Temerile copiilor

Fricile, temerile sunt normale la copil, unele dintre ele il vor insoti multa vreme inca din primele luni de viata – frica de zgomote puternice, frica de oamenii pe care nu ii cunoaste, frica de a fi abandonat, de a fi singur (apar din primul an de viata si dispar progresiv prin experienta pe care o capata copilul), frica de intuneric, de insecte, de furtuna, mai apoi de monstrii, fantome, vrajitoare, animale, de medici sau halate albe, de a vorbi cu oameni pe care nu ii cunoaste.

Temerile fac parte din noi inca de la nastere; am putea chiar afirma ca ele sunt parte integranta din instinctul nostru de supravietuire. In ceea ce ii priveste pe copii exista mai multe tipuri de teama, in functie de varsta.

Teama de abandon

Inca din primele luni de viata copilul resimte teama de abandon. Este o forma de frica aparte, diferita de cea resimtita mai tarziu, dar care apare de la nastere.
Aceasta teama de abandon se caracterizeaza prin nevoia acuta de contact pe care o are sugarul si care este indeplinita atunci cand suge la sanul mamei, cand este in bratele ei, etc. De altfel acesta este si motivul pentru care mamicile sunt sfatuite sa nu isi lase bebelusul sa planga; acest lucru n-ar face decat sa accentueze sentimentul de singuratate si frica lui de abandon.

Sa nu uitam ca plansul este pentru nou-nascuti modalitatea de a se exprima atunci cand ceva este in neregula (ii este foame, vrea sa doarma, ii este frica...).

Teama fata de necunoscut

In timpul primelor luni de viata bebelusul traieste aproape in simbioza cu mama lui, cei doi formand practic o entitate. Abia la 7-8 luni bebelusul devine constient de autonomia lui si incepe sa isi formeze personalitatea proprie. Este vorba in principal de un proces de separare de mama, insotit adesea de frica de necunoscut.
Cine n-a intalnit un bebelus care la 7 sau 8 luni incepe brusc sa planga atunci cand vede o persoana necunoscuta sau prea putin familiara? Aceasta reactie este absolut normala si necesara; ea dovedeste valoarea relatiei mama-copil si a raportului de simbioza care s-a stabilit intre cei doi in decursul primelor luni de viata.

Frica de intuneric

Ce copil nu se sperie de intuneric? Teama fata de intuneric apare la varsta de 2-3 ani si se manifesta sub forme diferite. In astfel de momente teama legata de lipsa luminii nu este inca constienta dar este prezenta. Mai tarziu, cand copilul intelege ca noaptea are legatura cu somnul, deci cu separarea de mama, frica devine constienta. Inca este prezenta teama de abandon, chiar daca este doar temporara.

Patura care il linisteste. Cand are 6 pana la 8 saptamani poti deja sa il lasi sa adoarma singur. Exista doua modalitati de a face acest lucru: fie sa stai cu el pana adoarme, fie il lasi singur in patut. Trebuie doar sa fii acolo de fiecare data cand se trezeste noaptea. Orice varianta ai alege insa, este momentul in care paturica devine foarte importanta pentru copilul tau. Ea reprezinta practic modalitatea lui de a se proteja de necunoscut.; se ataseaza de ea, se inveleste bine si crede ca ea il va proteja de orice monstrulet.

Dificultatea legata de separare, mai ales daca vreti sa va obisnuiti copilul sa doarma singur, nu poate fi in totalitate eliminata dar poate fi usurata cu ajutorul unor trucuri. Paturica, mica veioza, muzica sunt doar cateva astfel de trucuri care il vor ajuta pe copil sa doarma.

Frica de lupi, de monstri, de vrajitoare

Dupa o perioada de teama instinctiva si rareori constienta, temerile copiilor iau o cu totul alta forma. Pana la varsta de 3 ani temerile sunt de regula legate de parti orale ( lupul infometat, leul care devoreaza prada...); apoi ele se caracterizeaza prin cosmaruri mai complexe care sunt uneori un amestec din real si ireal ( frica de hoti, vrajitoare...).

Cosmarurile sunt o forma particulara de vis, permit aparitia temerilor profunde si nu trebuie deloc neglijate. Este foarte important sa discutati cu copilul. Trebuie sa respectati frica copilului si sa o tratati cu seriozitate pentru a-l putea ajuta sa o depaseasca.

Copilul trebuie sa fie mereu asigurat si linistit. Unii prefera sa ii explice copilului ca monstrii nu exista, altii opteaza pentru un ton linistitor ( nu te speria, sunt langa tine sa te apar...). Eu ii povestesc despre ingerasii care  stau mereu langa el si il protejeaza, si alunga pe oricine vrea sa ii faca un rau. Orice varianta ve-ti adopta, trebuie sa ii aratati in permanenta ca sunteti langa el.

Teama de doctor, dentist

Aici vorbim de o teama reala, pentru ca ceea ce percepe copilul este o durere fizica. Asadar este important sa nu negati frica. Este inutil sa ii ziceti copilului despre o intepatura ca nu va simti nimic sau ca nu ii va face rau; chiar daca durerea este suportabila, ea este prezenta si asta e tot ce conteaza pentru micut. Cel mai indicat este sa fiti sinceri cu copilul, sa nu il mintiti si sa ii explicati ceea ce va simti ( o mica piscatura ), precizand ca durerea este minima si va trece rapede.

Tineti-l de manuta in timpul vizitei si asigurati-l in permanenta ca totul va fi bine, ca nu are de ce sa se teama; prezenta voastra ii va da copilului un sentiment de siguranta.

Frica de animale

Frica de animalele periculoase nu este o frica de luat in seama. Nu va incurca existenta faptul ca va e teama de rechini, serpi sau lupi, dar cea de caini sau pisici poate sa o faca. Frica in general este rezultatul unei experiente negative traite pe propria piele sau indusa de altcineva prin experienta sa sau ceea ce povesteste despre acest lucru. In epoca de piatra frica de animale ne-a salvat viata; in epoca moderna, ne-o incurca. Ca sa scape de teama de animale identifica animalul de care ii este frica si desenati impreuna copii si animalele respective in contexte prietenoase. Daca nu te pricepi la desen cu atat mai bine. Deseneaza puii animaleleor respective si povesteste-i cum sunt neajutorati si plang si ei uneori de frica, dar ca incearca sa fie curajosi

Gaseste imagini din carti, reviste cu puii animalelor si cu animalele adult si incearca sa il obisnuiesti cu imaginile pana cand nu-i va fi frica de imaginile respective. Cititi impreuna despre animalele respective si obiceiurile lor de viata.

Teama de micul ecran

Televizorul este un produs media care nu ar trebui sa transmita copilul sentimentului de frica, si cu toate astea numeroase imagini si reportaje sunt terifiante pentru copii nostri. Stirile, accidentele, imaginile din razboi, reportajele politice, publicitatea... de cele mai multe ori scot in evidenta acte de violenta si brutalitate care nu ar trebui vazute de copii.

Este important sa va protejati copii de imaginile de violente difuzate deseori la televizor sau pe internet si sa stabiliti, de la caz la caz, ce program poate fi urmarit de acestia. Vigilenta parintilor in acest sens este cea mai buna protectie.

• Prec
• Mai departe