Poezii pentru copii

I-o cetate luminată,Stă cu poarta descuiată,Dar în el nu pot păşiDecât cei ce ştiu citi. Are foi, dar sunt opace,Gură n-are, dar nu tace...Povestiri ar spune multeCui ar vrea să le asculte... Are foi şi nu e pom,Ne-a-nvăţat ca şi un om,Şi cu cât îl îndrăgim,Tot mai mult îl folosim. Ne dezvăluie poveşti,Nu poţi să nu îl iubeşti...  

 

Citește mai departe...
Pe lacul luciu, din grădinaCu flori ce nu se mai clintesc,O lebădă pluteşte Iarăşi... Atât de lin, de nelumesc,Încât te-ntrebi: pe-acest tovarăşAl veşnicei singurăţi,Ce-l ţine, viu,La suprafaţă?Ce nălucire, pe-un tărâmPierdut sub lespedea de gheaţă?Pe boltă stelele-au pălit,Ca scufundate-n neguri dese -Doar un luceafăr, zămislit,Din ou-nsingurării Iese.Azi, strălucirea şi-o împarteGrădinii cu petale MoarteŞi-acestei ...

 

Citește mai departe...
Amândoi, cocoşi.Frumoooşi !Ce s-ar mai îmbrăţişa ! Căci, de când aşa vru soarta,Să-i despartă numai poarta,Tot îi râcâie ceva.Doi penaţi înfuriaţi -Nici de-ar fi să fie fraţiN-ar avea de împărţitCâte-au ei.Unul, smolit,Cu reflex verde-albăstrui,Altul alb, De parc-a ninsDoar pe aripile lui.Şi să-i vezi, cu creste roşii,Cum fac zilnic Pe cocoşii.Na, că azi au prins momentul:Albul scormonea de zorPe tăpşan, înconjuratDe ...

 

Citește mai departe...
Zboară el din floare-n floare?Zboară. A găsit prilejul!L-a luat, minune mare,În excursie, vârtejul. În bagaj, hârtii şi pene,Frunze verzi, proaspăt striviteDe-un bocanc, nişte anteneDe lăcustă, paraditeŞi te miri ce-a mai aflatInutil, când s-a iscat,Din senin, vârtejul...CareŞi-a mai şi cerut iertareCă-s atâtea serpentine,Încat, sincer, dacă-i vineSă vomite, el îl lasăPe-un acoperiş de casă.Mă rog, Nu s-a nimeritCum a ...

 

Citește mai departe...
Este iarnă, ce minune,Pomi din zahăr,De cristal -Câmpul,Iazul ca oglinda Şi imensul policandruDe pe cer,Ca pentru bal,Luminiţele-şi aprinde..Numai luna nu se prindeÎncă-n horă...AnimaleFel de fel se-adună-n valeŞi pe deal.De prin coclauriIes cei mai cuminţi balauri:Lupi şi vulpi,Uniţi de-o vrajă,Stând - o noapte doar -De strajă,Ca să poată dănţui,Vesel,Cine ar dori...Prin văzduh,Zburând, ca ziua,Păsările ...

 

Citește mai departe...
neghina plantaCe să-ntinzi mâna-nspre ea,Că nici n-aiCe apuca !De-o pui lângă rândunicăŞi-o priveşti,E tot mai mică...Poate şi niţel de frică.Fără minte, când gândeştiPe gâză că o găseşti,Tu, cel mai deştept din toţi,Scap-o de pieire !Poţi?N-o avea ea un cap mare,Nici splendide aripioareCa de flutur.Nici albinăNu-i, familia s-o ţină,Lucrând toată ziulica.Nu prea are-asemănare -Cât ar vrea! -Nici cu furnica.Loc al ei, pe ...

 

Citește mai departe...
Cică un măgar, odată,Fu-‘ncărcat de un cioban,Cu de toate.Asta e,De vreo două ori pe an, Cum dau zorii, plini de sârg,Se duceau cu de-ale oii,Împreună,Şi la târg.Însă-acuma se-arătăŞi un purice-ordinar,Ce sări de pe ciobanPe bătrânul luiMăgar.Rămânând ascuns o vremeSub bagajul uriaş,Într-o cută, undeva,Puricele, prin oraş,Căscă ochii, mulţumit,Sub umbrarul unei piei,Peste care aşezaţiFură...Şi doi băieţei.Şi ce mai ...

 

Citește mai departe...
E bătrân şi înţelege,Neputinţele-l apasă,Viaţa-i, cât fu de frumoasăLa stăpân, Nu prea mai e...Ca şi mort, în prispa casei,Nu întreabă nici de ceŞi nici cum s-a întâmplatCă toţi cei ce îl iubiră,Dintr-o dată,L-au uitat...Poate, de când a început,Lung să urle,De durere,Nopţi la rând, fără-a primiPe grumazO mângâiere.Poate de când se târâştePână la bucătărie,Să arunce o privire,Umilit,În farfurie.Altădată-i aruncauColo-n ...

 

Citește mai departe...
Ştiţi cum apăru pisica?Nu?Chiar că nu ştiţi nimica.Dar gâsca, cum apăru?Bineînţeles că...nu. Şoarecele de-un'se trage?Dar măgarul de ce rage?Atunci, scumpii mei copii,Să vă spun că într-o ziDumnezeu s-a pus pe treabăŞi-a însufleţit degrabăUltimele animale,Ce-aşteptau să se cam scoaleDin eternul somn al firii...Aşadar, iată că BunulŞi-nţeleptul Dumnezeu,Sfătuindu-se cu restulAnimalelor,Pe LeuÎl rugă să îl ajute,Un chip să ...

 

Citește mai departe...
E făcută să-ncălzeascăTot ce-atinge,Să topeascăTot ce este îngheţat, Ba, mai mult, scaldă-n luminăPe oricine.N-o să ţinăÎntr-un ghem de aur,Iată,Nimeni raza-nfăşurată.Mai ales că e, se pare,Şi gătită de-o plimbare,Mai lunguţă,Pe pământ...- Uite-o urmă,De când sunt,N-am văzut un cerb să lase,Alergând,-napoia lui,Urme-atâta de frumoase.Înşişi zorii au umplutAceşti pumni micuţi de lutCu rouă scânteietoare.M-aş lăsa,Dar văd ...

 

Citește mai departe...