa ofere nou-nascutului alimentatia de care are nevoie pentru a creste si a se dezvolta normal. Spre exemplu nou-nascutii prea slabi sau prematurii nu pot sa suga si adorm dupa cateva inghitituri, lasand sanul din gurita. In acest caz este necesar mulsul sau utilizarea unei pompe pentru colectarea laptelui.
Sugarii lenesi la supt au suferit adesea la nastere si sunt foarte somnolenti. In timpul icterului fiziologic o mare parte dintre nou-nascuti se alimenteaza mai greu; de obicei ei trag de cateva ori din san, se opresc si adorm. In acest caz este nevoie de multa indemanare si rabdare din partea mamei care trebuie sa completeze cantitatea de lapte necesara bebelusului.
Nou-nascutii la care nasterea a fost prelungita, cei care s-au nascut in stare de asfixie sau nu au tipat dupa nastere refuza sa suga in primele zile, chiar daca au o greutate normala. Daca lezarea creierului nu a fost foarte grava, ei incep sa suga in decurs de cateva zile. Dupa ce dispar manifestarile patologice bebelusii vor fi pusi regulat la san, mulgandu-se apoi laptele ramas; daca insa in creier s-au produs dereglari mari, manifestate in primele zile prin convulsii si/sau cianoza, nou-nascutul va fi pus la repaus total, evitandu-se orice efort si facandu-se minimum de manevre. Se va incerca alimentatia cu laptele muls, dar cu pipeta, lingurita sau biberonul.
Daca nou-nascutul a supt cateva zile mai mult sau mai putin bine, iar apoi refuza dintr-o data sanul, inseamna ca a intervenit ceva deosebit : imbolnavire sau o greseala din partea mamei. De obicei este vorba de o obstructie nazala provocata de un guturai sau de o infectie a mucoasei bucale. Iata de ce, dupa ce este adus acasa din maternitate, bebelusul trebuie protejat de variatiile prea mari de temperatura si ferit de contactul cu persoanele racite.
Greselile pe care le poate face mama si care pot duce la dificultati de supt din partea nou-nascutului sunt: rigiditatea orarului, fortarea nou-nascutului sa suga trezindu-l din somn, bruscarea orarului, bruscarea sugarului in timpul suptului, nervozitatea sau nepriceperea. Cauzele cele mai frecvente ale intarcarii precoce la nou-nascutul sanatos sunt lipsa de dorinta si de vointa de a alapta din partea mamei, greselile in tehnica alaptarii si utilizarea biberonului.
Biberonul este dusmanul nr 1 al sanului pentru nou-nascutii care din primele zile sunt hraniti cand la san, cand la biberon.Exista si o explicatie cat se poate de simpla : sugarul, ca orice fiinta umana, are tendinta la comoditate, iar efortul depus pentru a trage din biberon este de sapte ori mai mic decat cel depus pentru supt. Cu timpul, cand este pus la san, bebelusul tipa sau pur si simplu refuza sa suga, iar atunci mamei nu ii mai ramane decat solutia de a-si mulge laptele si de a-l da nou-nascutului cu biberonul. In concluzie nu se va folosi biberonul concomitent cu alimentatia la san decat pentru un motiv intemeiat, iar orificiul tetinei nu trebuie sa fie prea mare.
Regurgitatia este eliminarea pe gura de aer si de cantitati mici de lapte nemodificat, la scurt timp dupa supt. Varsaturile se deosebesc de regurgitatii prin faptul ca laptele este adesea modificat si proiectat la distanta, sunt mai abundente si survin de cele mai multe ori la un interval mai mare dupa masa. Daca nu sunt insotite de alte tulburari generale, sunt rare si neregulate, in cantitati mici si nu se insotesc de scadere importanta in greutate, se va continua alaptarea. Daca apar brusc varsaturi numeroase, se suspenda o masa de lapte si se inlocuieste cu ceai, pentru a pune in repaus tubul digestiv.
Multi sugari alimentati la san prezinta in primele saptamani scaune dese, moi sau lichide, verzi, cateodata explozive, care apar de obicei la fiecare masa. Daca bebelusul creste si are o stare generala buna, nu se va lua nici o masura dietetica sau de tratament; se va urmari daca nu cumva este vorba despre supraalimentatie, se va pastra o igiena riguroasa a pielii, iar aplicatiile de pudre sau crème se vor face cu discernamant, la indicatia medicului.
Unele malformatii ale gurii ( gura de lup si buza de iepure ) sau encefalopatii grave fac imposibila alaptarea. In cazul asta, mama este obligata sa isi extraga laptele si sa il dea nou-nascutului cu pipeta, cu sonda, cu lingurita sau, mai tarziu, cu biberonul.
Unii nou-nascuti adorm cand sunt pusi la san si constata ca nu gasesc suficient lapte. Foamea ii va trezi insa in momentul cand sunt asezati in pat, pentru ca este mai putin cald sau mai putin moale decat in bratele mamei. Altii, mai infometati si mai vioi, vor reactiona cu vehementa daca nu gasesc lapte suficient, tipa, se zbat si isi sucesc capul in toate partile, incearca din nou sanul, se enerveaza si reincep sa urle. In situatiile de genul acesta mamica poate incerca sa puna sugarul cateva minute la celalalt san, unde poate ca laptele vine mai usor; daca adoarme, mama va misca incet mamelonul in gurita nou-nascutului sau va bate usor cu un deget obrazul sau nasul acestuia.
In nici un caz nou-nascutul nu va fi mentinut la san mai mult de 15 minute. Mentinerea prelungita a sugarului la san il face sa-si formeze un reflex de somn la san si de cate ori va fi pus sa suga, va adormi imediat.