Nasterea in apa - optimizarea nasterii pe cale naturala

Apa, datorită circuitului deosebit de elaborat pe care îl desfăşoară în interiorul, la suprafaţa şi în atmosfera Pământului, precum şi întinderii sale (cca. 75% din componenţa Pământului, 90% din componenţa fătului, 82% din componenţa fiinţei vii), conţine toate informaţiile, energiile, conceptele, supraconceptele, programele şi algoritmii specifici ai acestei planete, fiind astfel cel mai complex element al Pământului.

Ca atare aceasta încă de la începutul populării planetei a fost folosită constant în ritualuri, ca simbol (de ex.: în astrologie este un semn important alături de aer, foc, pământ) etc.

Naşterea în apă a fost practicată (atât pe teritoriul României de astăzi, cât şi în alte părţi ale lumii) din timpuri stravechi, astfel noua fiinţă beneficiind încă din prima clipă a vieţii extrauterine de o baie de informatii si energii benefice, completându-şi toate necesităţile, chiar înainte de prima respiraţie. Din această cauză este indicată, după expulzie, menţinerea nou născutului în apă între 1 - 5 min., în funcţie de necesităţile sale specifice.

Aceasta reprezintă însă numai 46% din totalul cauzelor care situează acest tip de naştere pe primul loc din punct de vedere al beneficităţii (atât pentru mamă, cât şi pentru copil). Celelalte două cauze sunt:

• dispariţia forţei de frecare determinate de diferenţa de mediu lichid - aer pe care o suportă nou născutul în procesul de expulzie la trecerea prin canalul osos - după eliminarea lichidului amniotic la ruperea membranelor (50% din cantitatea totală; 20% eliminându-se în momentul expulsiei şi restul de 30% după) - traumatizantă atât pentru acesta, cât şi pentru mamă (care suferă din această cauză leziuni la nivelul vulvei, perineului etc.); naşterea în apă determină diminuarea cu până la 30% a durerilor specifice travaliului, cât şi a celor din momentul expulziei (34%); datorita muierii si elasticizarii tesuturilor implicate in expulzia fatului se poate evita epiziotomia

• purificarea nou născutului.

De-a lungul timpului această modalitate de naştere a fost din ce în ce mai puţin folosită, până la dispariţie (cca. 100 d.Hr.) datorită schimbarilor culturale si pierderii cunostintelor legate de nasterea in apa.

A fost reluată la scară largă în urmă cu aproximativ 45 - 50 de ani în fosta Uniune Sovietică, unde s-a experimentat timp îndelungat acest tip de naştere, urmarindu-se imbunatatirea si optimizarea acestui proces (medicii obstetricieni făcând specializări în acest sens). Astfel in decursul cercetarilor, s-a constatat că prezenţa unui delfin în bazinul în care are loc naşterea uşurează şi accelerează mult mai mult acest proces. Acesta, prin gradul mare de iubire pe care il manifesta, atat in privinta mamei, dar mai ales fata de fat, asigura o atmosfera mai armonioasa, mai pasnica pe toata durata procesului (a se vedea influentele deosebit de benefice pe care acest animal le are asupra copiilor cu dizabilitati in programul educativ al acestora). De asemenea, in Marea Britanie si SUA practicarea acestei metode a fost combinata cu libertatea - sustinuta de organizarea eficienta si competenta a mamosilor si asistentilor specializati - alegerii locului nasterii (acasa, in sanatorii specializate etc.) avand un mare succes si in prezent.

In prezent, exista mai multe maternitati private unde viitoarele mamici pot opta pentru aceasta modalitate de nastere in conditii foarte bune.

Se recomanda doritoarelor sa faca un control la medicii de specialitate ai acestei clinici in vederea primirii avizului favorabil. De asemenea, este benefic pentru acestea practicarea catorva sedinte de gimnastica acvatica atat inainte de nastere, cat si dupa pentru refacerea supletii tesuturilor implicate in evolutia sarcinii.

Autor: Gheorghiu Monalisa

• Prec
• Mai departe