Unele greseli in educatia copiilor
Exista o serie de erori si greseli, pe care le fac de multe ori parintii in...
1. În primul rând Am Vrut Mai Mult. Mai mult de la mine, mai mult de la viață.
Și acest lucru n-a fost ușor. Nu înțelegeam atunci..., că pentru a fi mai mult și a trăi o altă viață, tot ceea ce crezi că ești, trebuie să moară. A durut și a fost un drum cu multe cumpene și abisuri. Însă pentru a putea privi orizontul, trebuie să ajungi în vârf de munte. A meritat fiecare moment de suferință, fiecare prăpastie și fiecare șut de la viață, pentru ca astăzi să pot să văd orizontul. A fost o greșeală? Atunci așa am zis. Dar aș face-o ori de câte ori m-aș naște, doar pentru a vedea speranța din sufletele oamenilor, atunci când ma privesc.
2. Mi-am ascultat intuiția. Și n-a fost ușor.
Mai ales atunci când vedeam viața printr-un tunel întunecat și căutam acea luminiță de la capătul lui. Fără hartă, fără GPS, fără măcar o lanternă. Uitându-mă în jur, nu puteam spera la un ajutor din vreo parte, pentru că fiecare bâjbâia prin propriul său tunel întunecat. Luam decizii din teamă, doar dintr-un fals sentiment de siguranță care, chipurile, ar fi trebuit să-mi asigure un viitor stabil. Abandonasem.... Credința mea în rețetele de succes oferite atunci de oameni, dispăruse complet. Pentru că nici tunelul lor nu ducea la luminița pe care eu o căutam. Treptat am început să caut și am decis să vreau să știu mai mult despre mine. A fost ca un salt în gol fără parașută... Dar mi-am găsit luminița de la capătul tunelului meu. Am greșit? Pentru mulți, da! Eu am simțit că e cel mai bun lucru pe care îl fac. Ai o intuiție. Ai o voință interioară, fă ceva cu ea! Vei greși? Cu siguranță. Dar vei câștiga libertatea de A FI TU!
3. Am crezut orbește într-o șansă.
Au fost momente când speranța era singurul lucru pe care îl mai puteam avea. Mi-aduc aminte că prin 2008 eram la pământ pe toate planurile. Aveam o firmă cu prietena mea minunată, Carmen, pe care o iubesc infinit. Firmă care producea datorii de 4000 Euro/lună. Ajutor de nicăieri, datorii și credite peste tot pe unde se mai putea. În perioada aceea ea a primit un mic cancer pentru a-l învinge (și l-a învins!!). Eu o depresie mascată și multă furie pe viață și pe lume. Și a durat cam vreo 2 ani perioada aceea. Până prin 2010. Au fost probabil cei mai grei ani, dar din ei am învățat cel mai mult. Amândouă ne-am dat seama cumva că ceva nu facem bine.. Ne-am înscris la psihologie, am început apoi să ne asumăm deciziile făcute, mai ales față de noi înșine, să medităm, să practicăm. La începutul lui 2010 am primit o colaborare minunată, care a durat 5 ani și care ne-a permis să ajutăm ulterior mulți oameni. Atunci eram niște ciudate pentru mulți din jur, niște neînțelese și niște oameni cam flower - power. Dar am crezut!! Am crezut într-o șansă care ne-a schimbat viața. Atunci când încă mai crezi într-o șansă, ai în tine suficientă viață cât să miști ceva. Și tu ai șansa ta de crezut orbește în ea. Dacă nu te crezi pe tine, crede-mă pe mine! :
4. Am crezut că pot. Lucru pentru care am platit scump. Bani, ani, energie. Și ceilalți au avut dreptate.
Nu am putut! Nu am putut aproape nimic din tot ce îmi propusesem de la viață. Și....paradoxal, mă bucur că nu am putut. Acum sunt extrem de fericită că ceea ce voiam eu să pot odată, nu am putut atunci. Dar am putut să fac alte lucruri, inimaginabile. Mult mai mărețe, mai autentice și mai importante decât orice altceva ce nu am putut să fac. Crezi că poți? Merită să încerci, chiar dacă greșești!! Eu spun că vei putea tocmai ce crezi că îți pare mai imposibil acum!
5. Am vrut să schimb lumea.
Cine nu vrea....?! Am vrut să schimb lumea, nu pe mine...!!! Am vrut să cred că lumea e defectă și că eu sunt perfectă și am vrut o lume perfectă. Greșeală..? Aparent... Da, am greșit pentru că am vrut să schimb lumea. Dar lumea și-a întors degetele spre mine și mi-a arătat efectul în oglindă. Am văzut lumea în mine și am înțeles ca doar schimbând lumea mea, voi putea vedea frumosul din lume. Și...așa și a fost! Lumea mea e și lumea ta. Trebuie doar să schimbi lentila :
Dacă viața este suma deciziilor pe care le facem, atunci viața mea este o sumă de decizii greșite, care s-au dovedit a fi pași spre o viață împlinită. :
Cred cu tărie că potențialul uman nu se rezumă la a face, ci la A FI. Cred cu tărie că transformarea cea mai puternică și mai profundă vine când spargem limitele realității. Când vrem să aruncăm o privire în necunoscut.
Știu că povestea mea este și povestea ta. Te invit să greșești și tu ca mine. Te rog chiar, să greșești! Pentru ca într-o zi să poți fi bucuros că nu ai făcut ce credeai că trebuie. Și am convingerea că într-o zi ne vom mai întâlni...și vei putea să-mi spui că și pe strada ta e soare! : Pentru că soarele apare doar pentru cine este suficient de nebun să creadă că el există după nori.
sursa: Ruxandra Mîndroceanu - Programul Noul Meu Corp