După asemănarea lor

Şoarecele de-un'se trage?
Dar măgarul de ce rage?

Atunci, scumpii mei copii,
Să vă spun că într-o zi
Dumnezeu s-a pus pe treabă
Şi-a însufleţit degrabă
Ultimele animale,
Ce-aşteptau să se cam scoale
Din eternul somn al firii...

Aşadar, iată că Bunul
Şi-nţeleptul Dumnezeu,
Sfătuindu-se cu restul
Animalelor,
Pe Leu
Îl rugă să îl ajute,
Un chip să îi împrumute
Noii fiare...

Ce să zică
Leul, cam gelos pe tigru?
- Mai fă, Doamne, o pisică.

Când fu întrebată raţa,
Ce să-i ceară precupeaţa?
Încă-o lebădă?
Doar are
Una, s-o urască tare,
Cât trăieşte:

- Doamne Sfinte,
De mă-ntrebi,
O gâscă-n minte
Am. Te-ajut să o creezi,
Dacă
N-o-nfrumuseţezi!

Elefantul, cu o tonă
De umor, fie la el,
La solicitarea Celui
Ce-l făcu aşa grozav,
Născoci...
Pe şoricel.

Măgarul, deja creat,
Era tare supărat
Că n-aude şi n-aude
Ce ar vrea.

- Să mă alungi,
Doamne, de te enervez,
Dar nu ai prin garderobă
Ni,
Nişte urechi mai lungi?

Sper să reuşesc cu ele
Să prind sunete rebele,
Să pot da şi eu un ton,
Că destul am fost...
Afon.

Nu-i nevoie să mai faci
Pe-altul,
Dacă tot nu-l placi.

Şi l-a tras de urechi Domnul,
Ca să îşi audă bine
Răgetul,

Însă zâmbi,

Ştiind că un rost au toate
Şi-or pricepe într-o zi!

Poezie din seria - Din lumea celor care nu cuvântă de Elia David

• Prec
• Mai departe