Povesti educative

batranul inteleptSfântul Dimitrie, care a fost mitropolit al Rostovului în veacul al XVII-lea, istoriseşte, spre folosul nostru duhovnicesc, despre un învăţător care s-a rugat lui Dumnezeu mult şi cu râvnă, ca El să-i arate pe acel om de la care ar fi putut să înveţe calea adevărată spre Împărăţia Cerurilor. Şi iată că odată întâlneşte lângă uşile bisericii un cerşetor bătrân, îmbrăcat în zdrenţe, plin de bube şi răni puroinde. Trecând pe alături, dascălul îl ...

 

Citește mai departe...
Decebal si ursul in padureUrsul mormaia din ce in ce mai tare in marginea padurii. Niciodata nu iesea dintre ultimii copaci. Statea acolo si mormaia pana cand acesta venea. Decebal se trezi brusc din somn. Dupa cum arata cerul mai erau vreo trei ceasuri pana la rasarit. De pe fereastra camerei putea vedea exact locul pe care si-l alesese ursul pentru a-i da de stire ca vrea sa-l vada. Cetatea sa  era inconjurata de padure, dar tocmai locul acela si-l alesese ursul ...

 

Citește mai departe...
floarea iubiriiA fost o data ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost o data o fata de imparat frumoasa si gingasa ca o floare. Poate tocmai de aceasta parintii sai o numisera Florentina. Si mai era ceva, in ziua in care o nascuse, moasa ii spusese imparatesei, au inflorit toate florile din gradina. De mica printesa Florentina arata ca isi merita numele, jucandu-se tot timpul prin gradina castelului, vorbind si glumind cu florile si copacii. Pe ...

 

Citește mai departe...
Schitul de ceara si albinele cu sfanta impartasanieIn albinele din prisaca Profirei intrase o razmerita necunoscuta,care le rasturna toata firea si randuielile; nici mai mult, nici mai putin, albinele capiasera. Mai intai, incepura sa-si fure intre ele, de la stup la stup, mierea, ceea ce isca incaierari cu batalii grozave. Vazduhul ograzii era numai bazait furios, iar jos, pe pamant, se zbateau cocoloase de albine cu acele infipte unele in altele. E drept ca furtisagul il deprinsesera de la ...

 

Citește mai departe...
ingerul unui copilEra odata un copil care urma sa se nasca. Intr-o zi el l-a intrebat pe Dumnezeu:- Doamne mi s-a spus ca ma vei trimite pe pamant maine,dar spune-mi te rog , cum voi trai eu atat de mic si neajutorat?Acesta ii raspunse, zambind: - Din multimea ingerilor am ales unul pentru tine. El te asteapta cu drag si va avea grija de tine.- Dar, Doamne,aici in cer, eu nu fac altceva decit sa cant si sa zambesc. Este suficient pentru mine ca sa fiu ...

 

Citește mai departe...
Ingerii care te invata virtutile- Sănducu?!- Sănducu!! Doamna îl strigă şi a doua oară, de data aceasta în răsetele copiilor.- Sănducu, ce faci?! Visezi cai verzi pe pereţi?  - Ăăă ... Mă scuzaţi ... Măcar nu-şi uitase politeţea acasă (cum îi mai zicea Bunuţul când dădea chix la comportament). Nu visez, mă gândeam răspunse candoarea celor 8 anişori.- Păi când termini, poate răspunzi la întrebarea pe care am pus-o: "Ce este virtutea?"Ăăă, sincer să fie nu la asta se ...

 

Citește mai departe...
2 ingerasi pazitori ce au grija de copiiAndrei se trezi ca în fiecare dimineaţă zâmbind. Apoi se întristă. Ieri îşi supărase îngeraşul. Spusese o minciună mamei deşi îngeraşul îi făcea semne disperate să spună adevărul. Oricum îi fusese tare ruşine imediat ce terminase să spună că nu el spărsese icoana (cu atât mai mult cu cât fusese singur acasă când se petercuse "evenimentul") dar parcă l-a săgetat ceva prin inimă când a văzut cum o lacrimă mare se repezise din ochiul drept al ...

 

Citește mai departe...
Castelul de opal  de AKIANEÎn fiecare seară Măicuţa Domnului venea şi o acoperea cu marama ei. Cei mari, până şi mama, îi spuneau "acoperământ". Lasă că ştia ea! Ce? La bunica la ţară femeile purtau în zi de sărbătoare acoperământ sau maramă? Măicuţa Domnului avea straie de sărbătoare - toate, şi ia şi fusta şi fotele, chiar şi brâul  - vârstate cu aur şi cu argint. Albă ca laptele şi luminoasă ca stelele ... Şi când venea, o mireasmă suavă şi dulce de trandafir venea ...

 

Citește mai departe...
Intrarea mantuitorului in iersualim pe magarusA fost o dată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti ...  A fost o dată, într-un sat de lângă Ierusalim, cum ieşi pe drumul spre Betania, o familie de oieri. Locuiau chiar la marginea satului. Tatăl, oier destoinic, sperase ani de zile că soţia sa, o fiinţă blândă, harnică şi tăcută, îi va aduce pe lume un moştenitor, nu că ar fi avut cine ştie ce avere (în afară de cele 100 de oi, 6 măgari şi doi câini nu strânseseră multe lucruri; îşi ...

 

Citește mai departe...
Iisus stand printre steleA fost o dată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti.... Şi făcând Bunul Dumnezeu stelele, ştergându-se de resturile de praf stelar, zămisli o steluţă mică, mică de o puteai ascunde într-un degetar şi o aruncă pe cer. Iar ea, draga de ea nimeri tocmai între planetele cele mari  . Acestea tocmai se aşezau pe orbitele lor şi aşa ocupate cum erau nici măcar nu-i dădură ziua bună, ca să nu mai vorbim de o vorbă bună de "bine ai ...

 

Citește mai departe...