Ce fel de copil ai tu? Cat de bine iti cunosti copilul?

Există copii care reprezintă combinații ale tuturor acestor nevoi, cu una sau două preponderente. Noi toți le avem pe toate, dar una ne este vitală. Fără satisfacerea ei, nu există creștere interioară. Fiecare ne încărcăm bateriile în mod diferit.

Cu toate astea, o orbire tare ciudată a părinților și a dascălilor îi împinge să își dorească numai copii raționali și analitici. Ca și cum restul sunt defecți. Ii învinovățim în clase, îi rușinăm, le tot repetăm că dacă ar vrea, ar putea fi la fel ca acea minoritate care ne convine nouă.

Nu. Copiii au moduri mentale de operare tare diferite și, de obicei, nu fac lucruri pentru că nu vor, ci pentru că nu pot. Nu pot fi altfel decât ei înșiși. A le reproșa lor că nu sunt liniștiți, cuminți, nemișcați în bănci, focusați pe sarcină până se sună e ca și cum ai reproșa copacilor că au frunze cu forme diferite, mării că își schimbă culoarea sau munților că au și văi după creste colțuroase.

Sistemul nostru e defect. E conceput să uniformizeze și să pună în copii, când n-au nicio apărare, îndoiala de sine, sentimentul că sunt nepotriviți până ce îi potrivim noi comodității și conveniențelor noastre de adulți obosiți