Nu-i o-ntâmplare
C-apăru aşa, deodată,
Pură şi înmiresmată,
Lângă un ciulin semeţ...
Omul, cum e el isteţ
Şi vrea să îi aparţină
Tot ce este mai frumos
Din creaţia divină,
Se porni pe stricăciune.
Cât să ţină o minune?
Cât tulpina-i ca mărgeanul
Să urce la cer - tot anul?
Iară frunza ca smaraldul,
Cât să dea sclipiri în faldul
Trenei zorilor - o viaţă?
Hai, că-i mult, prea se răsfaţă
Dumnezeu, lăsând natura,
Laude, cu toată gura,
Să-I aducă.
Nu se poate
Ca atâtea-napripate
Să străbată pieziş cerul
Pentru a sorbi misterul
Florii ăsteia grozave.
Lucrurile sunt prea grave.
Fluturii cad adormiţi,
Altele, dacă nu ştiţi,
Ori se sting, de gelozie,
Ori se-nchină-acestei flori
Care a făcut furori.
Iată cine-i trandafirul,
Ieşit din anonimat
Într-o zi, fără-a-şi dori
Nimic din ce i s-a dat.
Bucurându-se de toate;
Dar şi trist, că-i sunt furate
Pe măsură ce primeşte
Seva vieţii şi-nfloreşte.
- Tu n-ai ghimpi! i-a zis sticleţul,
Ce te miri că nătăfleţul
De ghimpat stă drept şi are
Încă un tulei de floare?
- Oare aş putea şi eu
Să îl rog pe Dumnezeu
Să îmi dea, ca lui Ciulin,
Măcar colo, ici, un spin?
- Sigur, sigur, îndrăzneşte,
Ştii că Domnul te iubeşte
Şi, în plus, nu-I ceri decât
Să te facă mai...urât.
Câte picături de sânge
De-atunci trandafirul strânge,
Asta o puteţi vedea.
Nu mai este cum era.
Din contră,-i şi mai frumos.
Ieri, ca neaua, alb, sfielnic,
Devenit-a nu doar roşu,
Plin de flori, ci şi puternic.
O problemă ar mai fi.
Ridicată de Ciulin.
Cică nu mai vrea să-i fie
Trandafirului vecin.
Poezie din seria - Din lumea celor care nu cuvântă de Elia David
- Detalii
-
Categorie: Poezii pentru copii
