Zărind-o, la iarba grasă,
Tare verde şi gustoasă,
De pe malul... celălalt.
Ţapu-a zis că nu e voie,
Podul este prea înalt,
Apa este prea adâncă,
Iar la pândă stă un lup,
Ce-i aşteaptă şi-i mănâncă,
Dacă-i prinde pe amândoi
Trecând râul.
- Vai de noi,
Şi-au spus iezii.
- Rău e-oricum.
- Dar de facem doar un drum
Pân-acolo, ne hrănim
Şi ne-ntoarcem
Să dormim?
- Cucuieţilor, ce-aveţi,
Vă credeam băieţi isteţi,
Aveţi iarbă şi aici.
- De-aia suntem aşa mici,
Că nu e prea hrănitoare.
Noi vrem iarbă de-aia mare.
- Tu ne duci să o mâncăm
Şi noi nu mai insistăm.
- La cap m-aţi bătut destul,
Fie,-o să vă duc. Aminte,
Însă, luaţi la ce vă spun:
Lupul mult mai multă minte
Are, decât voi, copii.
De aceea e nevoie
De-un plan spre a-l păcăli.
Planul, gata, către râu,
Se-ndreptară-n grup cei trei.
Trece primul, iese lupul
Şi-l întreabă:
- Tu ce vrei?
- Eu sunt slab, vreau să mă-ngraş.
Dincolo, dacă mă laşi.
- Du-te, că eşti cam schilod...
Vine celălalt pe pod.
- Tu, drăguţă, ce dorinţă
Ai dori să-ţi împlinesc?
- Eu aş vrea în înălţime,
Domnule, un pic să cresc.
- Te găsesc destul de-nalt
Şi făcu spre el un salt...
- Domnule, nu te grăbi,
Că mai vine cineva...
- Cine, scumpule, pot şti?
- Lasă-mă şi vei afla...
Fugind iedul, iată-apare
Tatăl-ţap. Ce-ncăierare
Între ei. Dar lupul scapă.
Cum? Căzând, deşteptu-n apă.
Tot în apă au ajuns
Şi cei trei, la-napoiere.
C-au mâncat atâta iarbă,
Cu aşa mare plăcere,
De s-a rupt podul sub ei,
La cât fură, zău, de grei...

 

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4

Mai multe articole