Index articole

Însă statisticile pe baza cărora se fac astfel de afirmaŃii sunt eronate iar afirmaŃia "avortul este mult mai sigur decât nasterea" ignoră complet gradul ridicat al altor complicaŃii de natură fizică sau psihică asociate avortului. Un studiu recent privitor la asocierea sarcină-mortalitate, desfăsurat în Finlanda, arată că riscul decesului în interval de un an de la avort este de câteva ori mai ridicat decât în cazul unei pierderi de sarcină sau al nasterii. [1]

Un nou studiu privind rata mortalitătii în urma avortului

Acest studiu bazat pe date statistice a fost publicat de STAKES, departamentul de analiză statistică din cadrul Centrului National de Cercetare si Dezvoltare în domeniul Sigurantei si Sănătătii din Finlanda. În efortul de a evalua precizia rapoartelor privitoare la mortalitatea maternă, cercetătorii STAKES au studiat arhiva certificatelor de deces pentru toate femeile aflate la vârsta reproducerii (15-49 de ani), care au murit între 1987 si 1994 - un total de 9.192 de femei. Apoi au trecut în revistă baza naŃională de date privitoare la sănătate, căutând evenimente legate de perioada de sarcină pentru fiecare dintre gravide, pe durata a 12 luni premergătoare decesului.

Cercetătorii STAKES au identificat un număr de 281 de femei care au murit la un an de la sarcină. Rata mortalităŃii la 100.000 de cazuri a fost de 27 pentru femeile care au născut, 48 pentru femeile care au pierdut sarcinile sau au avut sarcini ectopice si 101 pentru cele care au avortat. Cercetătorii au calculat apoi media deceselor în raport cu vârsta, folosind rata decesului femeilor care nu au fost însărcinate ca standard sau grup de control (1:1).

 

 

Fig. 1. Numărul total al morŃilor (în ordine: fără sarcină, nastere, pierdere spontană, avort)

 

Fig. 1 arată faptul că rata deceselor femeilor în anul în care au născut este jumătate din cea a femeilor care nu erau însărcinate, în timp ce femeile care au avortat au 1,76 risc de deces în anul care urmează avortului în comparatie cu femeile care nu sunt însărcinate. În comparatie cu femeile care duc sarcina la termen, femeile care avortează sunt de 3,5 ori mai predispuse să moară în decurs de un an de la avort.

Cifre ca acestea variază din punct de vedere statistic de la an la an, de la tară la tară si între diferite studii. Din acest motiv, cercetătorii raportează întotdeauna bine cunoscutul procent de "95% acuratete". Aceasta înseamnă că datele disponibile indică faptul că 95% din studiile similare vor raporta un rezultat apropiat de cel al raportului în cauză.

De exemplu, procentul estimat de 0,50 referitor la nasteri, are un interval de acuratete între 0,32 si 0,78. Cu alte cuvinte, este posibil ca în 95% din timp, procentul estimat al deceselor după nastere să se găsească între 32 si 78 de procente din rata femeilor care nu sunt însărcinate. Intervalul de acuratete de 95% pentru decesele în urma avortului a fost estimat la între 1,27 si 2,42 din rata anuală a femeilor care nu erau însărcinate.

 

Fig. 2. Deces în urma sinuciderii

 

Folosind un subset al acelorasi date, cercetătorii STAKES au raportat că riscul de deces în urma sinuciderii în decurs de un an de la avort era de peste sapte ori mai mare fată de riscul sinuciderii imediat după nastere [2]. Dintre cazurile de sinucidere, două erau corelate si cu infanticidul. Exemple de tentative de sinucidere/infanticid post-avort au fost, de asemenea, descoperite si în Statele Unite. [3]

Aceste rezultate au fost publicate de STAKES într-un studiu recent. Dintre cele 281 de femei care au decedat în decurs de un an de la ultima sarcină, 77 (27%) s-au sinucis. Figura 2 prezintă procentul per an al sinuciderilor în cele trei grupuri de sarcină comparativ cu grupul de control reprezentat de femeile care nu au fost însărcinate.

De notat este faptul că riscul sinuciderilor după o nastere era la jumătate fată de populatia generală de femei. Acest lucru confirmă datele studiilor precedente care au arătat că o sarcină dusă la termen reduce riscul sinuciderii. [4]

Avortul, pe de altă parte, este clar legat de o crestere dramatică a ratei de sinucideri. Aceste date statistice sunt coroborate cu studii bazate pe interviuri care au demostrat constant un nivel foarte ridicat de gânduri de sinucidere (30-55 de procente) si raportări de tentative de sinucidere (7-30 de procente) în rândul femeilor care au făcut un avort [5]. În multe dintre aceste studii, femeia intervievată a desemnat explicit avortul drept cauză a impulsului sinucigas.

Publicarea datelor privitoare la sinucidere de către STAKES a încurajat cercetătorii de la Autoritatea de Sănătate South Glamorgan din Marea Britanie să-si examineze propriile date privitoare la tentativele de sinucidere înainte si după evenimentele legate de sarcină. Au descoperit că printre femeile care au avortat există o trecere de la o rată a tentativelor de sinucidere relativ "normală", înaintea avortului, la o crestere semnificativă a sinuciderilor după un avort. După perioada de sarcină, există o rată a tentativelor de sinucidere de 8,1 /1.000 de femei între cele care au avortat, comparativ cu doar 1,9 dintre cele care au născut.

Rata crescută a tentativelor de sinucidere că urmare a avorturilor era evidentă în rândul femeilor sub 30 de ani. Ca si în exemplele oferite de STAKES, nasterea era asociată cu un risc semnificativ scăzut al tentativelor de suicid. Cercetătorii de la South Glamorgan au ajuns la concluzia că datele lor nu sustin punctul de vedere potrivit căruia sinuciderea în urma avortului derivă dintr-o sănătate mentală precară, anterioară actului, cel puŃin comparativ cu tentativele raportate că fiind anterioare unui avort. Mai mult decât atât, "cresterea riscului de sinucidere după un avort indus poate fi consecinŃa procedurii în sine." [6]

Interpretarea acestor studii statistice este înlesnită de numeroase publicatii care descriu cazuri particulare de sinucidere în urma avortului [7]. În multe cazuri tentativa sau chiar sinuciderea pusă în practică sunt intenŃionat sau subconstient plănuite să coincidă cu data de comemorare a avortului sau cu data la care s-ar fi născut copilul avortat [8]. Au fost raportate si încercări de sinucidere în rândul părinŃilor de sex masculin. [9]

Adolescentii sunt în general supusi unui risc mai mare de sinucidere si avort. Printr-un sondaj în rândul adolescentelor, cercetătorii de la Universitatea din Minnesota au descoperit că rata tentativelor de suicid în decursul a sase luni înaintea studiului a crescut de zece ori, de la 0,4 procente pentru fetele care nu au avortat în decursul acestei perioade la 4 procente pentru cele care au făcut un avort. [10] Alte studii arată că riscul de sinucidere după un avort este crescut în rândul femeilor care au avut o istorie a tulburărilor psihice sau tendinŃe de suicid. [11]

Merită stiut faptul că cea mai crescută rată a sinuciderilor la nivel mondial, în rândul femeilor, este în China. Aici sunt înregistrate 56 de procente din sinuciderile în rândul femeilor [12]. Este singura Ńară în care se sinucid mai multe femei decât bărbati. Rata sinuciderilor în rândul femeilor din China, de sub 45 de ani, este de două ori mai ridicată ca aceea a bărbatilor chinezi. Oficialitătile guvernamentale păr să nu aibă nici o explicatie pentru acest fapt.

Conform tradiŃiei, familiile chineze pun mare preŃ pe familiile numeroase, mai ales în comunitătile rurale. După moartea lui Mao Tse-Tung, care Ńinea la acest tip de familii, China a instaurat brutala politică a nasterii unui singur copil. Acest efort al controlului demografic încurajat de guvern si organizatiile de planning familial din Occident a cerut o practicare pe scară largă a avortului, inclusiv a avortului fortat si infanticidului, în special pentru copii de sex feminin. Stiută fiind legătura dintre avort si sinucidere, mai poate fi vreo îndoială că femeile din China, orientate spre maternitate, fortate acum de familie si comunitate să ia parte la aceste atrocităti sunt mai predispuse la sinucidere?

Decesul in urma accidentelor

În Finlanda, cercetătorii STAKES au raportat că riscul decesului în urma accidentelor este de patru ori mai ridicat pentru femeile care au făcut un avort în anul precedent morŃii fată de femeile care au dus sarcina la termen. Dintre cele 281 de femei care au murit în cursul anului ultimei sarcini, 57 (20%) au decedat în urma rănilor atribuite accidentelor.

Încă odată s-a dovedit faptul că nasterea are un efect protectiv. Femeia care a născut are riscul de a suferi un accident fatal redus la jumătate, raportat la totalul populatiei. Pe de altă parte, asa cum se vede în Fig. 3, femeile care au avortat sunt de peste două ori mai predispuse la un accident fatal în raport cu numărul total de femei.

 

Fig. 3. Morti prin accident

 

Acest lucru indică faptul că o femeie cu copil nou-născut este probabil mai atentă la evitarea riscurilor care pot pune în pericol propria persoană sau copilul. Contrar acestora, femeile care au făcut un avort sunt, aparent, mult mai aplecate spre asumarea de riscuri care le-ar pune în pericol viata.

Aceste date sunt în concordantă cu cel putin alte două studii care au dovedit că femeile care au avortat au necesitat de mai multe ori tratamente pentru leziuni în urma accidentelor în anul care a urmat avortului.

Într-un studiu al unui program medical finantat de guvernul canadian, cercetătorii au ajuns la concluzia că femeile care au făcut un avort în urmă cu un an au urmat tratamente pentru tulburări mentale cu 41% mai frecvent decât cele care au suferit postpartum si cu 25% mai des pentru traumatisme sau alte circumstanŃe rezultate din episoade violente. [13]

În mod similar, un studiu al Serviciului de asigurări Medicaid din Virginia, SUA, a constatat că femeile care au recurs la avorturi finantate de stat au acuzat cu 62% mai multe tulburări mentale (rezultând costuri cu 43% mai ridicate) si cu 12% mai multe tratamente în urma accidentelor (rezultând cheltuieli cu 52% mai ridicate), în comparatie cu esantionul de femei asigurate de Medicaid. [14]

Este foarte posibil ca aceste decese, clasificate drept accidente, să fi fost, de fapt sinucideri.

Cazuri de femei care în urma avortului, adesea în stare de ebrietate, si-au zdrobit deliberat masinile în accidente, cu intentia de a se sinucide au fost raportate atât de către consilierii post avort cât si de către literatura de specialitate. [15]

Este posibil, de asemenea, ca multe dintre aceste decese să fie pur si simplu relationate cu asumarea unor riscuri mult mai mari de către femeile care au făcut un avort. Acest lucru se poate întâmpla pentru simplul fapt că unora dintre femei nu le mai păsa dacă trăiesc sau mor după un avort. Alte femei pot căuta refugiul în "auto-medicatie", un fel de depresie si o crestere a adrenalinei care adesea se asociază cu asumarea unor riscuri. Pe lângă aceste

lucruri, alcoolismul si abuzul de substanŃe sunt efecte dovedite ale avortului, ambele crescând riscul de a suferi un accident fatal. [16]

Decesul în urma crimei

Studiul STAKES a evidenŃiat că 14 (5%) din cele 281 de femei au fost ucise. Cele mai multe decese au survenit printre femeile care au avortat. Asa cum se vede din Fig. 4, riscul de a muri în urma unui omor a fost de peste patru ori mai ridicat pentru femeile aflate după un avort decât riscul omuciderii în rândul populaŃiei în general. Aceste cifre, dacă le însumăm la cele indicate în graficele de suicid si deces prin accident, întăresc ideea că femeile care

avortează sunt mai predispuse la angajarea în acŃiuni riscante.

 

Fig. 4. Morti prin omucidere

 

Sondajul Institutului Elliot pe un esantion de 256 de femei care au făcut avort a descoperit că aproape 60% dintre acestea au afirmat că au început să devină mai usor irascibile după acest episod, 48% că au devenit mult mai violente la supărare. TendinŃele crescute de furie si violentă după avort au fost adesea asociate cu abuzul de substanŃe si tendintele de sinucidere.

[17] Cu alte cuvinte, femeile predispuse la violenŃă sunt si cele mai înclinate spre ideea de "a renunta la viată". Este o combinatie periculoasă care poate duce foarte simplu la confruntări cu alte persone, confruntări ce pot fi fatale.

În studiul STAKES, un număr de 6 decese în urma traumatismelor au fost înregistrate ca "morti violente neclarificate". În aceste cazuri cercetătorii nu au putut stabili dacă moartea a survenit în urma unui accident, a unei sinucideri sau a unui omor.

Deces din cauze naturale

Din cele 281 de decese, 127 (45%) au fost atribuite morŃii din cauze naturale. În Figura 5 se poate vedea că procentul deceselor din cauze naturale în decursul unui an după sarcină este mai mic decât procentul deceselor femeilor care nu au fost însărcinate. Implicatia evidentă a acestui fapt este aceea ca femeile capabile de a rămâne însărcinate sunt mai sănătoase si mai putin predispuse deceselor din cauze naturale decât femeile care nu pot sau nu vor să rămână însărcinate. Cu alte cuvinte, femeile mai predispuse la morti survenite în urma bolilor sunt cele mai putin predispuse să fi rămas însărcinate în decursul ultimului an al vietii.

Comparând avorturile cu nasterile, observăm totusi, că riscul decesului din cauze naturale este semnificativ mai ridicat (60% mai mare în acest esantion), pentru femeile care si-au provocat avortul în anul anterior mortii, în comparatie cu al femeilor care au dus sarcina la termen sau au suferit un avort spontan.

 

Fig. 5. MorŃi din cauze naturale

O explicaŃie posibilă ar fi aceea ca femeile care au decis să avorteze erau deja într-o stare fizică proastă si au recurs la avort pentru a-si proteja viata. Această ipoteză a fost infirmată de cercetătorii de la STAKES, după ce examinarea probelor a demonstrat ca o singură femeie din acest grup a avortat din motive ce tineau de sănătatea personală. Datele concrete vor sustine punctul de vedere conform căruia avortul induce un stress fizic si psihic nenatural asupra femeii si poate avea ca rezultat un impact negativ asupra stării generale de sănătate.

Această teorie este sustinută de un studiu din 1984 care examinează numărul de îngrijiri medicale solicitat de femei cu un an înainte si un an după avort. Cercetătorii au dovedit că în mod normal există o crestere de 80% în numărul vizitelor la doctor si de 180 de procente a numărului vizitelor din motive psihosociale după avort. [19]

Zece ani mai târziu, un alt studiu pe un număr de 1.428 de pacienti, alesi aleator pe baza programărilor la 69 de cabinete ale medicilor generalisti, a dezvăluit faptul că pierderea de sarcină si în special avortul este asociat semnificativ cu o înrăutăŃire a stării generale de sănătate. [20] O femeie, cu cât a suferit mai multe pierderi de sarcină, cu atât are o stare de sănătate mai proastă. O pierdere recentă de sarcină este mult mai strâns legată de un declin al stării de sănătate decât o pierdere de sarcină urmată de o nastere.

Cercetătorii au descoperit că si pierderile de sarcină sunt asociate cu o înrăutătire a stării de sănătate, dar avortul provocat a fost mult mai puternic asociat cu acest lucru si mult mai frecvent identificat de către femei ca o cauză a îmbolnăvirilor. Mai mult de 20% dintre femeile participante la studiu au simŃit nevoia moderată sau acută de a beneficia de ajutor profesionist pentru rezolvarea pierderii suferite.

Urmărind aceste date, Dr. Philip Ney, conducătorul echipei de cercetători, a ajuns la concluzia că durerea fizică sau psihologică în urma pierderii unui copil prin pierderea sarcinii sau avort are un efect determinant asupra sănătătii unor femei. Ney supune atentiei câteva posibile motive: (1) depresia determină dereglarea sistemului imunitar, (2) conflictul psihologic consuma energia care ar putea fi, în alte conditii, directionată spre obiceiuri mai sănătoase, (3) starea de deznădejde prelungită si nerezolvată poate distrage femeia de la grijă pentru problemele de sănătate sau poate genera confuzie în interpretarea situatiilor si evenimentelor. În completarea acestor factori, avortul a fost relationat cu probleme de tulburări de somn, de alimentatie, abuz de substante periculoase, fiecare dintre acestea putând avea un impact negativ direct asupra sănătătii femeii.

Concluzii

Studiul STAKES referitor la decesele asociate sarcinii este fără repros. Este un studiu bazat pe date concrete, într-o tara cu o evidentă medicală centralizată. Desi este posibil ca un număr de femei care au decedat în intervalul investigat să fi născut sau să fi avortat în afară Finlandei, si să nu fi fost identificate în evidenŃa medicală, nu există nici un motiv să credem ca aceste câteva cazuri ar fi modificat dramatic rezultatele prezentate mai sus.

În mod cert, procentul de femei care au murit în decursul unui an de la avort este semnificativ mai ridicat decât cel al femeilor care au dus sarcina până la termen sau au avut avorturi spontane. Acest lucru este valabil si pentru mortile din cauze naturale si pentru sinucideri, accidente sau omoruri. În plus, studiul subliniază dificultatea definirii clare si identificării deceselor maternale. Doar 22 de procente din certificatele de deces ale femeilor au mentiuni asupra ultimei sarcini.

Din nefericire, adesea nu există un mod clar de a determina dacă apare o legătură fundamentală între decese si o sarcină anterioară, nastere, pierdere de sarcină sau avort.

Potrivit afirmatiilor conducătorului studiului STAKES, Mika Gissler, în evidentele de sănătate maternală din întreaga lume, "nu există un consens privitor la cazurile care ar trebui considerate morti maternale. Pun probleme, de exemplu, unele cazuri de cancer, atac cerebral, astm, ciroză hepatică, pneumonie asociată cu gripă, anorexie si multe morti violente cum ar fi sinuciderile, omuciderile si accidentele." [21]

Privind retrospectiv asupra noŃiunii predefinite a ceea ce constituie un deces legat de sarcină, echipa STAKES a precizat faptul că decesele în rândul femeilor în urma unei sarcini nu pot fi usor detectate atunci când un studiu se bazează doar pe cercetarea unei perioade post operatorii pe termen scurt. Acest lucru este adevărat, în special în cazul unui avort. Decesele după un avort nu sunt, de multe ori, catalogate în acest fel, decât dacă moartea a survenit pe masa de operatie, uneori nici atunci.

Examinând toate certificatele de deces si toate evenimentele legate de femeile însărcinate în anul anterior, echipa STAKES a eludat problema de bază a pre-definirii tipurilor de decese incluse sau excluse din evidenŃele mortalitătii materne.

Chiar si acest studiu are defectele lui. Limitarea evidentă este dată de faptul că cercetătorii au examinat doar un singur an din istoria reproductivă a femeilor care au murit în perioada de studiu. De vreme ce tentativele de suicid sunt adesea asociate cu datele de comemorare a avortului, unele decese în urma sinuciderilor sau accidentelor care au avut loc la mai mult de un an după perioada avortului au fost probabil omise.

După cum se poate vedea în Fig. 6, distribuŃia sinuciderilor pe lună, în urma perioadei de sarcină, indică un nivel ridicat de sinucideri la sapte până la zece luni de la avort. Acestea pot corespunde unei reactii comemorative negative coincizând cu data la care s-ar fi născut copilul avortat. O crestere similară se observă în rândul femeilor care au pierdut sarcinile spontan, vârful fiind cu aproximativ două luni mai devreme, probabil din cauză că avorturile spontane se petrec, de regulă, la o vârstă mai redusă a sarcinii în comparatie cu avorturile induse.

 

Figura 6: Rata sinuciderilor după evenimentele legate de sarcină

 

Un alt dezavantaj al perioadei de studiu de un singur an este acela că setul de date nu evidentiază durata efectului protector al nasterii, sau, din contră, durata pe parcursul căreia procentul de decese al celor care au avortat rămâne ridicată. Un studiu pe o perioadă mai extinsă de timp ar fi necesar pentru identificarea acestor efecte pe termen lung.

În final, studiul STAKES nu răspunde la întrebarea dacă femeile care s-au sinucis sau au murit în urma comportamentului riscant după avort aveau sau nu tendinte auto-distructive si înainte de acest eveniment. Există si această posibilitate. Femeile înclinate spre asumarea de riscuri sunt mai predispuse să rămână însărcinate si să aleagă avortul. În astfel de cazuri, în care avortul nu pare a fi cauza de bază a problemelor, acesta a contribuit probabil la deteriorarea psihologică si a devenit o cauză a decesului.

Pe de altă parte, reiese si din alte studii, că multe femei care nu aveau în trecut comportament auto-distructiv l-au adoptat ca rezultat direct al experientelor traumatice provocate de avort.

Nu se stie dacă acest ultim grup reprezintă o parte mică sau mare a celor care au murit în perioada studiată de STAKES.

Amănunte mai putin cunoscute pot fi scoase la iveală studiind evidentele medicale ale femeilor în cauză pe o perioadă anterioară de câtiva ani. Este posibil ca înainte de încercările de sinucidere să fi existat o incidenŃă crescută de tratamente în urma accidentelor, tratamente psihologice, alte sarcini pierdute care pot fi asociate cu un risc crescut de viitoare decese prin sinucidere, omucideri sau accidente.

Sustinătorii avortului vor pleda, cu sigurantă, pentru faptul că avorturile nu au "determinat" niciunul dintre aceste decese, ci că acele femei aveau doar tendinte auto-distructive sau erau bolnave si, oricum, ar fi murit. Este un argument fragil, de vreme ce este clar că aceste date dovedesc efectul protector al nasterii. Chiar si femeile care s-au sinucis după nastere au asteptat să se nască întâi copilul si abia apoi si-au luat viata.

Este probabil că cea mai bună metodă pentru a ajută femeia cu tendinte auto-distructive să-si

schimbe viata si să-i constientizeze valoarea este aceea de a o încuraja să pretuiască viata copilului ei nenăscut. Pe de altă parte, este clar că a ajuta o femeie cu înclinatii spre autodistrugere să facă un avort, îi va agrava tendintele auto-distructive.

Aceste concluzii subliniază importanta de a impune clinicilor în care se fac avorturi să urmărească în trecutul femeilor care vor să avorteze cazuri de tentative de sinucidere, comportament sauto-distructiv si instabilitate psihică. Esecul în căutarea acestor factori de risc este pură neglijentă. În plus, psihologii clinicilor care dezinformează pacientele spunând ca avortul este mai sigur decât nasterea ar trebui să fie considerati răspunzători pentru practici mincinoase si campanii de dezinformare.

Articol Publicat în original în The Post-Abortion Review *, nr. 8(2) aprilie-iunie 2000, Elliot  Institute, Il, SUA.

Traducere si adaptarede AsociaŃia Pro-vita pentru NăscuŃi si NenăscuŃi – Filiala Bucuresti

www.provitabucuresti.ro

 

NOTE

* http://afterabortion.info/index.html

1. Gissler, M., et. al., "Pregnancy-associated deaths in Finland 1987-1994 — definition problems and benefits of record linkage," Acta Obsetricia et Gynecolgica Scandinavica 76:651-657 (1997).

2. Mika Gissler, Elina Hemminki, Jouko Lonnqvist, "Suicides after pregnancy in Finland: 1987-94: register linkage study" British Medical Journal 313:1431-4, 1996.

3. McFadden, A., "The Link Between Abortion and Child Abuse," Family Resources Center News (January 1998) 20.

4. S. J. Drower, & E. S. Nash, "Therapeutic Abortion on Psychiatric Grounds," South African Medical Journal 54:604-608, Oct. 7, 1978; B. Jansson, Acta Psychiatrica Scandinavia 41:87, 1965.

5. David Reardon, "Psychological Reactions Reported After Abortion," The Post-Abortion Review, 2(3):4-8, Fall 1994; Anne C. Speckhard, The Psychological Aspects of Stress Following Abortion (Kansas City: Sheed & Ward, 1987); Vincent Rue, "Traumagenic Aspects of Elective Abortion: Preliminary Findings from an International Study" Healing Visions Conference, June 22, 1996

6. Christopher L. Morgan, et. al., "Mental health may deteriorate as a direct effect of induced abortion," letters section, BMJ 314:902, 22 March, 1997.

7. E. Joanne Angelo, "Psychiatric Sequelae of Abortion: The Many Faces of Post-Abortion Grief," Linacre Quarterly 59:69-80, May 1992; David Grimes, "Second-Trimester Abortions in the United States, Family Planning Perspectives" 16(6):260; Myre Sim and Robert Neisser, "Post-Abortive Psychoses," The Psychological Aspects of Abortion, ed. D. Mall and W.F. Watts, (Washington D.C.: University Publications of America, 1979).

8. Carl Tischler, "Adolescent Suicide Attempts Following Elective Abortion," Pediatrics 68(5):670, 1981.

9. "Psychopathological Effects of Voluntary Termination of Pregnancy on the Father Called Up for Military Service," Psychologie Medicale 14(8):1187-1189, June 1982; Angelo, op. cit.

10. B. Garfinkle, H. Hoberman, J. Parsons and J. Walker, "Stress, Depression and Suicide: A Study of Adolescents in Minnesota" (Minneapolis: University of Minnesota Extension Service, 1986)

11. Esther R. Greenglass, "Therapeutic Abortion and Psychiatric Disturbance in Canadian Women," Canadian Psychiatric Association Journal, 21(7):453-460, 1976; Helen Houston & Lionel Jacobson, "Overdose and Termination of Pregnancy: An Important Association?" British Journal of General Practice, 46:737-738, 1996.

12. Elizabeth Rosenthal, "Women's Suicides Reveal China's Bitter Roots: Nation Starts to Confront World's Highest Rate," The New York Times, Sunday January 24, 1999, p. 1, 8.

13. R.F. Badgley, D.F. Caron, M.G. Powell, Report of the Committee on the Abortion Law, Minister of Supply and Services, Ottawa, 1977:313-319.

14. Jeff Nelson, "Data Request from Delegate Marshall" Interagency Memorandum, Virginia Department of Medical Assistance Services, Mar. 21, 1997.

15. Carl Tischler, "Adolescent Suicide Attempts Following Elective Abortion," Pediatrics 68(5):670, 1981; E. Joanne Angelo, Psychiatric Sequelae of Abortion: The Many Faces of Post-Abortion Grief," Linacre Quarterly 59:69-80, May 1992.

16. D.C. Reardon and P.G. Ney, "Abortion and Subsequent Substance Abuse" Am J Drug Alcohol Abuse 26(1):61-75.

17. David Reardon, "Psychological Reactions Reported After Abortion," The Post-Abortion Review, 2(3):4-8, Fall 1994

18. Personal communication with Mika Gissler, March 8, 2000.

19. D. Berkeley, P.L. Humphreys, and D. Davidson, "Demands Made on General Practice by Women Before and After an Abortion," J. R. Coll. Gen. Pract. 34:310-315, 1984.

20. Philip G. Ney, Tak Fung, Adele Rose Wickett and Carol Beaman-Dodd, "The Effects of Pregnancy Loss on Women's Health," Soc. Sci. Med. 48(9):1193-1200, 1994.

21. Gissler, et.al. (1997) 652.

Vizitati www.provitabucuresti.ro  pentru alte materiale despre protejarea vietii!

 

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4

Mai multe articole