Index articole

Concluzii

Studiul STAKES referitor la decesele asociate sarcinii este fără repros. Este un studiu bazat pe date concrete, într-o tara cu o evidentă medicală centralizată. Desi este posibil ca un număr de femei care au decedat în intervalul investigat să fi născut sau să fi avortat în afară Finlandei, si să nu fi fost identificate în evidenŃa medicală, nu există nici un motiv să credem ca aceste câteva cazuri ar fi modificat dramatic rezultatele prezentate mai sus.

În mod cert, procentul de femei care au murit în decursul unui an de la avort este semnificativ mai ridicat decât cel al femeilor care au dus sarcina până la termen sau au avut avorturi spontane. Acest lucru este valabil si pentru mortile din cauze naturale si pentru sinucideri, accidente sau omoruri. În plus, studiul subliniază dificultatea definirii clare si identificării deceselor maternale. Doar 22 de procente din certificatele de deces ale femeilor au mentiuni asupra ultimei sarcini.

Din nefericire, adesea nu există un mod clar de a determina dacă apare o legătură fundamentală între decese si o sarcină anterioară, nastere, pierdere de sarcină sau avort.

Potrivit afirmatiilor conducătorului studiului STAKES, Mika Gissler, în evidentele de sănătate maternală din întreaga lume, "nu există un consens privitor la cazurile care ar trebui considerate morti maternale. Pun probleme, de exemplu, unele cazuri de cancer, atac cerebral, astm, ciroză hepatică, pneumonie asociată cu gripă, anorexie si multe morti violente cum ar fi sinuciderile, omuciderile si accidentele." [21]

Privind retrospectiv asupra noŃiunii predefinite a ceea ce constituie un deces legat de sarcină, echipa STAKES a precizat faptul că decesele în rândul femeilor în urma unei sarcini nu pot fi usor detectate atunci când un studiu se bazează doar pe cercetarea unei perioade post operatorii pe termen scurt. Acest lucru este adevărat, în special în cazul unui avort. Decesele după un avort nu sunt, de multe ori, catalogate în acest fel, decât dacă moartea a survenit pe masa de operatie, uneori nici atunci.

Examinând toate certificatele de deces si toate evenimentele legate de femeile însărcinate în anul anterior, echipa STAKES a eludat problema de bază a pre-definirii tipurilor de decese incluse sau excluse din evidenŃele mortalitătii materne.

Chiar si acest studiu are defectele lui. Limitarea evidentă este dată de faptul că cercetătorii au examinat doar un singur an din istoria reproductivă a femeilor care au murit în perioada de studiu. De vreme ce tentativele de suicid sunt adesea asociate cu datele de comemorare a avortului, unele decese în urma sinuciderilor sau accidentelor care au avut loc la mai mult de un an după perioada avortului au fost probabil omise.

După cum se poate vedea în Fig. 6, distribuŃia sinuciderilor pe lună, în urma perioadei de sarcină, indică un nivel ridicat de sinucideri la sapte până la zece luni de la avort. Acestea pot corespunde unei reactii comemorative negative coincizând cu data la care s-ar fi născut copilul avortat. O crestere similară se observă în rândul femeilor care au pierdut sarcinile spontan, vârful fiind cu aproximativ două luni mai devreme, probabil din cauză că avorturile spontane se petrec, de regulă, la o vârstă mai redusă a sarcinii în comparatie cu avorturile induse.

 

Figura 6: Rata sinuciderilor după evenimentele legate de sarcină

 

Un alt dezavantaj al perioadei de studiu de un singur an este acela că setul de date nu evidentiază durata efectului protector al nasterii, sau, din contră, durata pe parcursul căreia procentul de decese al celor care au avortat rămâne ridicată. Un studiu pe o perioadă mai extinsă de timp ar fi necesar pentru identificarea acestor efecte pe termen lung.

În final, studiul STAKES nu răspunde la întrebarea dacă femeile care s-au sinucis sau au murit în urma comportamentului riscant după avort aveau sau nu tendinte auto-distructive si înainte de acest eveniment. Există si această posibilitate. Femeile înclinate spre asumarea de riscuri sunt mai predispuse să rămână însărcinate si să aleagă avortul. În astfel de cazuri, în care avortul nu pare a fi cauza de bază a problemelor, acesta a contribuit probabil la deteriorarea psihologică si a devenit o cauză a decesului.

Pe de altă parte, reiese si din alte studii, că multe femei care nu aveau în trecut comportament auto-distructiv l-au adoptat ca rezultat direct al experientelor traumatice provocate de avort.

Nu se stie dacă acest ultim grup reprezintă o parte mică sau mare a celor care au murit în perioada studiată de STAKES.

Amănunte mai putin cunoscute pot fi scoase la iveală studiind evidentele medicale ale femeilor în cauză pe o perioadă anterioară de câtiva ani. Este posibil ca înainte de încercările de sinucidere să fi existat o incidenŃă crescută de tratamente în urma accidentelor, tratamente psihologice, alte sarcini pierdute care pot fi asociate cu un risc crescut de viitoare decese prin sinucidere, omucideri sau accidente.

Sustinătorii avortului vor pleda, cu sigurantă, pentru faptul că avorturile nu au "determinat" niciunul dintre aceste decese, ci că acele femei aveau doar tendinte auto-distructive sau erau bolnave si, oricum, ar fi murit. Este un argument fragil, de vreme ce este clar că aceste date dovedesc efectul protector al nasterii. Chiar si femeile care s-au sinucis după nastere au asteptat să se nască întâi copilul si abia apoi si-au luat viata.

Este probabil că cea mai bună metodă pentru a ajută femeia cu tendinte auto-distructive să-si

schimbe viata si să-i constientizeze valoarea este aceea de a o încuraja să pretuiască viata copilului ei nenăscut. Pe de altă parte, este clar că a ajuta o femeie cu înclinatii spre autodistrugere să facă un avort, îi va agrava tendintele auto-distructive.

Aceste concluzii subliniază importanta de a impune clinicilor în care se fac avorturi să urmărească în trecutul femeilor care vor să avorteze cazuri de tentative de sinucidere, comportament sauto-distructiv si instabilitate psihică. Esecul în căutarea acestor factori de risc este pură neglijentă. În plus, psihologii clinicilor care dezinformează pacientele spunând ca avortul este mai sigur decât nasterea ar trebui să fie considerati răspunzători pentru practici mincinoase si campanii de dezinformare.

Articol Publicat în original în The Post-Abortion Review *, nr. 8(2) aprilie-iunie 2000, Elliot  Institute, Il, SUA.

Traducere si adaptarede AsociaŃia Pro-vita pentru NăscuŃi si NenăscuŃi – Filiala Bucuresti

www.provitabucuresti.ro

 

NOTE

* http://afterabortion.info/index.html

1. Gissler, M., et. al., "Pregnancy-associated deaths in Finland 1987-1994 — definition problems and benefits of record linkage," Acta Obsetricia et Gynecolgica Scandinavica 76:651-657 (1997).

2. Mika Gissler, Elina Hemminki, Jouko Lonnqvist, "Suicides after pregnancy in Finland: 1987-94: register linkage study" British Medical Journal 313:1431-4, 1996.

3. McFadden, A., "The Link Between Abortion and Child Abuse," Family Resources Center News (January 1998) 20.

4. S. J. Drower, & E. S. Nash, "Therapeutic Abortion on Psychiatric Grounds," South African Medical Journal 54:604-608, Oct. 7, 1978; B. Jansson, Acta Psychiatrica Scandinavia 41:87, 1965.

5. David Reardon, "Psychological Reactions Reported After Abortion," The Post-Abortion Review, 2(3):4-8, Fall 1994; Anne C. Speckhard, The Psychological Aspects of Stress Following Abortion (Kansas City: Sheed & Ward, 1987); Vincent Rue, "Traumagenic Aspects of Elective Abortion: Preliminary Findings from an International Study" Healing Visions Conference, June 22, 1996

6. Christopher L. Morgan, et. al., "Mental health may deteriorate as a direct effect of induced abortion," letters section, BMJ 314:902, 22 March, 1997.

7. E. Joanne Angelo, "Psychiatric Sequelae of Abortion: The Many Faces of Post-Abortion Grief," Linacre Quarterly 59:69-80, May 1992; David Grimes, "Second-Trimester Abortions in the United States, Family Planning Perspectives" 16(6):260; Myre Sim and Robert Neisser, "Post-Abortive Psychoses," The Psychological Aspects of Abortion, ed. D. Mall and W.F. Watts, (Washington D.C.: University Publications of America, 1979).

8. Carl Tischler, "Adolescent Suicide Attempts Following Elective Abortion," Pediatrics 68(5):670, 1981.

9. "Psychopathological Effects of Voluntary Termination of Pregnancy on the Father Called Up for Military Service," Psychologie Medicale 14(8):1187-1189, June 1982; Angelo, op. cit.

10. B. Garfinkle, H. Hoberman, J. Parsons and J. Walker, "Stress, Depression and Suicide: A Study of Adolescents in Minnesota" (Minneapolis: University of Minnesota Extension Service, 1986)

11. Esther R. Greenglass, "Therapeutic Abortion and Psychiatric Disturbance in Canadian Women," Canadian Psychiatric Association Journal, 21(7):453-460, 1976; Helen Houston & Lionel Jacobson, "Overdose and Termination of Pregnancy: An Important Association?" British Journal of General Practice, 46:737-738, 1996.

12. Elizabeth Rosenthal, "Women's Suicides Reveal China's Bitter Roots: Nation Starts to Confront World's Highest Rate," The New York Times, Sunday January 24, 1999, p. 1, 8.

13. R.F. Badgley, D.F. Caron, M.G. Powell, Report of the Committee on the Abortion Law, Minister of Supply and Services, Ottawa, 1977:313-319.

14. Jeff Nelson, "Data Request from Delegate Marshall" Interagency Memorandum, Virginia Department of Medical Assistance Services, Mar. 21, 1997.

15. Carl Tischler, "Adolescent Suicide Attempts Following Elective Abortion," Pediatrics 68(5):670, 1981; E. Joanne Angelo, Psychiatric Sequelae of Abortion: The Many Faces of Post-Abortion Grief," Linacre Quarterly 59:69-80, May 1992.

16. D.C. Reardon and P.G. Ney, "Abortion and Subsequent Substance Abuse" Am J Drug Alcohol Abuse 26(1):61-75.

17. David Reardon, "Psychological Reactions Reported After Abortion," The Post-Abortion Review, 2(3):4-8, Fall 1994

18. Personal communication with Mika Gissler, March 8, 2000.

19. D. Berkeley, P.L. Humphreys, and D. Davidson, "Demands Made on General Practice by Women Before and After an Abortion," J. R. Coll. Gen. Pract. 34:310-315, 1984.

20. Philip G. Ney, Tak Fung, Adele Rose Wickett and Carol Beaman-Dodd, "The Effects of Pregnancy Loss on Women's Health," Soc. Sci. Med. 48(9):1193-1200, 1994.

21. Gissler, et.al. (1997) 652.

Vizitati www.provitabucuresti.ro  pentru alte materiale despre protejarea vietii!

 

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4

Mai multe articole