Zori de primăvară

Obosită, glacială,
Iarna s-a retras în munţi,
În vacanţă hibernală
La prietenii cărunţi.

Mai la vale, pe coline,
Prin livezi adie vântul,
În acord de violine
Mângâie uşor pământul.

Printre frunze putrezite
Sună clopoţeii dalbi,
Iar crenguţe-nmugurite
Se preschimbă-n fluturi albi.

Un covor nou se întinde
Pe izlazuri, la câmpie,
Decorat cu flori plăpânde
Şi bănuţi de păpădie.

Râul aprig, dezgheţat,
Şerpuieşte-atent spre mare,
Senin, cerul şi-a brodat
Obosite aripioare.

În natura-i sărbătoare,
Soarele blând străluceşte,
Conştient seducătoare
Primăvara ne zâmbeşte.

• Prec
• Mai departe