Fertilizarea in vitro - o solutie pentru infertilitate

Pentru cuplurile care isi doresc copii si nu au putut concepe pana acum, mai exista o solutie, Fertilizarea in Vitro (FIV). In cadrul procesului de fertilizare in vitro se extrag spermatozoizi de la barbat si ovule de la femeie, si in conditii stricte de laborator are loc „intalnirea" dintre zpermatozoid si ovul avand astfel loc fecundarea. Din fecundare se formează embrionul care este transferat la mama purtatoare (care poate fi femeia care a donat ovulul sau doar mama purtatoare) in aproximativ 72 ore de la conceptie. Fertilizarea in vitro nu intervine semnificativ in complexul genetic al copilului, astfel ca intre fatul creat in vitro si fatul procreat natural nu apar deosebiri semnificative ale dezvoltarii fizice.

Primul copil conceput "in eprubeta" s-a nascut in 1978. De atunci, numarul copiilor nascuti prin fertilizare in vitro (FIV) este in continua crestere, datorita modului de viata defectuos al societatii moderne, numarul cuplurilor sterile ce nu pot avea copii a crescut dramatic, si mult mai multe cupluri apeleaza la aceasta metoda de fertilizare in vitro, ca sansa de a putea concepe un copil. In momentul de fata, doar jumatate din tratamentele de fertilizare in vitro (FIV) se adreseaza cauzelor de sterilitate datorate unor boli a trompelor uterine.

Aceasta metoda de fertilizare in vitro mai este cunoscuta uzual si ca "fertilizare artificiala", dar aceasta expresie poate nu este tocmai corecta deoarece fertilizarea ovocitului de catre spermatozoizi are loc la fel ca si in mod natural, doar ca intr-un recipient special, si nu in cavitatea uterina. Astfel nu fertilizarea in sine, ci doar locul unde aceasta are loc este "artificial".

La aproximativ 72 de ore de la fecundarea ovulului are loc transferarea embrionilor in uter, aceasta fiind o procedura relativ simpla, nedureroasa. Embrionii sunt transferati in uter cu un cateter foarte subtire (care contine embrionii in mediu de cultura) prin colul uterin. Sunt plasati in uter doi sau trei embrioni, pentru ca rata de implantare este mica la un singur embrion. In acest fel, creste sansa ca macar unul dintre embrioni "sa se prinda", si sa se dezvolte o sarcina.

Intradevar exista si „sansa" ca in urma fertilizarii in vitro sa poata rezulta o sarcina cu gemeni sau tripleti, dar 80% dintre sarcini sunt cu un singur embrion. In cazul in care "se prind" toti embrionii, se poate face, (doar daca parintii solicita) asa numita reductie embrionara - se mai elimina din embrioni. Prin punctie vaginala sau abdominala ghidata ecografic se injecteaza in unul sau doi din sacii embrionari diverse substante care opresc embrionii din evolutie. Aceasta tehnica de reductie embrionare este o tehnica asemanatoarea cu provocarea unui avort, deoarece se ucide un copil nenascut, si are toate consecintele negative cunoscute la avort. Prin apelarea la tehnica de reductie embrionala exista riscul de a pierde (avorta) toti embrionii, sau cresc sansele ca embrionul ramas sa se dezvolte cu diferite defecte genetice, si se diminueaza considerabil sansele de a mai avea un copil.

La cerere, surplusul de embrioni poate fi crioconservat (congelat in banca de embrioni) pentru mai multi ani. Astfel, daca fertilizarea in vitro (FIV) nu reuseste din prima incercare, se repeta fertilizarea, trecandu-se direct la embriotransfer, etapele anterioare nemaifiind necesare. Sau, daca ulterior cuplul mai doreste un copil, se pot folosi embrionii din banca. Totusi nu este recomandat a se folosi embrioni prea „vechi", existand riscul de deteriorare genetica a embrionilor conservati.

Dupa transferul de embrioni din urma fertilizarii in vitro - FIV, femeia incepe un tratament zilnic cu hormoni (cu estrogeni si progesteron) - injectabil, oral, local sau combinat.

Rata de succes a procedurii de fertilizare in vitro este intre 25-30%, sarcina rezultata in urma acestei proceduri de fertilizare decurgand la fel ca o sarcina unde fertilizarea a avut loc in mod natural.

• Prec
• Mai departe