Copilul ce sunt eu, zâmbește
Și-aleargă înaintea mea;
Cuminte, îl veghez cum crește
Și-n mine-l las din nou să stea.
Mi-e drag copilul ce sunt eu;
Cu el, mi-e viața mai senină.
Prin ochii lui, nimic nu-i greu
Și bucuria e deplină.
Sălășluiește pururi tânăr
Copilul cel bătrân astral,
Petrece-n sinea-mi fără număr,
Vieți zbuciumate ancestral.
Cu frumuseți eu îl hrănesc,
Lumina-i este băutura;
Ca el, asemenea iubesc,
La fel îmi e străină ura.
Eu sunt copilul care vine,
C-am auzit chemarea Lui;
Și-al ei ecou, răsună-n mine
Cu toata slava Cerului.
Lavinia Huțișoru Dumitriu