De ce sa citim copiilor povesti terapeutice?

Foarte multe povesti pentru copii au un mesaj educativ. Povestile terapeutice sunt, de regula, scurte si se adreseaza unei probleme specifice pe care o are personajul principal (impulsivitate, timiditate, agresivitate, gelozie fraterna, neincredere in sine, abilitati sociale scazute etc.). 

Ele se folosesc de metafore si simboluri pentru a-i ajuta pe copii sa adopte metode sanatoase de coping. Pot oferi copiilor niste optiuni cu privire la ce este de facut intr-o situatie dificila. De asemenea, contin solutii creative si indirecte la probleme – de aceea, copii au un sentiment de siguranta. Ii ajuta sa se distanteze emotional de propriul necaz, sa vada ca si altii trec prin aceleasi incercari si, mai mult, reusesc sa le faca fata cu succes. Sunt povesti in care se descrie suferinta personajului principal, modul in care el a fost ajutat sau a muncit ca sa izbandeasca si, la final, consecintele benefice ale efortului depus.

Care sunt functiile povestilor terapeutice?

Povestile terapeutice sunt speciale si des utilizate in psihoterapia copiilor pentru ca au cateva functii foarte importante (vezi Sempronia Filipoi, Basme terapeutice pentru copii, adolescenti si parinti):

• functia de oglinda (in povestea sau in basmul terapeutic se proiecteaza nevoile emotionale ale copilului; oglindirea propriei probleme in poveste distanteaza copilul de experientierea conflictului in viata reala, se intrerupe victimizarea lui si se sugereaza o iesire din situatie);
• functia de model (se dezvaluie niste moduri posibile de a face fata situatiei; solutiile nu sunt imperative, ci sugerate de personaje fantastice – zane, ingeri, spiridusi, vraji; metaforele ofera copilului libertatea de a face propriile interpretari – raul parca vorbeste, vulpea sopteste ceva la ureche, dar nu se spune ce anume etc.);
• functia de mediator (ele se interpun intre rezistenta naturala a copilului la rezolvarea directa a necazului si gandurile sale irationale, negative care sunt protejate chiar de mecanismele lui de aparare; povestea terapeutica ii permite copilului sa se identifice cu eroul principal fara ca primul sa fie criticat, grabit sau fara a i se da indicatii directe despre ce ar trebui sa faca).

Cum alegem povestea potrivita?

Este necesar sa alegem o poveste in care personajul principal trece prin obstacolele prin care trece si copilul. Acesta trebuie sa fie captivat de poveste si sa simta bucuria si eliberarea personajului care tocmai a rezolvat un conflict si a depasit un necaz.

Care sunt momentele potrivite?

O poveste terapeutica poate sa-i fie citita copilului cand acesta este receptiv si nu-i distrage atentia nimic altceva. Daca el este constrans sa asculte povestea, exista o probabilitate mare ca aceasta sa nu-si atinga scopul teraputic, iar copilul sa nu se identifice cu personajul care trece printr-o dificultate asemanatoare lui. Este indicat sa nu se citeasca mai multe povesti consecutiv, pentru a lasa timp mintii copilului sa proceseze povestea si sa-i descifreze intelesul.

De obicei, copiii sunt receptivi la povesti inainte de a merge la culcare, asa incat puteti profita de acest moment pentru a citi. Uneori adultii pot fi tentati sa interpreteze povestea pentru copil sau sa-i puna tot felul de intrebari acestuia pentru a se asigura ca el a fost atent. Nu este recomandabil sa se procedeze asa, intrucat mesajul metaforelor terapeutice se adreseaza subcontientului. De asemenea, evitati sa comparati direct copilul cu personajul din poveste.

In cazul in care copilul pune intrebari pe parcurs, puteti sa-i raspundeti cu o intrebare simpla: “Tu ce crezi?”.

Draganescu Claudia – psiholog clinician si psihoterapeut
Asociatia Covorasul Fermecat

• Prec
• Mai departe