Cabinet de avocatura COLTUC
Fondat in anul 2005, dupa o indelungata experienta in domeniu, Cabinetul de...
Conform legislatiei muncii in vigoare in Romania, femeia gravida si, ulterior nasterii, lehuza (lauza) care alege sa munceasca, au un statut special care le confera o serie de drepturi specifice acestei stari, in acelasi timp angajatorului revenindu-i o serie de obligatii specifice fata de aceste categorii de persoane.
Angajatorii au anumite obligatii speciale fata de salariata gravida, atat in ce priveste acordarea unui anumit numar de ore libere, cat si in ce priveste protectia gravidei la locul de munca. Iata cateva exemple de obligatii ale angajatorului fata de angajata gravida:
Pe perioada cat esti insarcinata, ai dreptul la reducerea cu o patrime a duratei normale de munca, fara ca salariul sa-ti fie afectat. Pentru a beneficia de reducerea programului de lucru, ai nevoie de o recomandare de la medicul de familie. Multi medici de familie nu cunosc aceasta lege, asa ca este posibil sa fie nevoie de munca de lamurire. Baza legislativa: OUG 96/2003.
Conform legii (OUG 96/2003), femeile insarcinate au dreptul lunar la 16 ore libere (2 zile lucratoare) platite integral pentru analize si controale medicale.
Concedierea gravidelor este ilegala.
Schimbarea programului de lucru astfel incat femeia gravida sa nu presteze munca de noapte.
Salariata beneficiaza de aceste drepturi numai dupa ce instiinteaza in mod oficial angajatorul, in scris, de faptul ca este gravida si inainteaza acestuia o scrisoare medicala de la medicul ginecolog, care atesta medical faptul ca salariata este gravida. In legislatie, aceasta instiintare se numeste instiintare in scris a starii fiziologice de graviditate.
Unul dintre cele mai importante aspecte pe care femeia insarcinata trebuie sa il aiba in vedere in momentul aparitiei sarcinii este legat de comunicarea starii de graviditate catre angajator. Potrivit art. 60 lit. c) din Codul Muncii, de la momentul la care angajatorul ia la cunostinta in mod oficial de starea de graviditate a femeii, concedierea acesteia este interzisa, starea de graviditate constituind o cauza legala de interzicere a emiterii unei decizii de concediere pe toata durata sarcinii. Aducerea acestui fapt la cunostinta angajatorului trebuie facuta obligatoriu in scris, pentru ca acest aspect sa poata fi probat ulterior.
Comunicarea se face printr-o adresa scrisa insotita de o copie a certificatului medical, care atesta starea de graviditate, adresa care se inregistreaza la sediul angajatorului (cu viza de primire), urmand ca femeia sa pastreze un exemplar al acestei adrese vizat de primire de catre angajator, pentru a putea face oricand dovada faptului ca a comunicat angajatorului faptul ca este gravida.
In situatia in care angajatorului ar refuza sa inregistreze o asemenea adresa, comunicarea se poate face si prin posta/curier cu confirmare de primire, fax sau prin orice alt mijloc de comunicare care poate furniza dovada faptului ca angajatorul a luat la cunostinta de continutul comunicarii. In lipsa comunicarii starii de graviditate in una dintre formele mai sus indicate, dovada faptului ca angajatorul a luat la cunostinta de existenta starii de graviditate va fi foarte dificil de facut.
In mod similar, potrivit art 60 lit. d) din Codul Muncii, emiterea unei decizii de concediere este interzisa si pe durata concediului de maternitate. Protectia oferita de legislatia muncii are in vedere totodata si durata concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, durata concediului pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 3 ani, prin instituirea unei prohibitii legale de concediere a femeii aflate in concediu pentru cresterea copilului.
Conform acelorasi ratiuni ce tin de protejarea femeii insarcinate precum si a femeii aflate in concediu pentru cresterea sau ingrijirea copilului, emiterea unei decizii de concediere este interzisa, conform art. 60 lit. f) din Codul Muncii, si pe durata concediului pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani.
Mai trebuie mentionat totodata faptul ca potrivit art. 125 alin. (2) Codul muncii, femeile gravide, lehuzele (lauzele) si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de noapte.
In acelasi timp angajatorii nu pot refuza femeii gravide dreptul la asistenta medicala. Astfel, potrivit art. 17 alin (3) din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel National (CCM), angajatorii au obligatia de a acorda salariatelor gravide, dispensa pentru consultatii prenatale in limita a maxim 16 ore pe luna, fara a le fi afectate drepturile salariale cu obligatia corelativa ca salariata in cauza sa prezinte adeverinta medicala privind efectuarea controalelor pentru care s-a invoit.
Cu privire la alte aspecte referitoare la modalitatile in care se va presta munca de catre o femeie gravida, art. 33 alin. (2) din CCM prevede ca salariatele gravide, incepand cu luna a V-a de sarcina, precum si cele care alapteaza nu vor fi repartizate la munca de noapte, nu vor fi chemate la ore suplimentare, nu vor fi trimise in deplasare si nu vor putea fi detasate decat cu acordul lor. (3) La solicitarea Comitetului de sanatate si securitate in munca, angajatorul are obligatia sa evalueze riscurile pe care le presupune locul de munca al salariatei care anunta ca este insarcinata, precum si al salariatei care alapteaza si sa le informeze cu privire la acestea.
Asistenta juridica oferita de:
Electromagnetica Business Park, Calea Rahovei nr.266-268, corp 60, etaj 2, camera 8, sector 5, Bucuresti