Cică un măgar, odată,Fu-‘ncărcat de un cioban,Cu de toate.Asta e,De vreo două ori pe an, Cum dau zorii, plini de sârg,Se duceau cu de-ale oii,Împreună,Şi la târg.Însă-acuma se-arătăŞi un purice-ordinar,Ce sări de pe ciobanPe bătrânul luiMăgar.Rămânând ascuns o vremeSub bagajul uriaş,Într-o cută, undeva,Puricele, prin oraş,Căscă ochii, mulţumit,Sub umbrarul unei piei,Peste care aşezaţiFură...Şi doi băieţei.Şi ce mai ...