Explicarea sentimentelor cu ajutorul unor povesti
Temerile, anxietatile nocturne, cosmarurile... iata cateva modalitati de a explica...
De multe ori, oamenii stau intr-o relatie disfunctionala sau toxica, despre care stiu ca nu are cum sa se indrepte si, cu toate acestea, spun “vreau sa ma simt cu constiinta impacata, vreau sa stiu ca am incercat tot ce se poate inainte de a pleca”.
Acest tip de gandire imi imaginez ca provine dintr-o educatie in care tinem cu dintii de ceea ce avem, chiar daca acel lucru de care ne agatam ne lasa epuizati si fara resurse. Trebuie sa incercam orice ca sa salvam relatia sau pe celalalt, inainte sa dam drumul la ceva ce nu ne satisface, de fapt chiar ne face rau. Trebuie sa ne simtim vinovati daca plecam atunci cand nu ne este bine.
Mentalitatea aceasta in care dam sanse peste sanse, in care ne agatam de oameni si relatii toxice, ne imbolnaveste la propriu, atat psihic cat si fizic.
Oamenii ajung sa se degradeze, sa devina tristi, deprimati, anxiosi, sa dezvolte diverse tulburari psihosomatice.
Pentru ce toate acestea?
- Ca sa nu te acuze lumea ca ai plecat cand ti-a fost rau, in mod repetat? Pai e normal sa faci asta. Tu esti singurul responsabil de bunastarea ta psihica si fizica.
- Ti-e frica de singuratate? Nu ai cum sa ramai singur atunci cand esti o fiinta echilibrata, calma si care se bucura de sine si de propria sa viata. Devii foarte atractiv pentru cei din jur si astfel vei fi mereu inconjurat de oameni. Iar apoi tu ii vei alege pe cei de calitate alaturi de care sa iti petreci timpul.
- Crezi ca nu te vei descurca singur din punct de vedere material? Fa-ti un plan atunci. Angajeaza-te sau cauta sa devii liber profesionist, in acord cu vocatia ta. Da, sigur e mai usor cand cheltuielile sa impart la doi, dar oare merita sacrificiul pe care il faci?
- Nu vrei sa destrami o familie pentru copii? Dar oare nu crezi ca lor le-ar fi mai bine daca nu ar creste in tensiune, conflicte si abuzuri?
Nu trebuie sa stai pana cand efectiv nu mai poti, pana cand esti secatuit de resurse. Binenteles, nici nu pleci de la prima greutate, insa este necesar faci clar distinctia intre a renunta prea devreme si a sti cand ai indurat destul.
Sursa: Ursula Sandner
https://www.facebook.com/ursula.sandner
MOBILE
//PArenting ADS vers 2019 300x250_4
- Detalii
-
Categorie: Psihologie
- Scris de Ursula Yvonne Sandner
Mai multe articole
Atasamentul la bebelusi
Bebelusii se nasc cu nevoia de a forma relatii stranse cu adultii iubitori si...
De ce sa nu-ti compari copilul cu ai altora
Din dorința de a-l motiva pe cel mic să învețe și să reușească în viață îi tot...
Cat de important este sa intelegem si sa discutam despre emotiile copiilor?
Doi ani. Trei ani. Patru. Toti acesti ani din viata unui copil sunt marcati de...
Ce să-ţi spui atunci când vorbeşti cu tine însuţi?
Să nu cazi în capcana de a-ţi spune că dacă tu nu te iubeşti, atunci cine altcineva o s-o...
Cum să te iubeşti din nou?
Nu trebuie să fii narcisist ca să te iubeşti. Trebuie doar să treci peste ruşine şi să...
