6 Cele mai frecvente greseli ale a parintilor in hranirea copilului.

Pentru a crește și a se dezvolta armonios, copiii au nevoie de o alimentație echilibrată și diversificată, de aceea, atunci când refuză să mănânce sau consumă doar anumite tipuri de alimente, părinții se simt frustrați și neputincioși.

Astfel, mulți părinți (sau bunici, bone, etc) ajung să recurgă la tehnici precum:

• mituirea („dacă mănânci asta, atunci vei primi și ....”)
• rușinarea („fratele tău / alți copii mănâncă asta, tu de ce nu mănânci?!”)
• pedepsirea („dacă nu mănânci, nu te mai uiți la desene!”)
• amenințarea („dacă nu mănânci, o să-i spun lui tati!”)
• șantajul emoțional („dacă mă iubești, atunci mănâncă puțin din asta!”)
• forțarea („nu te dai jos de la masă, până nu termini din farfurie!”).

Aceste tehnici pot părea că funcționează pe termen scurt, însă pe termen lung afectează negativ atât alimentația copilului (care, ca răspuns, va refuza tot mai multe alimente), cât și relația lui cu mâncarea (și cu părintele, desigur!). Altfel spus, dacă ne dorim un copil mofturos, care urăște mâncarea și refuză fiecare masă, acestea sunt tehnicile pe care ar trebui să le folosim. Știm însă că nici un părinte nu-și dorește asta!

Încercarea de a controla dacă și cât mănâncă este principala greșeală pe care o fac părinții, în hrănirea copilului. Lupta pentru putere, când vine vorba de mâncare, determină și mai multe dificultăți de hrănire. Este responsabilitatea copilului să hotărască dacă mănâncă și când să se oprească din mâncat.

Și atunci, ce-i rămâne mamei de făcut? Ei bine, rolul mamei (sau al adulților care se ocupă de hrănirea copilului) este unul foarte important, deoarece copilăria timpurie reprezintă perioada optimă pentru dezvoltarea unei relații sănătoase cu mâncarea. Pentru a duce la îndeplinire acest obiectiv, pe termen lung, mama are următoarele responsabilități, când vine vorba de hrănirea copilului:

• Să ofere alimentele potrivite. Mama (sau alți adulți care se ocupă de hrănirea copilului) are responsabilitatea de a-i oferi copilului o varietate de alimente nutritive (ex. 3 tipuri de alimente la fiecare masă), astfel încât copilul să poată alege ce și cât mănâncă dintre aceste alimente. Responsabilitatea mamei este de asemenea să ofere diversitate în alimentație (respectiv, să ofere copilului alimente diferite în fiecare zi, pe cât posibil).
• Să ofere mâncare la intervale regulate de timp. Nu trebuie să așteptăm până când copilul strigă „Mi-e foame!” pentru a-i oferi mâncare. Uneori, cei mici au dificultăți în a se opri dintr-o activitate plăcută pentru a se hrăni. Oferind mâncare la intervale regulate de timp (de preferat chiar la aproximativ aceeași oră din zi), acest lucru devine predictibil, iar copiii iubesc predictibilitatea, pentru că îi ajută să se simtă în siguranță, și scade lupta pentru control și putere. De asemenea, mesele regulate dezvoltă reflexul de foame (corpul nostru se obișnuiește să primească mâncare la anumite intervale de timp). Nu îl forțați însă să mănânce dacă refuză, și nici nu oferiți alimente între mese.
• Să ofere alimentele într-un cadru potrivit. Ați auzit probabil că mulți adulți mănâncă în fața televizorului, pe biroul de la serviciu, sau în fața laptopului. Au apărut, de altfel, campanii care promovează „pauza de masă” și îi încurajează pe oameni să își facă timp pentru a lua masa fără a fi distrași de alte activități. Însă, așa cum spuneam, obiceiurile bune se formează din copilărie. Așadar, învățați copilul să mănânce la masă, fără televizor, tabletă, jucării, etc, astfel încât să poată fi atent la mâncare și la senzațiile (gust, miros, culori, savoare, textură, etc) pe care i le oferă alimentele. Fiind atent la activitatea pe care o face (respectiv, să mănânce), poate să își dea seama când este sătul. Chiar și la gustări, așezați-vă la masă, sau așezați-vă pe o bancă dacă sunteți în parc.
• Să facă din mâncat o activitate plăcută. E important ca mama (sau alți adulți care se ocupă de hrănirea copilului) să mănânce împreună cu copilul, la masă, și să facă în așa fel încât masa să fie un moment plăcut. Cum: vorbiți cu copilul, nu îi faceți observații despre ce / cum / cât mănâncă, nu îi aranjați mâncarea în farfurie, îndemnați-l să miroasă și să atingă alimentele pe care le mănâncă (să le descopere).

sursa: https://www.facebook.com/PsihologiaAlimentatiei/

• Mai departe