Fecundarea in vitro si diagnosticul prenatal - adevaruri nespuse

Fecundarea in vitro este cea mai cunoscuta metoda folosita in cazul infertilitatii din diverse cauze. Aceasta metoda presupune fecundarea ovulului în afara organismului. Astfel, prin laparoscopie, se preleveaza ovulul din ovarul femeii. Sperma se obtine direct de la barbat, sau in multe cazuri, de la bancile de sperma, unde materialul seminal este congelat. Pe un teren de cultura se provoaca fecundarea ovulului de catre spermatozoizi. Zigotul uman va fi pastrat la germinat si dupa 36-56 de ore poate fi transferat în uter cu sanse reale de supravietuire.

Aplicarea acestor tehnici de fertilizare in vitro ridica o intreaga gama de probleme, de la cele care tin de stiinta biologica aplicata, pana la cele de natura etica, sociologica sau de drept. Incepand cu prelevarea ovulului matur si pana la nastere, o mare parte din embrionii creati in acest scop mor in stadii diferite ale evolutiei lor. In perioada 1998-1999, în Marea Britanie, peste 700.000 de embrioni umani au murit pe parcursul aplicarii metodei de fertilizare in vitro (pe aceasta cale s-au nascut 8.300 de copii in aceeasi perioada), deci doar unul din 80 embrioni au fost viabili, restul au fost esecuri.

In marea majoritate a cazurilor sunt creati mai multi embrioni in eprubeta, caci, tinand cont de procentul scazut de reusita, nu se poate cunoaste de la inceput numarul necesar de embrioni. Mai multi embrioni sunt transferati in uterul mamei, in speranta ca cel putin unul dintre ei se va implanta cu succes. Necesitatea transferului de embrioni multipli duce la aparitia riscului de sarcini multiple, cu 2 sau mai multi feti. Sarcinile multiple realizate prin aceasta metoda artificiala, implica si reductia embrionara. Asta inseamna ca multi embrioni sunt eliminati, ca sa se imbunatateasca sansele de supravietuire ale unuia sau doi embrioni.

Actul de eliminare din organism, in mod programat, a unor embrioni este de fapt un avort, este efectiv o crima. Multi dintre embrionii ce nu sunt transferati in uterul mamei constituie rezerva unui viitor tratament sau a unor experimente. Se cunosc cazuri cand embrionii, aflati in surplus, sunt utilizati pentru obtinerea de produse cosmetice. In Marea Britanie, in perioada 1991-1998, din cei 750.000 de embrioni, cati au fost creati prin fertilizare artificiala, 237.000 au fost distrusi, iar 48.000 au fost donati pentru cercetare, si nu se stie foarte clar ce sa facut cu ei in toate aceste cercetari.

Sa adaugam la acest tablou sumbru faptul ca un procent covarsitor din cei pastrati pentru fecundare in vitro au murit in diferite faze ale evolutiei, pana la nastere. Se cunoaste ca, in mod real, la nidare, procentul de reusita este de 1/10 sau 2/10.

Trebuie sa subliniem faptul ca viata umana incepe din momentul conceptiei. Acesti copii micuti, abia conceputi, sunt ''cei mai mici'' frati si surori ai nostri. Si în acest sens sunt spuse cuvintele Mantuitorului: ''Adevarat zic voua, întrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, mie mi-ati facut.''

Diagnosticul prenatal

Tehnicile moderne permit aflarea afoarte multe informatii despre viata copilului in uter. Pe aceasta cale o femeie însarcinata poate fi pusa în garda asupra eventualelor malformatii ale fatului. Cel mai frecvent test de diagnostic este amniocenteza, care se realizeaza dupa a 16-a saptamana de sarcina. Metoda folosita in amniocentezaconsta în introducerea unui ac subtire prin peretele abdominal, sub ghidaj ecografic, extragerea unei mici cantitati de lichid din sacul amniotic din uter si examinarea celulelor fatului astfelrecoltate. O alta metoda este tehnica esantioanelor cu vilozitati corionice si se realizeaza la a 11-a saptamana de sarcina.Aceasta consta în analizarea cromozomilor din celulele prelevate din placenta, prin biopsie.

Ceea ce trebuieste scos în evidenta este ca motivul principal pentru care se recurge la diagnosticul prenatal nu este aflarea datelor necesare unei nasteri fara riscuri ci identificarea deficientelor genetice. Pericolul unor eventuale malformatii îi determina pe parinti sa avorteze copilul.

Ceea ce nu se stie foarte bine este ca oricat de perfectionate ar fi tehnicile de diagnostic, rezultatul nu este niciodata sigur, si rezultatele sau dovedit de multe ori eronate, iar riscurile sunt multiple. În urma acestor interventii, care presupun pericolul întepaturii cu acul în timpul punctiei, multi copii au ramas mutilati si in unele cazuri chiar au determinat avortul spontan. Studii recente arata ca testele de diagnostic (chiar amniocenteza) au o anumita influenta asupra dezvoltarii membrelor copilului. Pot suferi, bineînteles, infectii cauzate de punctie, si femeile.În Marea Britanie, testele cu vilozitati corionice produc o rata a pierderii de sarcina între 2-5%, si este un risc prea mare.

Deci, în primul rand, trebuie sa retinem caci cu toata tehnica înalta, un astfel de diagnostic este departe de certitudine si de multe ori copilul depistat cu handicap poate fi în realitate sanatos, sau un copil care in mod normal ar fi fost sanatos poate deveni handicapat datorita accidentelor din timpul investigatiei.

(''O viziune asupra vietii'' de L. Ciochina si C. Iftime)"

articol preluat din colectia ProVita www.avort.ro

Film despre fertilizarea in vitro

• Prec
• Mai departe