Interviul a aparut sub titlul: „In cabinetul meu am ucis un oras ca Smeredvo, fara sa stiu ce fac". Iata o parte din acest interviu:

 

- Dr. Stoian Adasevic, sunteti cunoscut ca un mare specialist in obstetrica ginecologie din Belgrad, dar din 1988 am inteles ca nu mai faceti avorturi, si chiar ati devenit un mare adversar al lor. Si acum pregatiti intemeierea „Asociatiei pentru protectia vietii umane si a familiei". Insa, timp de 6 ani ati efectuat aproximativ 60.000 de avorturi. Si odata chiar ati afirmat: „Am ucis un oras ca Smeredvo".

- Cred ca orasul Smeredvo are mai putini cetateni, aproximativ 45.000. Eu am ucis fara sa fiu constient de ceea ce fac! Dar am inteles ca nimeni nu are dreptul sa ucida, nici ca soldat, nici ca ginecolog, si cu atat mai putin ca „ucigas platit", care asteapta dupa colt. Am inteles in sfarsit ca este vorba de o fiinta umana ca si mine. Dupa „legea crestina" n-am dreptul sa ucid nici o fiinta umana, nascuta sau nenascuta. In viata umana exista schimbari cantitative si calitative, una dintre schimbarile calitative este inceputul vietii umane, prin unirea a doua celule, masculina si feminina (spermatozoid si ovul) intr-o singura fiinta. Cand vedem aceasta, intelegem ca din momentul fertilizarii, pana la moarte, fiinta umana in esenta este aceeasi.

- Ati incetat avorturile. Vreun fapt concret a avut influenta asupra deciziilor dumneavoastra?

- S-a intamplat cand una dintre rudele mele a venit cu logodnica lui la mine sa ii fac un avort. Cand am inceput sa fac acest avort, prima oara am scos „mana" care a cazut pe fata de masa care era plina de tinctura de iod si „mana" a inceput sa se miste deoarece un nerv a cazut in tinctura si astfel a dat comanda „mainii" sa se miste. Inainte de a-mi continua lucrul am gasit ceva pe dibuite si mi-a trecut prin minte: „Nu mi-ar placea sa fie un picior". De fapt, era un chiar un „picior". Mi-am concentrat toata atentia sa nu cada in alcool, dar in acel moment ceva s-a rasturnat si cateva instrumente au cazut cu zgomot. Am tresarit si am scapat „piciorul" care a cazut pe masa si nervul a atins alcoolul, acum si „piciorul" se misca la fel ca mana. Am continuat si am agatat din nou ceva. Era „inima" care zvacnea.
Mi-aduc aminte ca o sora de langa mine m-a intrebat daca ma simt rau. In fata mea zacea "inima" care misca, vedeam miscarile „piciorului" si „mana" care se contractau. Numai cu vreo zece minute inainte, pe ecranul ecografului vazusem totul functionand... Din acel moment m-am cutremurat si am inteles ca avortul este intr-adevar ucidere!!!

(traducere din lb. Engleza de pr. prof. Vasile Mihoc, Pro-Vita Sibiu) preluat de pre site ww.provita.ro

 

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4

Mai multe articole