Oamenii poseda pe suprafata globulelor rosii diferite structuri proteice (antigene) care determina atat grupele sanguine cat si Rh-ul persoanei respective. Se stie ca exista patru grupe sanguine: 0, A, B si AB. Dupa frecventã, repartitia pe grupe sanguine a populatiei Romaniei se prezintã astfel: 33% grupa 0; 43% grupa A, 16% grupa B si 8% grupa AB.

Grupele de Rh au fost descoperite in anul 1940 de catre Karl Landsteiner si Alexander Wiener in cadrul experimentelor pe maimutele Rhesus, de la care s-a pastrat si numele. Cu 40 de ani in urma, Karl Landsteiner a identificat cele patru grupe de sange A, B, AB si 0, descoperire ce a facut transfuzia sa devina o cale sigura. Factorul Rh descrie compatibilitatea dintre tipurile de sange implicand si grupele de sange Rh. Acestea joaca un rol important in transfuzie si obstetrica.

Ce este factorul Rh?

Fiecare persoana are una din cele patru grupe sangvine, iar acestea sunt determinate in functie de antigenele gasite in celulele sangvine. Antigenele sunt proteine ce se gasesc la suprafata celulelor sangvine si pot genera un raspuns din partea sistemului imun. Factorul Rh este o proteina ce se gaseste la suprafata unei hematii (celula rosie de sange). 85% din populatie are factorul Rh si se spune ca acestia sunt Rh pozitiv, iar cei care nu au, sunt Rh negativ.

Organismul unei persoane, care nu are Rh pe hematii si primeste o transfuzie cu sange care are Rh (de la un donator Rh pozitiv) va reactiona ca si cum ar lua contact cu un corp strãin ( la fel cum reacøioneazã la bacterii, virusuri sau aløi corpi strãini cu care organismul intrã in contact). in consecintã, va incerca sã distrugã acest Rh, insã Rh-ul fiind atasat hematiilor, organismul le va distruge si pe ele. Astfel apar accidentele postransfuzionale, care se manifestã asemãnãtor unei anemii (boalã in care scade numãrul globulele rosii din sange).

Rh pozitiv sau Rh negativ?

rh-in-sarcinaDaca doriti sa aveti un copil, este foarte important, ca ambii parinti sa faca teste de sange, pentru a se afla grupa de sange, precum si existenta de RH pozitiv sau RH negativ. In cazul in care, mama are Rh negativ, iar tatal are Rh pozitiv, fatul poate mosteni Rh-ul tatalui, si ca este posibil sa apara probleme.

Daca mama are Rh negativ si tatal are Rh pozitiv probabilitatea ca si copilul sa aiba Rh pozitiv este 50%. Se dezvolta o incompatibilitate intre sangele mamei si sangele copilului. Asa cum in orice reactie imunologica, un antigen care nu este cunoscut de organismul gazda va determina dezvoltarea unor anticorpi care vor incerca eliminarea antigenului respectiv. In cazul factorului Rh, sangele copilului fiind Rh pozitiv (deci poseda pe suprafata eritrocitelor factorul Rh), vine in contact cu sangele mamei (Rh negativ), deci se vor dezvolta anticorpi impotriva factorului Rh.

Incompatibilitatea Rh la prima sarcina nu este o problema, pentru ca, in mod normal, in viata intrauterina sangele fatului nu intra in circulatia sanguina materna. Totusi in timpul nasterii (sau unui avort) sangele mamei si sangele copilului se amesteca, in circulatia mamei se vor dezvolta anticorpii.

Acesti anticorpi devin periculosi doar la sarcinile ulterioare. Traverseaza placenta intrind in circulatia fetala si vor distruge eritrocitele fatului (boala hemolitica al noului nascut).

Care pot fi efectele incompatibilitatii de Rh?

La prima sarcina incompatibilitatea Rh nu afecteaza nici sanatatea mamei nici sanatatea copilului, dar la urmatoarele sarcini anticorpii formati pot cauza probleme serioase la noul nascut: anemie severa, icter, afectarea sistemului nervos central, in situatii extreme chiar si moartea copilului. Chiar daca mama a avut doar o sarcina incompleta datorita unui avort spontan sau a unui avort provocat, si exista incompatibilitate de RH se considera a doua sarcina si apar si problemele specifice de incompatibilitate de RH

In formele sale mai usoare incompatibilitatea de Rh produce hemoliza (distrugerea eritrocitelor). In urma distrugerii eritrocitelor se eliberereaza in sange hemoglobina care se transforma in bilirubina. Bilirubina este responsabila de culoarea galbena a mucoaselor si pielii (icter). Concentratia bilirubinei devenind foarte mare ajunge sa se depoziteaza in sistemul nervos central determinind aparitia simptomelor neurologice (kernicterus).

Hydrops fetalis este o complicatie severa a incompatibilitatii Rh. In urma hemolizei masive se dezvolta o anemie severa cu insuficienta cardiaca, edema, insuficienta respiratorie, chiar si moarte.

Cum se previne si cum se trateaza incompatibilitate Rh?

In cazul de incompatibilitate de RH, prevenirea este cel mai potrivit tratament. In cazul gravidelor, la care exista riscul de a sa se dezvolte incompatibilitatea Rh, la prima sarcina se administreaza imunoglobulina Rh ( in saptamina 28 de sarcina si la 72 ore de la nastere), aceasta va preveni dezvoltarea anticorpilor.

Imunoglobulina Rh se administreaza de fiecare data cand exista sansa ca sangele mamei sa intre in contact cu sangele fatului (avort, amniocenteza, nastere, orice sangerare in timpul sarcinii).  Daca medicul constata ca totusi s-au dezvoltat anticorpi-anti-Rh, sarcina va fi monitorizata (o concentratie mica de anticorpi nu pune in pericol viata fatului).

Metode terapeutice in cazul de incompatibilitate RH pozitiv cu RH negativ

Fototerapia: nou nascutul se expune la lampa ultravioleta, bilirubina din sange transformindu-se astfel intr-o substanta nontoxica, hidrosolubila, eliminindu-se prin urina. Fototerapia necesita si o hidratare adecvata.

Transfuzia sanguina: este utilizata petnru restabilirea circulatiei noului nascut sau a fatului cind nivelul bilirubinei din sange este foarte mare, anemia este foarte severa, eliminindu-se astfel si anticorpii.

 

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4

Mai multe articole