Copilul la 3 – 6 ani: Cresterea si dezvoltarea

Odata ce a implinit varsta de 4 ani copilul atinge deja un grad de dezvoltare motorie care-i permite executarea unor miscari cu diferite segmente ale corpului, cum ar fi mersul pe tricicleta, dar si miscari cu dificultate crescuta: sarituri, catarat, balans etc. Desigur, nu este o regula, pentru ca nu toti copii sunt atat de energici; unii prefera de exemplu sa stea mai linistiti si sa coloreze, sa modeleze din plastilina sau pur si simplu sa asculte povesti.

La 3 ani copilul urca scarile alternand picioarele, iar la 4 ani face acelasi lucru dar si la coborare. Din acest moment nu mai are stare: plin de o energie debordanta, el este intr-o continua miscare: alearga, face galagie, tine cu tot dinadinsul sa-si ajute parintii la treburile din casa si este foarte incantat atunci cand reuseste sa ridice un obiect mai greu. A invatat deja sa foloseasca periuta de dinti, pieptenul, dar si sa manuiasca bine un creion. Liniile si figurile desenate sunt din ce in ce mai bine facute si stie chiar sa taie cu foarfeca urmarind o linie dreapta.

Pentru parintii care doresc sa urmareasca evolutia motricitatii copilului exista cateva teste:

1. Testul pentru motricitate globala. Aceasta tehnica urmareste aruncarea si prinderea unei mingi, daca si cat se poate tine pe un picior, sare intr-un picior, merge pe calcaie sau pe varfuri, inainte si inapoi, sau cum urca si coboara scarile.

2. Testul pentru motricitatea fina. Este un test care urmareste daca poate spre exemplu sa faca un turn din 8 cuburi, sa traga o linie verticala dreapta, sa copieze un cerc, un romb, etc.

La 3 - 4 ani copilul are un interes crescut fata de obiectele din jur pe care le compara, le pune unele peste altele, le sorteaza dupa forma sau culoare si ... le demonteaza ( sau „le distruge"daca ar fi sa ii intrebam pe parinti). Poate sa deosebeasca sunete de tot felul, fredoneaza chiar unele cantece simple si face miscari ritmice.

Limbajul. La 3 ani copilul d-voastra deja se exprima suficient de bine pentru a fi inteles. Dialogul dintre el si membrii familiei se imbogateste pe zi ce trece considerabil, mai ales datorita contactului cu alti copii si educatoarele de la gradinita. Il auzim spunand de nenumarate ori "EU", ceea ce dovedeste faptul ca se recunoaste la persoana intai. Tot in aceasta perioada apar in vocabularul lui cuvintele "TU" si "EL".

Notiunea de timp este perceputa ceva mai incet. Usor-usor copilul va intelege ce este timpul si va invata sa foloseasca verbele nu numai la prezent, ci si la viitor si imperfect.

Potopul de intrebari. Aceasta este varsta intrebarilor ce par sa nu se mai sfarseasca, de cele mai multe ori spre exasperarea parintilor: „De ce?", „Cum?" „Pentru ce?" sunt doar cateva exemple dintre intrebarile la care parintii, oricat de ocupati sau obositi ar fi, sunt datori sa-i raspunda prin cuvinte simple, ajutandu-l astfel sa isi imbogateasca si mai mult cunostintele si limbajul. Veti vedea ca este multumit atunci cand constata ca i se raspunde cu rabdare si ca nevoia de a intreba si a sti este luata in serios de cei "mari".

De fapt ceea ce doreste copilul nu este cunoasterea in sensul intelectual, ci sentimentul de certitudine, de calauzire in lumea incalcita care i se deschide in fata. Sunt parinti care habar nu au ce sa raspunda la unele dintre intrebarile copilului si aleg explicatii logice, total de neinteles pentru copil. Nu vor face insa altceva decat sa il deruteze si mai mult. Este nevoie de explicatii simple, pe intelesul copilului, cu notiuni si exemple din lumea lui. Alti parinti se enerveaza, considera intrebarile ca fiind plictisitoare si agasante si nu se feresc sa exprima asta in fata copilului. Gresit! Copilul se va simti neinteles si frustrat in dorinta lui de a deveni si el un om „mare".

Sfat! Povestirea unor istorioare simple, rasfoirea impreuna a cartilor cu diverse ilustrate, unele jocuri educative contribuie in egala masura la imbogatirea bagajului de cuvinte. Putin cate putin veti vedea cum copilul incepe sa-si exprime prin vorbe gandurile, multumirea fata de ceva anume dar si dezaprobarea.

Obiceiuri nu tocmai bune. Intre 3 si 6 ani avem de-a face cu perioada cuvintelor si expresiilor grosolane, triviale. Copilul le aude si le pronunta apoi cu o satisfactie provocatoare, mai ales daca este furios sau daca nu i se face un moft. Majoritatea parintilor devin in aceste momente alarmati si nemultumiti, il cearta sau chiar il pedepsesc. Gresit! Copilul nu cunoaste sensul real al acestor cuvinte; dimpotriva, atunci cand le rosteste el are un sentiment de putere si are impresia ca este si el "mare" atata timp cat se exprima asa cum o fac oamenii mari din jurul lui atunci cand sunt suparati. Cel mai bine ar fi ca parintii sa nu dramatizeze, sa-si controleze chiar ei tonul si expresiile atunci cand sunt suparati si sa ii arate copilului, prin cuvinte pe intelesul lui, si prin expresia fetei ca nu sunt de acord cu astfel de expresii. O alta abordare si mai nociva este atunci cand adultii se amuza si uneori chiar il incurajeaza pe copil sa foloseasca aceste expresii nu tocmai "frumoase".

Dificultati de limbaj. Lipsa timpului, oboseala accentuata si stres-ul sunt doar cativa din factorii care contribuie la multe intarzieri de vorbire. Dezvoltarea limbajului depinde in mare masura de interactiunea permanenta dintre copil si persoanele din jurul lui, iar lipsa unei educatii echilibrate si a timpului acordat copilului restrang stimularea verbala a acestuia. Astfel de situatii se observa mai ales in familiile dezorganizate sau cu numeroase certuri.
Tulburarile de vorbire au cauze foarte numeroase, cu prognosticuri foarte diferite. Diagnosticul precis necesita de obicei consultarea mai multor specialisti: un neuropsihiatru, un oto-rino-larin-golog familiarizat cu problemele de audiometrie infantila, un pediatru si un logoped.

Comportamentul social. In jurul varstei de 3 ani interesul copilului este concentrat asupra adultilor pe care ii ia drept model in tot ceea ce face. Un an mai tarziu isi dezvolta chiar si o anumita independenta si nu mai este asa usor de dirijat. La 5 - 6 ani copilul participa cu placere la activitatile adultului si se bucura de fiecare data cand este incurajat ca a facut un lucru bun. Cresc interesul si dorinta de a se juca cu alti copii si de a se intrece cu acestia, incepe sa accepte reguli simple de comportare, iar cu timpul reuseste chiar sa treaca propriile dorinte pe plan secundar si sa caute compania altor copii.

• Prec
• Mai departe