Şi imensul policandru
De pe cer,
Ca pentru bal,
Luminiţele-şi aprinde..

Numai luna nu se prinde
Încă-n horă...

Animale
Fel de fel se-adună-n vale
Şi pe deal.
De prin coclauri
Ies cei mai cuminţi balauri:
Lupi şi vulpi,
Uniţi de-o vrajă,
Stând - o noapte doar -
De strajă,
Ca să poată dănţui,
Vesel,
Cine ar dori...

Prin văzduh,
Zburând, ca ziua,
Păsările, îmbătate.
Din crenguţă în crenguţă,
Veveriţe deşuchiate,
Răsturnând,
De fericire,
Pudriera cu zăpadă
Peste-un iepuraş ieşit
Ţup,
Minunea să o vadă.

- Poate dau de un prieten...
A zis el, însufleţit...

- De-un prieten, rosti gândul
Şi pieri neauzit...

- De-o prietenă, mai bine...


- De-o prietenă...

- Pe mine,
Ce mă miră foarte tare...

- Ce mă miră, ce mă miră...

- Foarte tare!

- Foarte tare...

- E că luna - pe lumină! -
Nu ră...

- Nu ră...

- Nu răsare...

Dar, când luna răsări,
Colo, lângă o vâlcea,
Iepuraşul o zbughi,
Urmărit, brrr, de ceva
Imens,
Negru
Şi cu coarne,
Gata, gata să-l răstoarne,
Ca pe-un bulgăre.

Ce zic,
Căzu singur,
Cât de mic
Şi de speriat, se pare,
Fu de umbra-i; arătare,

Ce-l lăsă fără suflare...

Poezie din seria - Din lumea celor care nu cuvântă de Elia David

 

MOBILE //PArenting ADS vers 2019 300x250_4

Mai multe articole