Poezii pentru copii

Animalele din curte Au dat veste printre semeni Să se-adune cât mai multe Lângă corcoduşii gemeni.Vor s-aleagă, de se poateUn cocoş sau vreo felinăSă le fie şef la toateÎn supunere deplină.Se organizează-n grupuriDupă talie şi neamuriFac pariuri, pronosticuriAlianţe cu tam-tam-uri.Porcul vrea să fie lider.Că e gras şi chiar isteţPrin curte să umble liberScăpând astfel de coteţ.Ţine un discurs claponulDespre etică şi ...

Şiruri negre de cocoare,Ploi călduţe şi uşoare,Fir de ghiocel plăpând,Cântec îngânat în gând,Sătbătoare... Zumzet viu prin zarzări. OareCântă florile la soare?Că pe crengi de floare plineNu ştii: flori sunt, ori albine?Pentru cine?... Pentru tine, primăvară,Care-aduci belşug în ţară,Care vii,Peste câmpii,Cu bănuţi de păpădiiŞi cu cântec de copii!

Dintr-alte ţări, de soare pline,Pe unde-aţi fost şi voi străine,Veniţi, dragi păsări, înapoi -Veniţi cu bine!De frunze şi de cântec goi,Plâng codrii cei lipsiţi de voi. În zarea cea de veci albastrăNu v-a prins dragostea sihastrăDe ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dorDe ţara voastră?N-aţi plâns văzând cum trece-n zborSpre miazănoapte nor de nor?Voi aţi cântat cu glas fierbinteNaturii calde imnuri sfinte,Ori doine dragi, când v-aţi ...

Iepuraşilor li-i datăO problemă complicată.Şi în bănci perechi - perechi,Scriu pe frunze de curechiTot cu morcovi subţirei: Un fel de creion la ei.Unul de atât gândit,Stă în bancă neclintitCu creionul dus la gură,Necăjit fără măsură,Şi tot cată în plafonŞi tot roade din creion.

Aricioaica-n umbra floriiÎşi grijeşte ariciorii,Îi tot spală de cu zoriPe botic şi ochişori. Doar pe spate, doar pe spateSă-i grijească nu mai poate.Ariciorii, aşadar,Stau cu spatele murdar. Şi-s spălaţi abia când plouă,La o lună sau chiar două.Bucuraţi-vă, măi pici,Că nu sunteţi pui de-arici. Foto: plansa de colorat cu un arici

A orbit de boală greaHoţul tatei, şi-aş fi vrutSă-i găsesc un leac, ceva.Nici un vraci nu l-a avut.N-am aflat nici un spiţer,Nici la târg şi nici la cer. De vreo şase ani sau şapteOchii-i zac, peceţi de noapte,Şi-ngropat în gol cu totulCată cu nasul şi botul.Uite-l, dibuie şi parcăA zări niţel încearcă.A trecut şi s-a lovit,A lătrat! O fi simţit.A-nţeles că pe aiciUmblă-n tufe un arici.Altă dată, lângă casă,A dat de broasca ...

Azorel e, ştiţi şi voi,Pripăşit de-o zi la noi.L-am culcat sub plăpumioarăDar nu-i place, că e vară! Dintr-o ceaşcă de lăpticA gustat numai un pic.Măi, de ce-o fi supărat?Zice tata încruntat.Am aflat! Umblând hai-huiS-a pierdut de mama lui!  

În grădină, mititel,Mi-a surâs un ghiocel!M-a rugat, până spre seară,Ca să-i fac o plăpumioarăCălduroasă, din zăpadă, Gerul ca să nu mi-l vadă!Şi să doarmă liniştitPână-n zori, la răsărit! Dar o rază de la soareSărutând gingaşa floare,Plăpumioara a topit!Ghiocelul s-a albitŞi aşa de mititelA sunat din clopoţel: Primăvara a venit! Nimeni nu l-a auzit.Că-nnecată în lumină,Zumzăia şi o albină!

Sus, pe cerul clar, sunt steleSau şiraguri de mărgele,Din poveşti cu tâlc aduseŞi la gâtul nopţii puse? Lacrimi sunt, de bucurie,Smulse din copilărie?Nu, sunt dinţişori de lapteAruncaţi în sus, spre noapte!

Ciorăpei de lână moale,Bunicuţa croşetează.Bondocel, pisoiul leneş,Stă pe sobă şi visează C-a furat un ghem de lână,Curios, l-a deşirat,Până l-a văzut bunica!Oare ce s-a întâmplat? Încurcat de-atâtea fire,Mieuna pe o saltea.Vine buna şi îl ceartă:Măi, Bondoc, eşti mâţă rea!