trei reprezentanti, pe care i-au trimis la curtea imparateasca. Au fost alese urmatoarele pasari: gangurul, mierla si privighe­toarea. Cele alese nu au stat mult pe ginduri sa se sfatu­iasca, ci se pornira in graba spre curtile imparatesti, fi­indca timpul cand trebuiau sa se prezinte imparatului se apropiase.

Gangurul, ca unul care are imbracamintea cea mai aleasa si cea mai frumoasa, fiind acoperit cu pene aurii, care stralucesc foarte frumos la lumina soarelui, fu lasat sa mearga inainte, ba nu numai ca il lasara, ci inca si el sin­gur se puse in fruntea celorlalte doua si nici pe una n-o lasa de fel sa mearga inaintea lui.
Mierla mergea si ea in urma lui, zicand ca ea, ca una care are cioc auriu, ca si penele gangurului, si imbracamintea nea­gra si stralucitoare ca matasea, trebuie sa mearga in urma lui.
Privighetoarea insa, fiind mai mica la faptura si avind imbracamintea cea mai simpla, ramase in urma si mergea cu capul plecat si umila spre curtea imparatului.
privighetoareaCum ajunse gangurul la curtea imparateasca si intra inlauntru, imparatul, vazindu-l ca e asa de frumos aranjat si ca are o statura foarte impunatoare, il primi cu cea mai mare cinste, il puse apoi in fruntea mesei si-l pofti sa cante. Gangurul, mandru si plin de fala, incepu a canta. Imparatul fu foarte multumit cu cintecul lui si-l lauda.

Intra apoi mierla. Imparatul, cum o vazu si pe aceasta, indata ii intinse si ei un scaun poftind-o sa stea langa masa si sa cante. Incepind a canta, mierla impresiona mult mai placut si canta mult mai frumos decat gangurul.

La urma sosi si privighetoarea si se pleca plina de umi­linta pana la pamint dinaintea imparatului. Vazind-o ca e asa de mica, de prizarita, umila si nebagata in seama, imparatul se mira ce cauta la curtea lui si de aceea o intreba, cam rastit, cu ce treburi a venit, fara insa sa o pof­teasca sa saza, cum facuse cu ceilalti doi oaspeti care in­trasera inaintea ei.
- Apoi, de, Inaltate Pmparate, - zise privighetoarea umil de langa usa, unde ramasese de cand intrase inauntru -, sa nu va fie cu suparare si cu banat, sunt aleasa si trimisa de catre neamurile mele la Inaltimea voastra ca si eu sa va cant un cantec.
- Canta-mi, dara - zise imparatul zimbind -, sa te vad si pe tine ce poti.
Privighetoarea, necutezind macar sa-si indrepte privirea spre imparat, isi drese mai intii glasul si apoi incepu a canta, dar colea, cum stie ea sa cante, nu cum cantara cele­lalte...
Imparatul, cand o auzi cantind, ramase uimit de frumu­setea cantecului ei. Un glas asa de duios, dulce, placut si fermecator n-a mai auzit de cand s-a trezit el pe lume. Privighetoarea, prin cantecul ei, a bagat sub covata pe cei­lalti doi cintareti de mai inainte. Si dupa ce a sfirsit ea acuma de cintat, imparatul n-o mai lasa sa stea la usa, ci o puse pe dinsa in locul gangurului, in fruntea mesei, totdeodata si „prima", adica darul cel mai mare, mai frumos si mai pretios, care era menit pentru cel mai bun cintaret, iar dupa ce s-a sfarsit acuma masa, dupa ce toti oaspetii, citi au fost la acea masa poftiti, s-au sculat de la dinsa, ea a fost aceea care a pornit prima in fruntea celor­lalti doi cintareti, chiar daca imbracamintea ei e cu mult mai simpla decat a gangurului si a mierlei.

Mierla, care cantase ceva mai frumos decat gangurul, sa dus in urma privighetorii. Gangurul insa, cu toata statura lui cea domneasca, cu toata frumusetea imbraca­mintei sale, ramase indarat si, iesind umilit si rusinat de la imparatul, se duse acuma cel din urma.
Si de atunci apoi, de cand au fost aceste trei pasari la imparatul lor ca sa-i cante la masa, a ramas privighetoarea cea mai renumita si mai maiastra cantareata dintre toate neamurile pasarilor. Fiecare pasare cantatoare trebuie sa-si plece capul si sa se inchine inaintea ei.

 

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4

Mai multe articole