Intreruperea voluntara a sarcinii (IVS)
Este vorba de renuntarea voluntara a femeii sau a cuplului la sarcina, renuntare ce se soldeaza cu expulzarea produsului sarcinii, respectiv fatul. Aceasta procedura medicala este controlata de reguli foarte stricte, cu atat mai mult cu cat, in ultimii zeci de ani metodele contraceptive au evoluat foarte mult.
In ciuda acestui fapt, in continuare, intre 10 si 20% din sarcinii se soldeaza cu IVS. Este o decizie luata din motive mai mult sau mai putin subiective ce au la baza de multe ori motive precum unele antecedente medicale specifice, lipsa posibilitatilor materiale, somajul , lipsa unei locuinte, si de cele mai multe ori lipsa dorintei de a isi asuma responsabilitatea cresterii unui copil. De asemenea, unele femei pun pe primul loc in viata cariera, motiv pentru care deseori aleg o intrerupere de sarcina pentru a nu-si periclita viitorul in activitatea profesionala.
In general, prin lege, perioada in care se poate practica intreruperea voluntara a sarcinii IVS este limitata in functie de stat la circa primele 12 saptamani de sarcina. De altfel, insasi implicarea medicala in aceasta actiune are ca singur scop protejarea femeii ce decide sa apeleze la IVS de consecintele nefaste ale unui avort empiric. Femeie trebuie sa constientizeze ca intreruperea unei sarcini este de fapt un mod de a ucide un copil.
Ceea ce insa, putine femei constientizeaza este faptul ca o intrerupere voluntara de sarcina nu este o decizie usoara, cu atat mai mult cu cat este vorba de o actiune ireversibila ce duce inevitabil la moartea fatului. De aceea, multe femei ce trec prin aceasta situatie raman marcate psihic si au nevoie de consiliere de specialitate.
Intreruperea medicala a sarcinii (IMS)
In aceasta situatie, desi efectul final este acelasi ca si in cazul IVS, decizia este luata de doi medici, dintre care unul specialist, care, in urma evaluarii cazului pacientei constata ca o continuare a sarcinii poate sa ii puna in pericol viata acesteia. Un astfel de caz este cel in care embrinonul s-a pozitionat gresit (ex: in interiorul uneia dintre trompele uterine) motiv pentru care, chiar si lasata sa continue sarcina nu are nici o sansa de a fi finalizata.
Pentru a putea identifica din timp orice anomalie sau problema, medicina moderna apeleaza la ecografii. Acestea, in mod tipic, se fac in lunile 3,5 si 8 de sarcina, insa, in cazuri speciale ( complicatii medicale, toxicomanie, diabet, etc), se poate apela ceva mai des la aceasta metoda de observatie. De asemenea, spre deosebire de cazurile de intrerupere voluntara de sarcina, IMS poate fi practicata aproape oricand in decursul celor noua luni.
In aceasta situatie, foarte important este modul in care li se aduce la cunostiinta parintilor situatia si cum sunt ghidati sa procedeze mai departe. De cele mai multe ori este necesara interventia unui psiholog deoarece socul produl de aflarea unei asemenea vesti este extraordinar de mare, celor doi parinti, dar in special mamei fiindu-le extrem de greu sa treaca peste aceasta veste.Un aspect care trebuie mentionat este acela ca, la mai putin de sase luni, bebelusii nascuti morti nu sunt recunoscuti juridic si, deci, nu sunt nici macar inregistrati ca membri ai familiei.
Evident ca nici pentru mama si nici pentru partenerul ei, nu este o situatie usoara peste care sa se poata trece cu mare usurinta. De altfel in occident exista centre specializate in consilierea cuplurilor ce trec prin asemenea situatii, centre special create pentru a sprijini familiile respective in momentele lor cele mai dificile.
- Detalii
-
Categorie: despre Avort
